ORHIEPIDIDIMITELE

-Etiopatogenie
-Diagnostic
-Tratament
Prezentat de medic-rezident ARSENI DANIEL
Uretra este un tub evacuator al
urinei dar si a spermei la barbati
ce face legatura dintre vezica
urinara si mediul exterior

Scrotul - este ca un sac de piele

aflat in spatele penisului care
conține fascia spermatica externa,
testiculele, epididimul si canalul
deferent.
Testiculele - cele doua glande sexuale masculine ce se
afla in interiorul scrotului si
sunt “responsabile" de
producerea spermatozoizilor si
a testosteronului.

Epididimul - reprezinta o
"punga colectoare" unde
spermatozoizii produsi de
tuburile seminale se
maturizeaza. Acestia stau in epidem pana la ejaculare sau
pana ce se produc polutii nocturne.
https://www.romedic.ro/aparatul-reproducator-barbatesc-0P358
Canale deferente
sunt canalele ce
duc de la epidem
la veziculele seminale.

Veziculele seminale
sunt cele care produc
lichidul seminal, lichid
ce activeaza si protejeaza spermatozoizii dupa ce
acestia parasesc penisul prin ejaculare.
Orhita
este inflamația testiculului
unilateral (mai rar bilateral)
cauzată de obicei de viruși
și bacterii si este insotita
de durere, edem, roseata
locala si impotenta
functionala.

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK553165/#:~:text=
Orchitis%20is%20defined%20as%20the,organs%20situated%20in
%20the%20scrotum.
Alte boli precum orhita urliana
care este principala complicatie
a oreionului si poate să apară la
20-30% dintre pacienții care au
avut oreion după vârsta
pubertății.

Aceasta patologie antreneaza

uneori o sterilitate prin atrofie
testiculara.
 Orhita granulomatoasă
o distrugere extinsă a

tubulilor seminiferi cu

model tubular sau

interstițial de inflamație
granulomatoasă și fibroză
proeminentă a colagenului. Trauma și posibilii auto-
anticorpi împotriva
spermatozoizilor au
fost postulate ca fiind
mecanismul de bază.
Conform unui articol orchiectomia este în prezent cea
mai potrivită terapie pentru orhita granulomatoasa.
Epididimita
este o inflamație a
epididimului care se
confundă ușor cu
torsiunea testiculară, este gestionată medical, în

timp ce torsiunea
testiculară este o
urgență chirurgicală.

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK430814/
Datorită amplasarii
anatomice a organelor
genitale aceste patologii
adesea sunt combinate
si de obicei procesul
infecțios sau inflamator
apare ascendent de la
nivelul uretrei externe
si afectează epididimul
se poate răspândi în testicul, afecțiune cunoscută
sub numele de orhiepididimita
Etiologie

Pe langa factorii infectiosi (gonoreea, chlamidioza)

care sunt esentiali mai ales la tinerii activi sexual,
exista si factori predispozanti,  în rîndul cărora intră:

traumatizarea mecanică a scrotului,

stresul, 
hipotermia organismului, 
eforturile şi scăderea imunităţii.  

https://terramed.md/ro/directii/urologie-pentru-
copii-si-adulti/4938-2/orhiepididimita/
 Neisseria gonorrhoeae

Chlamydia Trachomatis

Treponema Pallidum
Clasificare

Epididimita și orhita pot fi:

- acute când pacientul se prezintă de urgență la medic
datorită apariției durerii spontane si semnelor
inflamatorii impresionante

- cronice când inflamația și durerea sunt mai

reduse și persistă de peste 6 săptămâni
Diagnosticul

Diagnosticul pozitiv se bazează

în principal pe examen clinic :
epididimul si testicolul este
sensibil, tumefiat, congestionat, iar scrotul este de
asemenea congestiv, sensibil şi mărit în volum.
Pacientul este cu stare generală uşor alterată, cu mers
îngreunat de sensibilitatea scrotală, cu stare febrilă 38-
390C. Durerea spontană (ameliorată parţial în
clinostatism) de la nivelul epididimului şi a testiculului
afectat este vie şi se intensifică la palpare.
Investigații de laborator

 HLG
 CRP
 analizele de urină (sumarul de urină, urocultura),
 procalcitonina (mai ales in cazuri asociate cu urosepsis).
- secreția uretrală.
- frotiului uretral
Ecografia scrotală
va evidenția un epididim și/sau testicul mărit de
volum, cu vascularizație accentuată, ecogenitatea
poate să fie normală sau cu zone de abcedare ce apar
hipoecogene sau anecogene în epididim și testicul. De
asemenea, mai poate evidenția alte afecțiuni scrotale
sau epididimare: asociate (hidrocelul secundar) sau
preexistente (carcinom testicular) dar poate evidenția
si prezența sau absența abceselor ca o masă hipoeică
sau a zonelor de infarct testicular, zone avasculare.
 Diagnosticul diferential

