Tratatele de la Amsterdam și Nisa-

repere în dreptul european al

afacerilor -
Nicolae Valentin Dorneanu, Studii Europene, anul II.
Tratatul de la Amsterdam(1997)

 Semnat la 2 octombrie 1997, în vigoare din 1 mai 1999, acesta a modificat și a clarificat
Tratatul de la Maastricht privind Uniunea Europeană, cu scopul de a pregătii Uniunea
pentru viitoarea extindere către noi state membre.
 După adoptarea sa, procedura de codecizie a fost simplificată, iar domeniul său de aplicare
a fost extins. De asemenea, Parlamentul avea acum dreptul de a aproba Președenția
Comisiei.
Ca schimbări esențiale sunt avute în vedere:

 Modificarea, renumerotarea și consolidarea Tratatelor Uniunii Europene și Comunității

Economice Europene.
 Un proces decizional mai transparent prin folosirea extinsă a procedurii legislative
ordinare.
Prin acest tratat sunt stabilite următoarele
obiective ale Uniunii Europene:
 Promovarea progresului economic și social, a unui nivel ridicat de ocupare a forței de
muncă și a unei dezvoltări durabile și echilibrate;
 Afirmarea identității UE pe scena internațională;
 Consolidarea drepturilor și intereselor cetățenilor UE;
 Menținerea și dezvoltarea UE ca spațiu de libertate, securitate și justiție;
 Menținerea și dezvoltarea acquis-ului comunitar;
 De asemenea, prin Tratatul de la Amsterdam, conform unui protocol semnat între statele
membre, acordurile privind spațiul Schengen au fost integrate.
Prin Tratatul de la Amsterdam sunt avute în
vedere:
 O politica externă și de securitate comună (PESC) consolidată prin facilitatea adoptării de
strategii comune, acțiuni comune, poziții comune, cooperare sistemică între țările membre,
precum și prin includerea tuturor problemelor legate de securitate a Uniunii. De asemenea,
se are în vedere o dezvoltare treptată a unei politici de apărare comune în cadrul PESC;
 Pe de asupra, se are în vedere o cooperare polițienească și juridică în materie penală;
 Cooperare consolidată între Guvernele din statele membre în anumite domenii de politici;
 Vizele, azilul, imigrarea și alte politici legate de libera circulație a persoanelor trec în
procesul decizional obișnuit al Uniunii;
 Și nu în cele din urmă, sunt în vedere măsuri pentru asigurare unui nivel ridicat de ocupare
a forței de muncă.
Tratatul de la Nisa (semnat la 26 februarie 2001, în vigoare la 1
februarie 2003)

 A avut ca obiectiv reformarea instituților pentru ca UE să poată funcționa eficent și după

extinderea către alte state membre(obiectiv care nu a fost urmat cu succes de către Tratatul
de la Amsterdam).
 Ca schimbări esențiale sunt avute în vedre: metode pentru modificarea componenței
Comisiei și redefinirea sistemului de vot în cadrul Consiliului.
 Odată cu acest tratat puterile legislative și de supraveghere ale Parlamentului au fost
sporite, iar votul cu majoritate calificată în cadrul Consiliului a fost extins la mai multe
domenii.
Alte reforme prevăzute de tratatul de la Nisa:

 Reformarea Curții de Justiție

 Componența Comisiei Europene
 Posibilitatea cooperării consolidate este extinsă la politica externă și de securitate comună,
la excluderea apărării, țările membre avand aici drept de veto, de asemenea este recunoscut
rolul Eurojust.
Incapacitatea Tratatului de la Nisa

 Din pacate, Tratatul de la Nisa a pregătit doar parțial Uniunea Europeană pentru
extinderrile importatne din 2004 și 2007, pe baza problemelor ridicate în Declarația de la
Laeken, Convenția privind viitorul Europei a încercat să elaboreze un nou temei juridic
pentru Uniune, sub forma Tratalului de instituire a unei Constituții pentru Europa, dar care
nu a fost ratificat.