Mircea Ivănescu

 Mircea Ivănescu este unul dintre cei mai

importanți poeți şi traducători din literatura
română. Creația sa a influențat decisiv
generațiile care se revendică de la poetici
postmoderniste şi textualiste.

 Traducerile sale din literatura universală

(Joyce, Faulkner, Musil, Kafka, Broch, poezie
engleză şi americană etc.) au primit, ca şi
opera sa poetică, numeroase premii.

 A debutat cu volumul „Versuri” în 1968. Și-a

publicat versurile, de o remarcabilă unitate
valorică şi stilistică, sub titluri aparent banale
(Poeme, Alte poeme, Aceleași versuri etc.).

 S-a stins din viață în iulie 2011 la Sibiu, la

vârsta de 80 de ani.
 Sub titulatura aceasta simplă, neutră, Mircea Ivănescu propune o poetică cu totul
nouă în peisajul românesc: o poezie a cotidianului/biograficului şi a frazării non-
marcate (spre deosebire de versurile metaforice tipice lirismului de tip șaizecist), o
poezie a discreției şi a livrescului.

 Majoritatea poemelor lui Mircea Ivănescu trebuie citite nu doar ca ilustrare a

metamorfozei identitare, ci şi ca o ars poetica dintre cele mai subtile, raportul
identitate-alteritate ontologică având un corespondent superior în rela ția realitate-
ficţiune.

 Impresia de concretețe neliniștitoare a fabulei cu rafinate spa ții intermediare

metafizice este cu mult mai evidentă în cazurile ce îl au erou pe mopete. Dar alterii
staticului mopete fac mai mult decât să-i materializeze marile nelini ști: ei îi
validează pluralitatea şi, în consecință, complexitatea lumilor sale interioare.
Mopete are moralul scăzut
Marele prieten cu pălărie al lui mopete vorbește
tare, ca să-i ridice moralul lui mopete, care e asediat,
de mari păduri de tristețuri, în fiecare
copac, spânzurat câte un schelete al gândurilor lui mopete
plutește prin aer spre bruna rowena în câte o sarabandă bizară.

marele prieten cu pălărie nici nu știe ce drame

sufletești se produc în mopete, și în rame
de indiferență adânci peisaje de suferință înconjoară.
și nici chiar prietenul lui mopete care
îl citează pe pictorul vasile nu are
o părere prea bună despre disperările lui mopete.

cu atât mai puțin bunul și înaltul prieten al lui mopete,

cât despre bruna rowena, ea lui mopete nici nu-i
acordă surâsurile ei incerte.
 „De altfel, poetica lui Mircea Ivănescu con ține cea
mai stratificată conștiință poetică din poezia
românească contemporană.”
(Aurel Pantea, Poezie română contemporană)
Vă mulțumesc pentru
atenție!