Tema # 3 Drepturile şi obligaţiile ecologice ale cetăţenilor şi

Organizaţiilor Neguvernamentale.

Сuprins

1.Noţiune şi categoriile de drepturi și obligații ecologice ale cetăţenilor şi organizaţiilor

neguvernamentale de mediu din Republica Moldova.
2. Caracteristica generală a dreptului la un mediu înconjurător neprimejdios din punct
de vedere ecologic, pentru viaţă şi sănătate.
3. Drepturile de mediu reglementate de Convenția Aarhus.
4. Subiecte ale drepturilor de mediu și garanțiilor legale .
5. Formele şi metodele de apărare a drepturilor ecologice ale cetăţenilor şi organizaţiilor
neguvernamentale de mediu.
6. Particularitățile apărării drepturilor de mediu în Ct.E.D.O.
 1. Noţiune şi categoriile de drepturi și obligații ecologice ale cetăţenilor şi
organizaţiilor neguvernamentale de mediu .
 Drepturile de mediu ale cetățenilor sunt totalitatea drepturilor individuale consacrate în actele
internaționale, Constituția Republicii Moldova, legislația de mediu și legislația conexă, realizate în
procesul de interacțiune cu mediul și asigurarea satisfacerii necesităților sale.
 Drepturile de mediu sunt abordate sub trei aspecte: a) ca instituție juridică a drepturilor și obligațiilor
de mediu (institut juridic sectorial - institut de drept de mediu; institut interprofesional; institut de
drept internațional); b) ca element al conținutului raporturilor juridice de mediu; c) ca element al
statutului juridic al subiecților raporturilor juridice de mediu.
 Un „interes” legitim este o permisiune legală, reflectată în dreptul subiectiv sau care decurge din
semnificația sa generală, asigurată, într-o anumită măsură de stat și exprimată în dorința subiectului
de a beneficia de un anumit bun public, uneori, și în posibilitatea de a apela la autoritățile de stat
competente pentru protecția drepturilor sale. Cu referire la Dreptul mediului, un interes legitim
implică dorința entității de a beneficia de mediul natural, resursele naturale, precum și posibilitatea
de a solicita concursul autorității competente, inclusiv instanțele judecătorești, pentru protejarea
drepturilor de mediu lezate.
 Obligația legală este o măsură juridică a comportamentului adecvat, social necesar, precum și un
tip (modalitate) de comportament. Aceasta este o formă imperioasă de reglementare socială, bazată
pe principiul „puterii”, adică cu privire la posibilitatea constrângerii statului. Obligațiile exprimă atât
interese personale, cât și interese generale. Prin obligație, este satisfăcut interesul subiectului abilitat
în orice raport juridic. În raport cu Dreptul mediului, obligația implică respectarea legislației de
mediu, compensarea daunelor aduse mediului, respectarea drepturilor altor subiecți ai raporturilor
juridice de mediu etc.
 1. Noţiune şi categoriile de drepturi și obligații ecologice ale cetăţenilor şi
organizaţiilor neguvernamentale de mediu.
 Drepturile de mediu se încadrează în următoarele categorii:
 Drepturi care vizează satisfacerea nevoilor umane din contul resurselor naturale (dreptul la un mediu
favorabil și dreptul de utilizare a resurselor naturale, dreptul la acces la apă potabilă de înaltă calitate
etc.);
 Drepturi menite să protejeze sănătatea de influențele negative a mediului (drepturi la protecția
sănătății, dreptul la activitate în condiții favorabile, de siguranță radiologică);
 Drepturi care servesc ca mijloace de asigurare a respectării și protecției drepturilor la un mediu
favorabil și protecției sănătății împotriva influențelor negative a mediului (denumite și drepturi-
garanții). Această categorie include:
 dreptul de acces la informațiile de mediu;
 dreptul de a participa la procesul de adoptare a deciziilor importante pentru mediu;
 dreptul la acces la justiție în materie de mediu;
 dreptul la despăgubire pentru daunele cauzate sănătății umane sau bunurilor prin încălcarea
legislației de mediu;
 dreptul de a proteja mediul împotriva impacturilor negative cauzate de activități economice și de altă
natură, de dezastre naturale și antropogene;
 dreptul la despăgubiri pentru daune aduse mediului;
 dreptul de a crea asociații publice, fundații și alte organizații non-profit care desfășoară activități în
domeniul protecției mediului , etc.
 Dreptul patrimoniale de mediu (dreptul de proprietatea și beneficierea (inclusiv arendă și locațiune)
asupra resurselor naturale.
