Istoria istoriografiei

românești
Prof.univ.dr. Mihaela GRANCEA
Asist. Univ. Daniela STANCIU

Anul I Istorie
Departamentul de Istorie și Teologie Protestantă
Februarie 2018
 Istoriografia umanismului: Cronicarii
• Sec. XVII-XVIII: forma prinicpală de manifestare a istoriografiei
românești: CRONICA
• Umanismul:
• filieră poloneză (în Moldova)
• filieră italiană sau constantinopolitană (în Țara Românească)
• Slavona înlocuită cu limba română
• Cronicari din rândul boierimii (nu clerici)
Grigore Ureche (1590-1647)

- Familie boierească: Nestor Ureche a ocupat diferite dregătorii

în sfatul domnesc al Țării Moldovei

- G. Ureche a studiat la Lvov (Școala Frăției ortodoxe)

- Cunoscător al mai multor limbi străine: latină, poloneză, slavă veche.

- Va ocupa mai multe dregătorii: logofăt, mare vornic al Țării de Jos (domnia lui Vasile
Lupu)
 Letopiseţul Ţării Moldovei, ce cînd s-au descălicat ţara şi cursul anilor şi
de viaţa domnilor care scrie de la Dragoş vodă pînă la Aron vodă

• Scris probabil între 1642-1647

• Nu s-a păstrat în original, ci în diferite variante ulterioare interpolate de
Simion Dascălu și Misail Călugăru
• Izvoarele principale: vechi letopisețe românești, scrise în lb slavă, lucrări
străine (cronica polonă a lui Bielski, scrierile lui Martin Kromer,
Cosmografia latinească a lui Mercator)
• Prezintă evenimentele istoriei Moldovei de la ”descălecare” și până la
1595 (a doua domnie a lui Aron Vodă)
• Grigore Ureche admiră drepturile de care se bucură nobilimea poloneză
• dorește aceleași drepturi și pentru boierimea din Moldova
• G. U. Este un ”partizan al luptei antiotomane”
• glorificarea domnitorilor moldoveni
 portretul legendar al lui Ştefan cel Mare, "vărsător de sînge
nevinovat", dar, mai presus de orice, "la lucruri de războaie
meşter".

 Interesul pentru originea (și latinitatea) limbii române

”de la Rîm ne tragem”

Rumânii, câți se aflară lăcuitori la Țara Ungurească și la Ardeal și

Maramoroșu, de la un loc sînt cu moldovenii și totți de la Rîm se
trag
 Miron Costin (1633 - 1691)

• fiul hatmanului Iancu Costin şi al Saftei din cunoscuta familie de boieri a

Movileştilor din Moldova
• Refugiat în Polonia, își face studiile la colegiul iezuit din orașul Bar.
• Om de o aleasă cultură
• Studiază limbile română, polonă, ucraineană, slavă veche şi latină.
• Îndeplinește mai multe funcții după reintoarcerea în Moldova
• Logofăt (1675-1683)
• Traduce “Istoria Ardealului”  dupa Toppeltin. Tot in aceasta perioada dateaza,
probabil, poemul “Viiata lumii”.
• Scrie "De neamul moldovenilor".
• Martor și participant la evenimente: asediul Vienei (1683), luat prizonier de
conducătorul polonez
• Moare prin decapitare la ordinul domnitorului Constantin Cantemir
"Letopiseţul Ţării Moldovei de la Aron-Vodă încoace de unde este părăsit de Ureche , vornicul
de Ţara de Jos, scos de Miron Costin, vornicul de Ţara de Jos, în oraş Iaş, în anul de la zidirea
lumii 7183, iar de la naşterea mîntuitorului lumii Iisus Hristos, 1675 meseţă ...dni".

• Acoperă perioada de la 1595 până la 1661

• Cronicarul realizează pagini memorabile consacrate domniilor lui Vasile
Lupu şi a lui Gheorghe Ştefan. Impresionante sunt câteva evenimente
ilustrate cu un adevărat talent literar, cum ar fi nunta domniţei Ruxandra,
fiica lui Vasile Lupu, cu Timus, fiul hatmanului căzăcesc, precum şi
descrierea invaziei lăcustelor, după care nu mai rămăsese „nice frunză,
nice iarbă” în biata Moldovă.
 Ion Neculce (1672-1745)

• Vistiernicul Enache Neculce, tatal sau, este originar din

Moldova. Tatal cronicarului era neam cu Vasile Lupu

• Continuă cronica lui Miron Costin.

• El este cel mai literat din toți cronicarii Moldovei.

”O samă de cuvinte”

     
În fața cronicii, Ion Neculce așază 42 de legende istorice, sub
titlul ”O samă de cuvinte”. Cronicarul acordă legendelor o
anumită valoare documentară, dar îl lasă pe cititor să aprecieze
veridicitatea întâmplărilor povestite. Aceste legende, transmite de
tradița orală, de conținut anecdotic, ilustrează fapte ale eroilor
istorici, voievozi, boieri și țărani. Această operă are un conținut
educativ și o narațiune simplă.
      
Stilul lui In Neculce este simplu și foarte atrăgător. Ion Neculce este un
povestitor talentat. A creat o operă durabilă printr-o forță artistică
suprinzătoare, prin arta narațiunii și prin arta portretului. El are, între cronicari,
măiestria pe care Ion Creangă o va desăvârși.
       Oralitatea stilului lui Neculce este dată de cuvintele populare expresive, de
particularitățile de vorbire ce dau veridicitate textului. Oralitatea lui dă o
anumită familiaritate evenimentului istoric.
       Talentul artistic a lui Neculce se manifestă și în folosirea epitetelor
populare expresive, relevante, care dau epicii legendelor o cadență și o
atmosferă proprie nordului Moldovei.