Torsiunea de cordon spermatic

In cazul torsiunii testiculare durerea
este vie, accentuata la ridicarea
testiculului afectat, in timp ce, in
caz de orhiepididimita acuta, sensibilitatea testiculara
este accentuata doar de
atingerea hemiscrotului
tumefiat.

https://novamedica.ro/blog/orhiepididimita---simptome-si-riscuri
 Hidrocel

reprezinta cresterea in
volum a bursei sau burselor
scrotale(hidrocel bilateral),
datorita prezentei de lichid
in cantitate mai crescuta
decat de obicei, intre foitele
vaginalei testiculare.
 Tumora testiculara
Alura clinica de (tumor, rubor, dolor,
calor) a tumorilor testiculare duce la
confuzie cu orhiepididimita acuta,
insa instalarea suferintei este

mai lenta, anexele testiculare

raman, cel mai adesea,
neinteresate, iar
antecedentele
uretritice lipsesc; lipsa raspunsului
terapeutic la antibioterapie timp de 2-3
saptamani trebuie sa ridice
suspiciunea clinica de cancer
testicular.
- Filarioza
Boala tropicala, caracterizata in principal prin afectarea
limfaticelor, produsa prin infestarea cu nematode
(Brugia malayi, Brugia timori, Wuchereria bancrofti).

Intereseaza preponderent
membrul inferior, scrotul
si penisul.
De mare ajutor în diagnosticul diferențial cu
torsiunea testiculară este ecografia Doppler color cu
evidențierea fluxului vascular la nivelul funiculului
dar și absența vascularizației parenchimatoase dar
rata de rezultate fals negative este mare în cazul în
care apare ocluzia venoasă precoce cu persistența
fluxului arterial.

https://ro.qaz.wiki/wiki/Scrotal_ultrasound
În exemplul dat imaginea din stânga arată epididimul drept normal
(săgeți galbene) și testiculul (săgeți portocalii). În contrast,
epididimul și testiculul stâng prezintă o hipervascularitate
dramatică anormală pe Doppler.

http://www.svuhradiology.ie/case-study/epididymo-orchitis-ultrasound/
Conform tratatului de la Campbell potrivit unui studiu de
Siegel și colab. (1987) s-a descoperit că 47% dintre băieții
prepubertali aveau anomalii uretrale, ectopie ureterală pe
investigatiile imagistice.
În cazurile recurente, endoscopia poate dezvălui anomalii
ale conductelor ejaculatoare nedetectate la cisto-
uretrografie (Pimpalwar și colab., 2002; Yanai și colab.,
2005).
Aceste cazuri necesita intervetie chirurgicala pentru
inlaturarea cauzei ce duce la orhiepididimita si poate
necesita excizia unei utricule sau chist al canalului
ejaculator.
Campbell-Walsh-Wein UROLOGY
Tratamentul
Tratamentul cu antibiotic este de primă intenție și se
bazează în principal pe contextul clinic, vârsta
pacientului și examenul obiectiv astfel dar si în funcție
de etiologia probabilă a agentului patogen.
In cazurile usoare si medii antibioterapia se inițiază per
os și continuă cel puțin 14 zile.
La cazurile de gravitate mare se începe cu antibioterapie
parenterală în asociere cu o betalactamină cu
aminoglicozid.
Florochinolonele (levofloxacina, tavanic) și
cefalosporinele de a treia generație (eficef) au efecte
similare în 90% din cazuri , totuși, datorită eficacității pe
patogeni cu transmitere sexuală cum ar fi Neisseria
gonorrhea dar si datorită spectrului larg dar și
penetrabilității bune în țesuturile tractului urogenital
florochinolonele sunt recomandate ca primă linie de
tratament

Urgente in Urologie
Tratamentul poate include măsuri asociate:

- repaus la pat,
- pungă cu gheată local,
- tratament antiinflamator,
- antipiretic în caz de febră,
- ridicarea sau poziționarea înaltă a testiculelor,
- antalgic dacă durerea este importantă,
- abstinență sexuală pe durata tratamentului
 hidratarea corespunzătoare este indicată.