 Drepturile de mediu ale generațiilor viitoare, care implică păstrarea unui mediu favorabil și a unui
potențial de resurse naturale, capabil să satisfacă nevoile generațiilor prezente și viitoare de oameni.
 1. Noţiune şi categoriile de drepturi și obligații ecologice ale cetăţenilor şi
organizaţiilor neguvernamentale de mediu.
 Conform art. 30 din Legea cu privire la protecția mediului înconjurător, statul recunoaşte tuturor
persoanelor fizice dreptul la un mediu sănătos, în care scop asigură, în conformitate cu legislaţia în
vigoare:
 accesul deplin, operativ şi liber la informaţiile privind starea mediului şi starea sănătăţii populaţiei;
 dreptul de a se asocia în organizaţii, partide, mişcări, asociaţii de protecţie a mediului, de a adera la
cele existente;
 dreptul de a participa la dezbaterea proiectelor de legi, diverselor programe economice sau de altă
natură ce vizează direct sau indirect protecţia mediului şi folosirea resurselor naturale; dreptul la
informare şi consultare asupra proiectelor de amplasare şi construire a obiectelor cu efecte negatuve
asupra mediului, de refacere şi amenajare a teritoriului, a localtăţilor urbane şi rurale;
 dreptul de a interveni cu demersuri la instanţele de stat, pentru suspendarea temporară sau definitivă
a activităţii agenţilor economici care aduc daune ireparabile mediului; dreptul de a solicita efectuarea
expertizei obiectivelor şi de a participa la efectuarea expertizei obşteşti;
 dreptul de a organiza referendumuri naţionale şi locale în probleme majore de protecţie a mediului;
 dreptul la educaţie şi instruire ecologică;
 dreptul de a se adresa, direct sau prin intermediul unor organizaţii, partide, mişcări, asociaţii,
autorităţilor pentru mediu, administrative sau judecătoreşti pentru a sista acţiunile care aduc daune
mediului, indiferent dacă agenţii economici vor fi sau nu prejudicaţi în mod direct; dreptul de a trage
la răspundere persoanele, care au comis contravenţii sau infracţiuni ecologice;
 dreptul la despăgubire pentru prejudiciul suferit cu urnare a poluării sau a altor acţiuni de afectare a
mediului, precum şi pentru prejudiciul adus sănătăţii oamenilor;
 dreptul de a beneficia de facilităţile prevăzute de legislaţie pentru invenstiţiile capitale, care au drept
scop ameliorarea calităţii mediului.
 Obligațiile ecologice ale cetăţenilor şi persoanelor juridice (agenții economice)
 Obligațiile de mediu sunt cerințe pentru cetățeni, persoane juridice, inclusiv ONG-uri, consacrate în
acte juridice de reglementare, sub formă de interdicții, restricții și constrângeri, nerespectarea cărora
atrage după sine consecințe negative stabilite de lege.
 Latura substanțială a obligațiilor de mediu se poate exprima atât sub forma cerințelor de a se abține de
la a face orice, consacrate în acte legislativ-normative, cât și sub forma cerințelor de a nu întreprinde
orice acțiuni care ar duce la încălcarea legislației de mediu și / sau poate duce la deteriorarea mediului
înconjurător, la încălcarea drepturilor altor subiecți.
 Obligațiunile de mediu pot fi generale (tipice pentru toate entitățile) și speciale (specifice pentru
anumite categorii de entități, din obiecte de utilizare, termen de utilizare etc.).
 Art. 59 din Constituție stabilește că protecția mediului, conservarea și protecția monumentelor
istorice și culturale reprezintă responsabilitatea fiecărui cetățean.
 Conform art. 31 și 32 din Legea cu privire la protecția mediului, cetățenii și persoanele juridice au
următoarele obligațiuni:
- să respecte legislaţia cu privire la protecţia mediului şi să protejeze mediul, să folosească raţional
resursele naturale, să nu lezeze drepturile şi înteresele altor beneficiari ai resurselor naturale să
semnaleze operativ autorităţile pentru mediu sau organizaţiile ecologice despre daunele, provocate
naturii de persoanele fizice şi juridice;
 să contribuie la amenajarea teritoriilor, la cererea aliniamentelor de arbori şi arbuşti şi a spaţiilor verzi,
să nu admită distrugerea acestora, să nu polueze teritoriul, unde activează sau locuiesc;
 să recupereze pierderile şi să repare prejudiciul cauzat mediului şi populaţiei.
 Obligațiuni specifice instituite pentru agenţii economici, indiferent de forma de proprietate, sunt
expres prevăzute în Art. 32 a Legii privind protecția mediului înconjurător. 
Obligațiile ecologice ale cetăţenilor şi persoanelor juridice (agenții economici)

