MICROISTORIE ŞI ISTORIE ORALĂ

Definiții ale istoriei orale.

• înregistrează amintirile de viaţă şi sentimentele acelor tipuri de oameni
ascunşi de istorie şi ne oferă o imagine mai vie a trecutului nostru;

• îi ajută pe cei ascunşi de istorie să se facă auziţi, iar pe cei interesaţi de

trecutul lor, să înregistreze experinţe personale hotărâtoare la un moment
dat pentru familiile şi comunităţile lor;

• este nouă şi fascinantă fiindcă este interactivă; este istoria

împărtăşită: un prilej rar de a vorbi cu istoria cu adevărat, faţă în faţă

• este o extensie a artei povestitului, iar în acest sens, fiecare dintre noi are
o istorie orală, o povestire despre drumul nostru prin viaţă
Ce este istoria orala?

Istoria orală este o metodă de cercetare nouă, acesta are ca

instrument principal interviul care se bazează pe dialog și pe un
sistem specific de reguli care asigură acces la istoria individuală.
Etapele cercetării istoriei orale:

• Documentarea
• Alegerea informatorului
• Elaborarea instrumentelor de lucru
• Înregistrarea propriu-zisă
• Prelucrarea informaților
Cum putem ajuta informatorul să-și aducă aminte?

,,Relicve ale timpului”

fotografii diplome brevete trofee

,, Cum informatorul nu este, ca în cazul celui ce furnizează date etnografice şi
folclorice, un performer al unor tradiţii culturale colective, el poate fi marcat de o
adâncă frustrare dacă a omis sau a mistificat anumite momente, drept pentru care
este de datoria cercetătorului să-i ofere şansa de „a se reabilita” în fa ţa lui şi, dat ă
fiind finalitatea anchetei, în faţa posterităţii. ”
Narcisa Știucă
Ce este microistoria?

 Microistoria reprezintă una dintre cele mai utilizate metode de reconstituire a trecutului istoric;

 Microistoria se caracterizează ca fiind o istorie de dimensiuni reduse;

 Bazele acestei direcţii de cercetare au fost puse în urma apariţiei unor schimbări în ceea ce priveşte maniera
de a scrie istorie;

https://www.youtube.com/watch?v=VFh1DdXToyE
Carlo Ginzburg

 Fiul Nataliei şi al lui Leone Ginzburg, Carlo este un

istoric, psiholog şi critic literar care s-a născut în Torino,
Italia în anul 1939.

Interesul său pentru istorie a fost puternic influenţat de

către Delio Cantimori şi Marc Bloch.

A devenit profesor la Universitatea din Bologna, ulterior la

Universitatea din California, Los Angeles (1988-2006) iar
apoi la Şcoala Normală Superioară din Pisa.

A adus contribuţii importante istoriei artei, studiilor literare

şi nu în ultimul rând istoriografiei, datorită interesului său
pentru varii domenii de cunoaştere.

Una din lucrările reprezentative este “Brânza şi viermii”

“Brânza şi viermii”- Carlo Ginzburg

 Accentul este pus pe viaţa unui morar italian, Domenico Scandella,

cunoscut ca Menocchio;

Diferenţa de viziune dintre clasele subalterne şi cele dominante;

 Prin intermediul microistoriei, istoricul se îndepărtează nu doar de

politic, de istoria evenimenţială, dar şi de economic şi social, oprindu-se
asupra indivizilor simpli, asupra orăşenilor şi ţăranilor, pentru a analiza
aspecte ale vieţii cotidiene, în general din epoci trecute.
Bibliografie
• Narcisa Ştiucă, ISTORIA ORALĂ – NOTE POLEMICE, PUBLICAT ÎN ANUARUL IEF „C. BRĂILOIU”,
TOM. XVII, 2006, p. 29-34
• Narcisa Ştiucă, Metode și meșteșug în cercetarea de tip istorie orală
• Doru Radosav, Istoria din memorie, Argonaut, Cluj-Napoca, 2016
• Peter Burke, Istorie şi teorie socială, Editura Humanitas, Bucureşti, 1999
• Carlo Ginzburg, Brânza şi viermii. Universul unui morar din secolul al XVI-lea, Editura Nemira, Bucureşti, 1997