Tema: Structura organizatorică –

componenta de bază în aplicarea

funcțiunilor în managementul
businessului
A.SCUTARU
USM
 Să cunoască structura organizatorică – componentele
de bază în aplicarea functiunilor în managementul
businessului.
 Să posede managementul delegarii drepturilor și
obligațiilor.
 Să definească rolul structurii organizaționale în
managementul businessului
 Să evolueze structura organizațională și scara
ierarhica, modele practice
Delegarea - Procesul de atribuire de către un manager,
pe o perioadă limitată, a unora dintre sarcinile sale,
unui subordonat, împreună cu competenţele şi
responsabilităţile aferente.

Delegarea = Responsabilitate + Autoritate +

Raspundere pentru rezultate
 Sarcinile tale ca antreprenor sunt prea multe multe si
complexe, iar termenul limită nu-ți permite finalizarea
acestora la timp;
 Sarcinile tale sunt de rutina, iar delegarea acestora iți
oferă posibilitatea să te concentrezi asupra problemelor
strategice ale companiei;
 Dorești să ridici nivelul de încredere și de implicare al
membrilor echipei, pentru ca delegarea constituie un
factor de maxima motivatie pentru cei carora li se
distribuie sarcinile.
 Persoana careia intentionezi sa-i delegi activitatile are
capacitatea, pregatirea si experienta necesara indeplinirii
sarcinii, pentru ca altfel, delegarea ar putea avea un efect
negativ si anume demotivarea persoanei in cauza;
 Persoana doreste sa se implice in acele activitati.
 Explică în detaliu rezultatul dorit.
 Verifică dacă interlocutorul a înteles care este
rezultatul urmarit.
 Verifică care sunt resursele necesare pentru
realizarea activitaților și dacă persoana respectivă
are acces la ele.
 Discută eventualele constrîngeri și situații
neprevăzute care pot aparea.
 Fii deschis și spune-i cînd și cum poate să
apeleze la tine în situația în care se afla într-un
impas.
 Monitorizeaza progresul, dar nu-l „dădaci”, lasa-l
sa se descurce singur.
 Evaluează rezultatul final și ofera credit pentru
succesul obtinut!
 Defineşte cadrul desfăşurării activităţilor firmei,
condiţionând determinant eficienţa acestora;
 Stabileşte cadrul organizatoric, profesional, în care-şi vor
desfăşura activitatea un număr de angajaţi, influenţând astfel
comportamentul şi productivitatea acestora;
 Precizează rolul pe care trebuie să-l îndeplinească fiecare
compartiment, birou sau serviciu şi fiecare salariat din cadrul
firmei;
 Defineşte condiţiile de exercitare a autorităţii.
a. Structura de producţie şi concepţie – ansamblul
subdiviziunilor organizatorice, managerilor şi angajaţilor care
desfăşoară nemijlocit activităţi productive.
b. Structura funcţională – ansamblul subdiviziunilor
organizatorice (compartimente, servicii, birouri), managerilor şi
angajaţilor care desfăşoară activităţi cu caracter funcţional.
Organizarea procesuală – constă în stabilirea principalelor
categorii de muncă, a proceselor necesare realizării obiectivelor
firmei. Rezultatul organizării procesuale îl reprezintă:
funcţiunile, activităţile, atribuţiile şi sarcinile.
Organizarea structurală – asigură modelarea organizării
procesuale în conformitate cu necesităţile şi posibilităţile
fiecărei organizaţii. Principala expresie a organizării structurale
o reprezintă structura organizatorică.
Componentele primare ale Structurii Organizaționale:
- Postul
- Funcţia
- Ponderea ierarhică
- Nivelul ierarhic
- Compartimentul
- Relaţiile organizatorice
• Postul reprezintă cea mai simplă subdiviziune
organizatorică şi poate fi descris prin
ansamblul obiectivelor, sarcinilor,
competenţelor şi responsabilităţile asociate,
care, în mod permanent, revin spre exercitare
la locul de muncă al unui component al
unităţii economice.
 După natura competenţelor, responsabilităţilor
şi sarcinilor, funcţiile pot fi: de conducere
(managerială) şi de execuţie.
• Funcţia de conducere (managerială) se
caracterizează prin implicarea titularilor de post în
luarea deciziilor cu privire la activitatea altor
componenţi ai unităţii economice, are o sferă mai
largă de competenţe şi responsabilităţi, în
exercitarea funcţiilor managementului.
• Funcţia de execuţie se caracterizează prin
competenţe şi responsabilităţi limitate, nu exercită
funcţii ale managementului, are ca principală sarcină
să transpună în practică deciziile adoptate de
ocupanţii posturilor cu funcţii de management.
• Compartimentele sunt componente ale
