Instrumente optice

ELABORAT- JARDAN NADINA

VERIFICAT- URSU ANA
 Aparatele optice

INSTRUMENTUL OPTIC SAU APARATUL OPTIC ESTE O

COMBINAȚIE DE OGLINZI, LENTILE, PRISME, FORMÂND UN
ANSAMBLU UNITAR, DESTINAT OBSERVĂRII ȘI MĂSURĂRII
UNOR MĂRIMI OPTICE.

APARATELE OPTICE SE CLASIFICĂ ÎN:

a) APARATE CU OBIECTIVE (REALE): FURNIZEAZĂ IMAGINI

REALE ȘI POT ÎNREGISTRA IMAGINEA OBIECTELOR PE UN
RECEPTOR FIZIC (PLACĂ SAU FILM FOTOGRAFIC), UNDE CA
EXEMPLE SE POT DA: APARATUL FOTOGRAFIC, APARATUL DE
PROIECȚIE, RETROPROIECTORUL, EPIDIASCOPUL, ETC.
b) APARATE CU IMAGINI VIRTUALE (OCULARE): DAU IMAGINI
VIRTUALE, FUNCȚIONEAZĂ ODATĂ CU OCHIUL ȘI IMAGINEA
SE FORMEAZĂ ÎN OCHIUL OBSERVATORULUI, PE RETINĂ, DE
EXEMPLU: LUPA, LUNETA, MICROSCOPUL, TELESCOPUL, ETC.
 Ochiul
Ochiul este un organ
a cărui principală
funcție este cea de a
detecta lumina. Se
compune dintr-un
sistem sensibil la
schimbările de
lumină, capabil să le
transforme în
impulsuri nervoase.

Ochiul este compus din:

cornee, cameră
anterioară, mușchi
ciliari, iris, pupilă,
sclerotică, corp vitros,
pată galbenă, coroidă,
retină, cristalin,
membrană conjunctivă,
nerv optic, umoare
apoasă, umoare
sticloasă.
 ÎN CAZUL OCHIULUI EMETROP (VEDEREA NORMALĂ), IMAGINEA SE
FORMEAZĂ PE RETINĂ. PENTRU CA RAZELE DE LUMINĂ SĂ SE POATĂ
FOCALIZA, ACESTEA TREBUIE SĂ SE REFRACTE. CANTITATEA DE REFRACȚIE
DEPINDE ÎN MOD DIRECT DE DISTANȚA DE LA CARE ESTE VĂZUT OBIECTUL.
UN OBIECT SITUAT LA O DISTANȚĂ MAI MARE NECESITĂ MAI PUȚINĂ
REFRACȚIE DECÂT UNUL SITUAT LA O DISTANȚĂ MAI MICĂ. CEL MAI MARE
PROCENTAJ DIN PROCESUL DE REFRACȚIE ARE LOC ÎN CORNEE, RESTUL
REFRACȚIEI NECESARE AVÂND LOC ÎN CRISTALIN.

 LUMINA TRECE PRIN MEDIILE TRANSPARENTE (CORNEE, UMOARE APOASĂ,

UMOARE STICLOASĂ ȘI CRISTALIN) ȘI FORMEAZĂ O IMAGINE RĂSTURNATĂ PE
RETINĂ. PE RETINĂ, CELULELE SPECIALIZATE TRANSFORMĂ IMAGINEA ÎN
IMPULSURI NERVOASE. ACESTEA AJUNG PRIN NERVUL OPTIC PÂNĂ LA
REGIUNEA POSTERIOARĂ A CREIERULUI. ACESTA DIN URMĂ INTERPRETEAZĂ
SEMNALELE PRINTR-UN MECANISM COMPLEX CARE IMPLICĂ MILIOANE DE
NEURONI.

 RAZELE DE LUMINĂ SUFERĂ LA NIVELUL OCHIULUI O REFRACȚIE TRIPLĂ:

a. RAZELE DE LUMINĂ ÎȘI SCHIMBĂ DIRECȚIA;

b. O REFRACȚIE ARE LOC LA NIVELUL CORNEEI ȘI CÂTE UNA PE FIECARE
FAȚĂ A CRISTALINULUI;
c. IMAGINEA SE FORMEAZĂ PE RETINĂ, PE PATA GALBENĂ ȘI ESTE REALĂ, MAI
MICĂ ȘI RĂSTURNATĂ.
 Defectele vederii

 Orice deviere de la starea emetropă reprezintă un defect de

vedere. Cele mai des întâlnite defecte de vedere ale ochiului
uman sunt: miopia, hipermetropia, strabismul, cataracta,
astigmatismul, glaucomul, dezlipire de retină, retinopatia
diabetică, retinopatia hipertensivă, conjunctivita,
keratopatia, daltonism, etc.
MIOPIA- se manifestă prin
imposibilitatea de a distinge
clar obiectele situate la o
distanță mai mare.
HIPERMETROPIA-
afecțiune a ochiului,
caracterizată prin formarea
imaginii în spatele retinei,
ceea ce face ca imaginea să
devină încețoșată.
ATIGMATISMUL- aberație
geometrică datorită căreia
imaginea unui punct nu este
punctuală, ci formată din
două mici segmente de
dreaptă, numite focalele
Sturm, distanțate și
perpendiculare una pe alta.