 În plus , în afară de cele indicate mai sus, obligațiile specifice ale persoanelor fizice și juridice sunt, de
asemenea, consacrate în legislația ramurală:
 Codul funciar (art. 29);
 Codul subsolului (art. 39);
 Legea apelor (art. 21, alin.2);
 Codul silvic (articolele 29, 30);
 Legea privind protecția aerului atmosferic (art. 13);
 Legea regnului animal (art. 31);
 Legea privind fondul piscicol, pescuit și piscicultură (art. 21);
 Legea deșeurilor (articolele 42, 48);
 Legea privind substanțele chimice (articolele 13, 15);
 Legea privind spațiile verzi în așezările urbane și rurale (articolele 12, 13);
 Legea regnului vegetal (articolul 12);
 Legea privind cartea roșie a datelor din Republica Moldova (articolul 11);
 Alte legi și reglementări.
 2. Caracteristica generală a dreptului la un mediu înconjurător neprimejdios din
punct de vedere ecologic pentru viaţă şi sănătate.
 Art. 37 din Constituția Republicii Moldova consacră dreptul la un mediu înconjurător neprimejdios din
punct de vedere ecologic pentru viaţă şi sănătate, precum şi la produse alimentare şi obiecte de uz casnic
inofensive.
 Declaraţia de la Stockholm 1972 prevede prin mediu neprimejdios: ”mediu al cărui calitate să-i permită
omului să trăiască în demnitate şi bunăstare”. La fel prevede că “omul este, în acelaşi timp creaţia şi
creatorul mediului său înconjurător care îi asigură existenţa fizică şi-i oferă posibilitatea unei dezvoltări
intelectuale, morale, sociale şi spirituale.”
 Termenul sănătos – face referinţă la un mediu nepoluat, proprii dezvoltării fizice şi intelectuale ale
omului. Urmăreşte apărarea integrităţii fizice şi spirituale a acestuia.
 Echilibrat – se referă la dimensiunea naturală, ceea ce se referă la un mediu ecologic raţional.
 Neprimejdios - se referă la acele limite admisibile care le-a stabilit legislatorul pentru a menţine calitatea
mediului.
 Conceptul de mediu favorabil include atât caracteristici calitative, cât și cantitative. Caracteristica unui
mediu sănătos nu conține criterii legale pentru o stare favorabilă a mediului, care ar putea clarifica aspectele
legale ale asigurării funcționării durabile a sistemelor ecologice naturale, a obiectelor naturale și naturale-
antropice.
 Mediul este favorabil dacă starea sa corespunde cerințelor și standardelor stabilite în legislația de mediu
referitoare la salubritate (nepoluare), inepuizabilitatea resurselor, durabilitatea mediului, diversitatea
speciilor și bogăția estetică.
 Atunci când se determină conținutul dreptului la un mediu favorabil, se pot distinge trei grupe de
indicatori care caracterizează starea mediului natural: - ecologic, care îi determină puritatea (nepoluarea),
absența impactului negativ, stabilitatea ecologică și diversitatea speciilor; - economic, care determină
varietatea și inepuizabilitatea resurselor sale; - estetic, asigurată prin crearea de zone și obiecte naturale
protejate special, zone de agrement și alte teritorii și stabilirea regimurilor juridice ale acestora în legislație.
 Dreptul omului de a trăi într-un mediu sănătos este o expresie sintetică a dreptului fundamental al omului
la viață, existență, sănătate, demnitate - drepturi inalienabile.
2. Caracteristica generală a dreptului la un mediu înconjurător neprimejdios din
punct de vedere ecologic pentru viaţă şi sănătate.
 Dreptul la un mediu sănătos, ca concept integrat, include diverse relații (relații privind exploatarea
resurselor naturale, protecție și restaurare, reproducerea acestora, asigurarea securității ecologice
etc.) și este considerat un element-cheie al relațiilor juridice de mediu. Există o legătură
indispensabilă între dreptul la viață și un mediu sănătos (viabil). La rândul său, formarea și
dezvoltarea favorabilă a mediului uman este principalul factor în asigurare a dreptului la viață.
 Dreptul la un mediu sănătos implică în principiu:
 dreptul de a trăi într-un mediu nepoluat, liber de activități care pot afecta mediul, sănătatea și
