INFLATIA SI DEFICITUL

BUGETAR
Facultatea de Management
STUDENTI: Marian Alexia-Theodora
Mihaiu Alexandra Maria
Nistor Daniela Gabriela
Neacsu Andreea-Denisa
 Ce este inflația?
• Inflația este un dezechilibru major prezent în economia oricărei țări, reprezentat de o creștere generalizată
a prețurilor și de scăderea simultană a puterii de cumpărare a monedei naționale.

• Inflația este un indicator final, care arată la sfârșit de an fiscal dacă politicile guvernamentale monetare, fiscale,
legislative, etc., alături de politicile Băncii Centrale, se coordonează și conduc la o stabilitate a prețurilor de consum.

• Creșterea generalizată a prețurilor

Într-o economie de piață, prețurile bunurilor și serviciilor se pot modifica oricând. Unele prețuri cresc,
altele scad. Inflația se manifestă în cazul în care se înregistrează o creștere generalizată a prețurilor
bunurilor și serviciilor, nu doar ale unor articole specifice, ceea ce înseamnă că astăzi poți cumpăra cu un
euro mai puțin decât ai putut cumpăra ieri. Cu alte cuvinte, inflația reduce valoarea monedei în timp.
• Unele variații ale prețurilor sunt mai importante decât altele

La calcularea creșterii medii a prețurilor, se alocă o pondere mai mare prețurilor produselor pentru care
cheltuim mai mult, cum ar fi electricitatea, decât celor ale produselor pentru care cheltuim mai puțin, cum
ar fi zahărul sau timbrele poștale.
Oameni diferiți cumpără produse diferite
Fiecare gospodărie are propriile obiceiuri de consum: unele dețin un autoturism și consumă
carne, altele preferă exclusiv utilizarea mijloacelor de transport în comun sau alimentația
vegetariană. Media obiceiurilor de consum ale gospodăriilor populației, luate în ansamblu,
determină ponderea pe care diferite produse și servicii o au în măsurarea inflației.

La calcularea inflației, sunt luate în considerare toate bunurile și serviciile care intră în
consumul gospodăriilor populației, inclusiv:
• articole zilnice (cum ar fi alimentele, ziarele și benzina);
• bunuri de folosință îndelungată (de exemplu, îmbrăcămintea, calculatoarele personale și
mașinile de spălat);
• serviciile (cum ar fi coaforul, asigurările și închirierea de locuințe).
• Compară prețul coșului de consum de la an la an

Toate bunurile și serviciile consumate în gospodăriile populației pe parcursul anului sunt reprezentate
de un „coș” de produse. Fiecare produs din acest coș are un preț care poate varia în timp. Rata anuală a
inflației este dată de prețul coșului integral într-o anumită lună comparat cu prețul acestuia în aceeași
lună a anului precedent.

Cantitati cumparate Pret (anul de baza) Pret (anul urmator) Pret (2 ani mai tarziu)
in anul de baza
1 paine 0,90 lei 1,20 lei 1,30 lei
1 kg faina 3,60 lei 4 lei 4,30 lei
O manichiura la salon 70 lei 80 lei 100 lei
O haina de iarna 145 lei 170 lei 200 lei
COSTUL TOTAL AL 219,5 lei 255,2 lei 305,6 lei
COSULUI
Care sunt principalele tipuri de inflație
•
Inflația „târâtoare”
 Inflația târâtoare sau cea considerată ”ușoară” este atunci când prețurile cresc cu 3% pe an sau mai puțin. Potrivit teoriilor
economice clasice, o inflație de până la 2% aduce beneficii creșterii economice. Acest tip de inflație ”ușoară” îi face pe
consumatori să se aștepte ca prețurile să crească în continuare, iar ei să cumpere acum pentru a nu cumpăra mai scump în
viitor. Acest lucru stimulează cererea, ceea ce duce la expansiune economică. Din acest motiv, băncile centrale ale SUA și
FED stabilesc 2% ca rată țintă a inflației.

• Inflația”plimbătoare”
 Această inflație este cea care s-a instalat și la noi. Are loc atunci când creșterea prețurilor este între 3 și 10% pe an. Este
dăunătoare pentru economie, deoarece riscă să încălzească mai repede economia. Oamenii încep să cumpere mai mult
decât au nevoie pentru a evita prețurile mai mari din viitor. Acest lucru duce la o creștere mai rapidă a cererii și pot astfel
apărea situații în care furnizorii de bunuri și servicii să nu poată ține pasul. Mai important, nici salariile nu pot ține pasul
cu aceste ritmuri.

• Inflațiagalopantă
Când inflația crește la 10% sau mai mult, riscă să facă ravagii în economie. Banii își pierd valoarea atât de repede încât
încasările firmelor și salariile angajaților nu pot ține pasul cu costurile și prețurile în creștere. Este ceea ce s-a întâmplat în
România în perioada 1999-2004, când rata anuală a inflației a variat între 45,8% și 11,9%. Investitorii străini evită țara,
privând-o de capitalul necesar. Economia devine instabilă, iar liderilor politici aflați la putere le este grav afectată
credibilitatea. Inflația galopantă trebuie prevenită cu orice preț.
• Hiperinflatia
Hiperinflația este atunci când prețurile cresc cu peste 50% pe lună. Este foarte rar, dar se întâmplă. În România am avut
hiperinflație în perioada 1991-1994 și în 1997, când prețurile au crescut și cu 256% într-un an. Celebru este cazul
hiperinflației din Germania anilor 1920, cea din Zimbabwe în anii 2000 sau cea din Venezuela în anii 2010.