structurii rezultate din agregarea unor posturi
şi funcţii care îndeplinesc sarcini omogene sau
complementare, contribuie la realizarea
aceloraşi obiective derivate, solicit cunoştinţe
specializate într-un anumit domeniu, practică
un ansamblu de metode şi tehnici specifice şi
sunt subordonate ierarhic unui singur
conducător.
 În raport de obiectivele pe care le au,
compartimentele pot fi împărţite în:
operaţionale şi funcţionale.
• Compartimentele operaţionale contribuie în
mod efectiv la obţinerea producţiei şi
realizarea prestărilor de servicii.
• Compartimentele funcţionale pregătesc şi
stabilesc obiectivele unităţii, fundamentează
deciziile adoptate de organismele şi posturile
de management aflate la niveluri ierarhice
superioare şi medii, asigurînd, în acelaşi timp,
asistenţa de specialitate compartimentelor
operaţionale.
 Sistemul relaţiilor organizatorice din
structura managerială
• Relaţiile organizatorice dintr-o unitate economică pot fi:
a) unilaterale, care au loc între două compartimente sau
posturi de conducere cînd una din părţi are numai
obligaţia de a furniza informaţii celeilalte;
b) bilaterale cînd informaţiile circulă în ambele sensuri între
conducător şi fiecare dintre subordonaţii săi;
c) multilaterale specific managementului participativ,
aceste relaţii se menţin între membrii unui grup
(organism de management) reprezentînd un anumit
domeniu de informaţii.
 • Figura 1 Relaţii de subordonare ierarhică şi funcţională
• N1, N2, N3 - nivelurile ierarhice; 0 - organisme de management participativ;
• A -director general; B1, B2, B3 - posturi de conducere pe sectoare;
• C1 ... C6 - şefii subdiviziunilor organizatorice
Figura 2 Structura funcţională
C, S, ..b4 – organe de conducere
Figura 3 - Legături de autoritate (ierarhică cu scurtcircuitări)
Figura 4 - Relaţiile de subordonare funcţională într-o unitate agricolă
F1, F2, F3, F4, F5 - firme mixte - producţie vegetală şi animală
Nivelul ierarhic
• Nivelul ierarhic, ca o componentă principală a
structurii funcţionale, este format din
totalitatea posturilor sau compartimentelor
situate la aceeaşi distanţă ierarhică de
managementul superior al unităţii.
• Elaborarea unei structuri organizatorice cu un
număr optim de niveluri ierarhice, contribuie
la desfăşurarea în condiţii normale a
managementului unităţii economice. Grafic
poate fi analizată cu ajutorul piramidei
ierarhice.
 Etapele elaborării structurii
organizatorice
• 1. Etapa pregătitoare care presupune un
studiu preliminar referitor la situaţia
economică, la sistemul de relaţii
organizatorice din unitate, la relaţiile cu alte
unităţi similare sau terţi, la modul de
manifestare a funcţiunilor unităţii şi funcţiilor
managementului etc.
• 2. Etapa definirii şi analizei volumului de
muncă şi a activităţilor de management care
urmează să se desfăşoare în ansamblul
unităţii. Activităţile identificate în etapa
precedentă sunt analizate şi sistematizate.
• 3. Etapa a treia coincide cu formarea
compartimentelor. Pe baza rezultatelor din
etapa anterioară are loc alcătuirea propriu-
zisă a compartimentelor operaţionale şi
funcţionale. Alcătuirea compartimentelor se
face în funcţie de motivaţia cantitativă şi
calitativă care justifică existenţa lor în
structura unităţii.
• 4. Etapa a patra are drept conţinut stabilirea
propriu-zisă a structurii. Lucrările constau în
plasarea compartimentelor în structura şi
precizarea sistemului de relaţii organizatorice
şi a sistemului informaţional decizional
corespunzător noii structuri.
• 5. Evaluarea structurii, în aceasta etapă,
variantele de structura, elaborate în etapa
anterioară, sunt supuse unei analize pe baza
unui system de indicatori şi parametrii, în
scopul cuantificării, pe cît posibil, a avantajelor
şi dezavantajelor pe care le oferă fiecare
variantă.
• 6. Etapa a şasea corespunde experimentării
structurii. După ce s-a precizat varianta ce
oferă avantajele maxime se trece la aplicarea
ei în practică. În această etapă se urmăreşte
funcţionalitatea tuturor componentelor, se
stabilesc punctele critice, se analizează şi apoi
se aduc corectivele ce se impun.
• Etapele arătate mai sus îşi găsesc aplicabilitate
în toate situaţiile de proiectare a unei structuri
organizatorice. Pentru unităţile nou înfiinţate
este necesară o atenţie sporită, în mod
deosebit, în primele etape cînd se culeg
informaţiile necesare, se prelucrează şi se
sistematizează pentru formarea
compartimentelor.