bunăstarea umană și dezvoltarea durabilă;
 dreptul la cel mai înalt standard de sănătate, fără a afecta mediul;
 acces la resurse adecvate de apă și alimente;
 dreptul la un mediu de lucru sănătos;
 dreptul la condiții de viață, utilizarea terenului și condiții de viață într-un mediu sănătos;
 dreptul de a fi prorejat și susținut în caz de dezastre naturale și antropice, provocate de om;
 dreptul de a beneficia de utilizarea durabilă a naturii și a resurselor acesteia;
 dreptul de a păstra elemente reprezentative ale naturii;
 dreptul la energie (un drept recent recunoscut și dezvoltat în teoria Dreptului mediului);
 dreptul de protecție împotriva factorilor care provoacă stres - calamități naturale, dezastre,
perturbații climatice, etc. (Numărul tot mai mare de dezastre climatice provoacă frustrare - furie,
melancolie și descurajare . De exemplu, după uraganul devastator Katrina, oamenii din Statele Unite
sunt supuși tot mai frecvent PTSD).Locuitorii din megapolis-uri sunt mai predispuși să sufere de
schizofrenie decât cei care locuiesc în zonele rurale și acest lucru se datorează faptului că în orașe
există aer mai poluat, multă iluminare artificială și zgomot și puține spații verzi.
 3. Drepturile de mediu reglementate de Convenția Aahus.
 Convenția de la Aarhus, adoptată la cea de-a patra conferință ministerială ”Un mediu pentru Europa” de la
Aarhus, Danemarca, la 25 iunie 1998, este un „nou tip de convenție” care vizează consolidarea rolului
reprezentanților sectorului neguvernamental, inclusiv a ONG-urilor de mediu, în procesul de protecție și
îmbunătățirea mediului pentru generațiile prezente și viitoare. Convenția de la Aarhus introduce o noutate
fundamentală în dreptul internațional prin aceea că, pentru prima dată, se stabilește o legătură între drepturile
omului și legislația de mediu.
 Convenția de la Aarhus acordă drepturi publice și impune părților și autorităților publice obligații de a asigura
accesul la informații și participarea publicului, fundamentând aceste drepturi cu dispoziții care prevăd accesul
la justiție în materie de mediu. Convenția obligă părțile să garanteze drepturile de acces la informații,
participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în materie de mediu, pentru a ajuta la protejarea
dreptului fiecărei persoane din „generațiile actuale și viitoare” de a trăi într-un mediu propice sănătatea și
bunăstarea sa.
 Convenția stabilește drepturile „publicului” (persoanelor fizice sau juridice sau ale organizațiilor) și „publicului
în cauză” (acele persoane care sunt sau pot fi afectate de procesul decizional în probleme legate de mediu sau
care sunt interesate în acest proces). Definiția „informațiilor de mediu” din Convenție este largă: include nu
numai date privind calitatea mediului și emisiile, ci și informații despre rezultatele proceselor decizionale și de
analiză.
 Informații de mediu înseamnă:
 orice informații scrise, vizuale, audio, electronice sau orice alte informații materiale referitoare la: a) starea
elementelor mediului, precum aerul și atmosfera, apa, solul, solul, peisajul și zonele naturale, diversitatea
biologică și componentele sale, inclusiv organismele modificate genetic, și interacțiunea dintre aceste elemente;
 factori precum: substanțe, energie, zgomot și radiații, precum și activități sau măsuri, inclusiv măsuri
administrative, acorduri de mediu, politici, legislație, planuri și programe care afectează sau pot afecta
elementele de mediu; analiza cost-beneficiu sau alte analize economice și prognoze utilizate în luarea deciziilor
de mediu; condițiile de sănătate și siguranță umană, condițiile de viață umane, ariile și structurile culturale și
modul în care acestea sunt afectate sau pot fi afectate de starea elementelor sau factorilor de mediu, acțiunilor
sau măsurilor.
 3. Drepturile de mediu reglementate de Convenția Aarhus

