Formarea

bebeluşului şi
naşterea
• Bebeluşul creşte in uter.
• Uterul este un organ de forma unui sac cu pereţii facuţi
din muşchi puternici. Este situat in spatele vezicii urinare
(mărimea lui e cât patru degete adunate).
• Căptuşeala uterului =
mucoasa uterină va
forma in tipul sarcinii
placenta .
• Aceasta e un organ
temporar, care
realizează schimburile
de substanţe nutritive,
vitamine si O2 din
săngele mamei la
bebeluş.
• Cordonul ombilical
conecteaza fătul cu
placenta.
• Bebeluşul nu
primeşte mâncare
adevărată pentru
ca stomacul lui nu
ştie să facă nimic.
• Iar dacă ar mânca
mancare
adevărată, ar
umple de caca
acolo inăuntru şi
nu ar fi deloc
plăcut.
• In interiorul uterului se
află un lichid (lichidul
amniotic) în care
bebeluşul pluteşte.
Dacă mama paţeşte
ceva, cade sau face o
mişcare bruscă,
bebeluşul este
protejat , el
legănându-se in acest
lichid şi nu păţeşte
nimic.
 Când vine vremea
să nască, pereţii uterului
se contractă.
Contracţiile
devenind din ce în ce
mai puternice, punga cu
lichid se rupe şi lichidul
curge în afară facând
vaginul alunecos.
Dacă mama nu
poate împinge bebelul
afară, doctorul îi face o
tăietură in uter pentru a
scoate copilul →
cezariană.
• Odată ieşit, bebeluşul poate
începe să plângă din cauza
luminii sau din cauza frigului.
• Ei încep să respire adânc şi
când respiră normal, medicul
şi moaşa taie cordonul cu un
foarfece foarte curat.

• După căteva minute uterul

începe să se străngă şi
trebuie scoasă placenta afară
şi restul cordonului.
• Placenta este un organ
temporar şi nu rămâne în corp
pentru următoarea naştere.