Spitalizarea rămâne limitată la pacienții cu dureri

puternice, febră mare sau la pacienții necomplianți.
Recomandarile
EAU
 Recomandarile CDC
 Pentru epididimita acută cel mai probabil cauzată
de chlamidia cu transmitere sexuală și gonoree:
Ceftriaxonă 250 mg IM într-o singură doză
+
Doxiciclina 100 mg pe cale orală de două ori pe zi timp de 10 zile

 Pentru epididimita acută cel mai probabil cauzată de chlamydia și gonoreea cu

transmitere sexuală și de organisme enterice (bărbați care practică sex anal inserat)
Ceftriaxonă 250 mg IM într-o singură doză
+
Levofloxacină 500 mg pe cale orală o dată pe zi timp de 10 zile
SAU
Ofloxacină 300 mg pe cale orală de două ori pe zi timp de 10 zile

 Pentru epididimita acută cel mai probabil cauzată de organismele enterice

Levofloxacină 500 mg pe cale orală o dată pe zi timp de 10 zile
SAU
Ofloxacină 300 mg pe cale orală de două ori pe zi timp de 10 zile
https://www.cdc.gov/std/tg2015/epididymitis.htm
Conform unei publicari date de presa Universitatii
Oxford in cazul epididimitei care nu este legată
de transmiterea sexuala, se prescriu antibiotice
empiric si anume ciprofloxacina timp de 2
săptămâni (până când sunt disponibile rezultatele
culturii). Daca starea pacientului nu se
amelioreaza, se administreaza cefuroximă
intravenoasă 1,5 g și gentamicină intravenoasă 5
mg / kg până la apirexial, moment în care trecem
la ciprofloxacină orală timp de 2 săptămâni.

Authors: Reynard, John; Brewster, Simon; Biers, Suzanne

Title: Oxford Handbook of Urology
Explorarea chirurgicală este justificată doar în caz de
orhiepididimită abcedată când se practică fie drenaj
simplu al colecției, fie orhiectomie în funcție de
aspectul testiculului.
Abcesul trebuie incizat și drenat.
Un cateter suprapubic se insera
pentru a devia urina departe de
uretra și administrarea de
antibiotice cu spectru larg pentru
început (gentamicină și cefuroximă) până când sunt
cunoscute sensibilitățile la antibiotice.
 Orhiectomia
 Pacientul în decubit dorsal. Prelucrare locala cu

soluție antiseptică de la linia mamelonului până la

jumătatea coapselor și drapată pentru a izola zona

sterilă. O incizie transversală a cutelor inghinale
oferă
cel mai bun rezultat cosmetic postoperator. Disecția
este efectuată în jos prin straturile peretelui
abdominal anterior până la aponevroza oblică externă, care este deschisă
de-a lungul fibrelor sale pentru a avea acces la canalul inghinal. Testiculul
este livrat împreună cu acoperirile sale din scrot prin plaga inghinală.
Hemostaza se realizează cu ajutorul electrocauterizării bipolare.Ligarea
vaselor testiculare în continuitate va preveni sângerarea
retroperitoneală.  Rana este apoi închisă în straturi și

îmbrăcată cu un pansament steril.

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK562336/
Recomandari
informarea pacientului. Chiar după remisia
simptomatologiei, 40-80% dintre bolnavi vor avea
modificări locale de tipul testicul sau epididim dur sau
mărit de volum
reevaluare după 7 zile de tratament când se verifică
eficacitatea acestuia, ameliorarea simptomatologiei
locale și generale.
tratarea partenerului sexual
la tineri este necesară investigarea patologiei uretrale
(infecțioasă-uretrite sau obstructive-stricturi uretrale),
iar la vârstnici patologia prostatică, stricturi uretrale sau
vezica neurogenă.
Complicatiile
Netratată corect, epididimita poate să cuprindă testiculul,
cordonul spermatic sau chiar prostata ducand la infertilitate,
prostatite și stricturi uretrale dar și din punctul de vedere al
relației cauzale cu bolile cu transmitere sexuală
Una dintre
complicațiile
catastrofale
fiind infarctul
testicular prin
compresia
funiculului
spermatic de către edem ce rezultă din inflamația locală
Desi exista putine studii sunt bine cunoscute consecințele orhitei și
orhiepididimitei care produc leziuni ireversibile ale spermatogenezei
și scăderea ejacularii chiar pana la atrofia testiculară și pierderea
completă a fertilității, în special în cazurile de orhită cronica.
Conform unui articol în

biopsiile testiculare de la
bărbați infertili, infiltratele
limfocitare focalizate în cea
mai mare parte se corelează

cu gradul de afectare a
spermatogenezei și cu parametrii clinici și endocrinologici
corespunzători ai funcției testiculare degradate.

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/20449780/