 Convenția de la Aarhus se bazează pe trei „piloni”: accesul la informații, participarea publicului și

accesul la justiție. Elementul cheie este accesul la informații, deoarece participarea efectivă a
publicului la luarea deciziilor depinde de informații complete, exacte și actualizate. De asemenea,
poate îndeplini o funcție independentă în sensul că publicul poate încerca să obțină acces la
informații în alte scopuri, și nu doar de dragul participării.
 Elementul principal „accesul la informații” este divizat în două componente.
 Prima se referă la dreptul publicului de a solicita informații agențiilor guvernamentale și obligația
agențiilor guvernamentale de a furniza informații ca răspuns la o cerere primită. Acest tip de acces la
informații este denumit „pasiv” și este prevăzut la articolul 4;
 A doua componentă informațională se referă la dreptul publicului de a primi informații și la obligația
autorităților de a colecta și disemina informații de interes public, indiferent de cerere.
 Al doilea pilon al Convenției de la Aarhus este participarea publicului. Eficacitatea sa depinde de alte
două elemente - accesul la informații, care asigură participarea publicului „informat” și accesul la
justiție, care asigură participarea acestuia ”nu pe suport de hârtie”, ci în practică.
 „Participarea publicului” este divizat în trei componente.
 Primul se referă la participarea publicului, care poate fi afectată de procesul decizional pentru o
anumită activitate sau poate avea un interes pentru aceasta, și este acoperită de articolul 6;
 Al doilea se referă la participarea publicului la elaborarea planurilor, programelor și politicilor legate
de mediu și este acoperit de articolul 7;
 Al treilea (art. 8) acoperă participarea publicului la elaborarea legilor, regulamentelor și
reglementărilor obligatorii din punct de vedere juridic.
 3. Drepturile de mediu reglementate de Convenția Aarhus
 Al treilea pilon al Convenției de la Aarhus este accesul la justiție. Acest element impune
implementarea forțată a accesului la informații și participarea la sistemele juridice interne și
consolidează mecanismul de aplicare a legislației interne de mediu (articolul 9).
 Mecanismul de acces la justiție este declanșat atunci când dispozițiile articolului 4 privind
informațiile pasive, articolul 6 privind participarea publicului la luarea deciziilor privind o anumită
activitate și cu privire la toate celelalte dispoziții ale convenției care, la discreția părților, sunt supuse
aplicabilității în acest mod sunt încălcate.
 Elementul principal „accesul la justiție” oferă, de asemenea, publicului un mecanism de aplicare
directă a legislației de mediu. El:
 garantează dreptul publicului de a se adresa justiției în cazurile de încălcare a legislației de mediu.
Procedurile administrative și / sau judiciare pot fi utilizate pentru a contesta legalitatea oricăror
decizii sau acțiuni ale persoanelor și agențiilor guvernamentale în legătură cu încălcarea legislației de
mediu, inclusiv atunci când drepturile de mediu ale cetățenilor și ale altor entități sunt încălcate și /
sau de mediu se produc daune;
 în conformitate cu acest principiu, statul se angajează să asigure mecanismele necesare justiției și
protecției juridice a persoanelor ale căror drepturi și obligații în temeiul Convenției au fost încălcate.
 În general, există trei categorii de situații în care publicul poate merge în instanță în conformitate cu
articolul 9 din Convenția de la Aarhus:
 Încălcarea dreptului de acces la informațiile de mediu (articolul 9.1).
 Informațiile au fost furnizate, dar nu sunt complete și / sau nu au nicio legătură cu cererea;
 Cererea de informații a fost respinsă;
 Răspunsul la cerere a fost primit mai târziu de termenul limită. (1 (+1) lună). Conform art. 16 din
Legea privind accesul la informații nr. 982-XIV din 11 mai 2000, documentele solicitate vor fi furnizate
solicitantului imediat ce sunt gata, dar nu mai târziu de 15 zile lucrătoare de la data cererii de acces la
informații.
 3. Drepturile de mediu reglementate de Convenția Aarhus