• Stagflatie
 Stagflatia are loc atunci când creșterea economică stagnează, dar prețurile totuși cresc. Această combinație pare
contradictorie, dacă nu imposibilă. De ce ar crește prețurile atunci când nu există suficientă cerere pentru a stimula
creșterea economică? S-a întâmplat în anii 1970 în SUA, când Statele Unite au abandonat etalonul aur. Odată ce valoarea
dolarului nu a mai fost legată de aur, a scăzut. În același timp, prețul aurului a crescut. Stagflația nu s-a încheiat până
când președintele de atunci al Rezervei Federale, Paul Volcker, a ridicat dobânda la două cifre și a ținut-o acolo suficient
de mult timp pentru a risipi așteptările privind o inflație suplimentară. Conceptul de stagflație a fost raportată pentru
prima dată în 1965, în Marea Britanie. Cauzele posibile includ: crize energetice, globalizarea sau eliminarea
protecționismului. Alt exemplu este Rusia, care a avut și ea stagflație în 1991-1996.

• Inflația negativă (Deflaţia)

Deflația este opusul inflației. Se întâmplă atunci când prețurile scad. Vă mai amintțiți de bula imobiliară din 2007-2008?
Asemenea bule pot cauza deflație. Băncile centrale stau întotdeauna cu arma la picior când vine vorba de deflație, pentru
că de acolo și până la recesiune e doar un pas. Iar a ține sub control deflația, e mult mai dificil decât a gestiona inflația.
De ce crește inflația.
Care sunt cauzele?

• Anul acesta, inflația a venit aproape peste tot în lume din cauze similare. După izolarea
în case din 2020 pe fondul pandemiei, eliminarea restricțiilor a dus la o explozie a
consumului, pentru care lanțurile de aprovizionare nu erau pregătite. Uraganele din
SUA și Mexic au devastat câmpurile petroliere iar petrolul s-a scumpit, treansportul s-a
scumpit și el iar ca să adunci containere cu mărfuri fabricate în China a devenit tot mai
scump.Această furtună perfectă am resimțit-o fiecare și o vom mai resimți câteva luni
de acum încolo.
 The good and the bad
• În măsura în care venitul nominal al gospodăriilor, pe
care îl primesc în bani curenti, nu crește la fel de mult ca
prețurile, acestea sunt mai proaste, deoarece își permit să
cumpere mai puțin. Cu alte cuvinte, puterea lor de
cumpărare sau venitul real – ajustat în funcție de inflație –
scade. Venitul real este un indicator pentru nivelul de trai.
Când veniturile reale cresc, la fel crește și nivelul de trai
și invers.
• În realitate, prețurile se schimbă în ritmuri diferite. Unele,
cum ar fi prețurile mărfurilor tranzacționate, se schimbă
în fiecare zi; altele, cum ar fi salariile stabilite prin
contracte, durează mai mult să se ajusteze (sau sunt
„lipicioase”, în limbajul economic). Într-un mediu
inflaționist, creșterea neuniformă a prețurilor reduce în
mod inevitabil puterea de cumpărare a unor consumatori,
iar această erodare a venitului real este singurul cel mai
mare cost al inflației.
• Inflația poate, de asemenea, distorsiona puterea de cumpărare în
timp pentru beneficiarii și plătitorii de dobânzi fixe. Luați
pensionarii care primesc o majorare anuală fixă ​de 5 la sută la
pensia lor. Dacă inflația este mai mare de 5%, puterea de
cumpărare a pensionarului scade. Pe de altă parte, un debitor
care plătește un credit ipotecar cu rată fixă ​de 5% ar beneficia
de o inflație de 5%, deoarece rata reală a dobânzii (rata
nominală minus rata inflației) ar fi zero; deservirea acestei
datorii ar fi și mai ușoară dacă inflația ar fi mai mare, atâta timp
cât venitul împrumutatului ține pasul cu inflația. Venitul real al
creditorului, desigur, are de suferit. În măsura în care inflația nu
este luată în considerare în ratele dobânzilor nominale, unii
câștigă, iar alții pierd puterea de cumpărare.
• Majoritatea economiștilor cred acum că inflația scăzută, stabilă
și – cel mai important – previzibilă este bună pentru o
economie. Dacă inflația este scăzută și previzibilă, este mai ușor
să o captezi în contractele de ajustare a prețurilor și ratele
dobânzilor, reducând impactul său distorsionar. Mai mult, știind
că prețurile vor fi puțin mai mari în viitor oferă consumatorilor
un stimulent să facă achiziții mai devreme, ceea ce stimulează
activitatea economică. Mulți bancheri centrali și-au stabilit ca
obiectiv principal de politică menținerea unei inflații scăzute și
stabile, o politică numită țintirea inflației.
BIBLIOGRAFIE:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Inflație
https://www.ecb.europa.eu/ecb/educational/hicp/html/index.ro.html
https://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-25139697-este-inflatia-cum-calculeaza-cum-afecteaza-atunci
-cand-creste.htm
https://www.imf.org/external/pubs/ft/fandd/basics/30-inflation.htm