 Încălcarea dreptului de participare (articolul 9.2):

 Decizia de mediu nu a fost notificată publicului;
 Mijloacele de comunicare sunt insuficiente pentru ca notificarea să ajungă la destinatari;
 Notificarea este publicată într-o etapă ulterioară a procedurii;
 Notificarea nu conține informațiile minime necesare;
 Eșecul obținerii unor informații mai detaliate despre proiectul, programul sau planul
relevant;
 Procedura de participare nu prevede transmiterea de comentarii din partea publicului în
cauză;
 Comentariile nu iau în considerare următoarele: factorul de decizie nu poate oferi o
explicație clară a motivelor care au condus la ignorarea unei obiecții specifice la decizie;
decizia nu a fost făcută publică; decizia emisă publicului nu conține nicio motivație
logică.
 Legislația de mediu nu este respectată (articolul 9.3):
 Acțiunile sau inacțiunea persoanelor de drept privat care încalcă legislația de mediu sunt
contestate în instanță.
 Acțiunile sau inacțiunile organelor de stat care încalcă legislația în domeniul protecției
mediului sunt contestate în conformitate cu procedura preliminară și ulterior - în fața
instanței.
 4. Subiecte ale drepturilor de mediu și garanțiilor legale.
• Analiza dispozițiilor legale cu privire la această problemă arată că persoanele fizice, persoanele
juridice, inclusiv ONG-urile de mediu, pot deține drepturi de mediu. Potrivit unor autori, deținătorii
anumitor drepturi pot fi recunoscute și comunitățile sau chiar în generațiile viitoare.
• Conform art. 37 din Constituție și art. 30 din Legea privind protecția mediului, acest drept este
proprietarul dreptului la o „persoană”, „persoană fizică”, a unui mediu sănătos și favorabil. Titularul
dreptului la mediu este o persoană, indiferent de apartenența sa la stat, locul de reședință, starea
civilă etc., în cazul individului său (considerat ca individ), colectiv (popoare, comunitățile).
• Subiectul principal al dreptului la mediu este statul, nu numai pentru că reglementările naționale
sunt garantul implementării acestui drept, ci și pentru că conceptul de stat include elementele
„teritoriu” și „populație”, care sunt obiecte supus protecției și conservării;
• Carta africană a drepturilor omului și a popoarelor recunoaște dreptul mediului „tuturor” popoarelor,
consacrând nu un drept individual al omului, ci dreptul colectiv al popoarelor;
• În cadrul setului de instrumente pentru implementarea dreptului la un mediu sănătos, se utilizează
un concept și mai larg - „publicul”. Astfel, art. 2 paragraful 4 al Convenției de la Aarhus definește
conceptul de „public” ca „una sau mai multe persoane fizice sau juridice și, în conformitate cu
legislația sau practica națională, asociațiile, organizațiile sau grupurile acestora”. „Publicul” este, de
asemenea, subiectul drepturilor de mediu.
• Drepturile omului trebuie văzute în contextul angajamentului față de generațiile viitoare de a proteja
mediul, de a menține echilibrul ecologic și de a conserva resursele naturale. Prin urmare, generațiile
viitoare sunt, de asemenea, titulari ai drepturilor de mediu.
 5. Formele şi metodele de apărarea drepturilor ecologice ale cetăţenilor şi organizaţiilor
neguvernamentale de mediu.

• Protejarea drepturilor subiective de mediu și a intereselor legitime se realizează în modul prevăzut de

lege - în forma, mijloacele și metoda corespunzătoare. O formă de protecție înseamnă un set
complex de mecanisme organizaționale coordonate care vizează protejarea drepturilor de mediu și a
intereselor legitime. O formă de protecție reprezintă o categorie de drept procesual, care constă într-
un anumit tip de activitate a autorităților judiciare competente pentru a proteja drepturile, libertatea
sau interesele legitime ale unei persoane guvernate de normele de drept.
• Protecția drepturilor și intereselor legitime de mediu se realizează prin diferite proceduri:
A) Proceduri extrajudiciare:
 Depunerea unei cereri preliminare în scris autorității publice emitente în conformitate cu art. 164
din Codul administrativ pentru a verifica legalitatea actelor administrative individuale. Cererea
preliminară este depusă în termen de 30 de zile de la data notificării sau livrării actului administrativ
individual sau a respingerii petiției;
 Depunerea unei cereri (plângere) adresată Avocatului Poporului (Ombudsman) în conformitate cu
prevederile Legii Avocatului Poporului (Ombudsman) nr. 52 din 03.04.2014;
 Depunerea unei plângeri pe numele procurorului. Atribuțiile procuraturii sunt reglementate de
Legea nr. 294 din 25 decembrie 2008 cu privire la procuratură.

B) Procedura judiciară. În conformitate cu partea (4) din art. 2 din Codul de procedură civilă,
procedura de examinare a cazurilor în acțiuni civiule care decurg din relații funciare și de mediu este
stabilită de legislația privind procedurile civile. Partea (1) a articolului 5 din Codul de procedură civilă
stabilește că orice persoană interesată are dreptul, în modul prevăzut de lege, să solicite instanței
pentru protecția drepturilor, libertăților și intereselor legitime încălcate sau contestate.
 Procedura de examinare în instanța de fond;
 Procedura de examinare în instanța de apel;
 Procedura de examinare în instanța de recurs.

C) Executarea hotărîrii judecătorești (conform prevederilor CPC și Codului de excutare).

 5.Formele şi metodele de apărarea drepturilor ecologice ale cetăţenilor şi
organizaţiilor neguvernamentale de mediu

 Metoda (sinonime - metodă, procedură, stil) de protecție a drepturilor și intereselor de mediu este o
categorie juridică de drept material care denotă măsuri de protecție luate pentru a proteja un drept
subiectiv încălcat sau contestat pentru a elimina obstacolele în calea realizării dreptului respectiv.
 Pentru a proteja drepturile și interesele de mediu, se folosesc metode de protecție a drepturilor civile:
 recunoașterea drepturilor;
 restabilirea situației care exista înainte de încălcarea dreptului și suprimarea acțiunilor care încalcă
dreptul sau creează o amenințare cu încălcarea acestuia;
 constatarea sau, în funcție de circumstanțe, recunoașterea invalidității (nulității) tranzacției;
 invalidarea (nulitattea) unui act al unei autorități publice;
 constrângerea de a îndeplini o obligație în natură;
 auto-aparare;
 recuperarea prejudiciului material și, în cazurile prevăzute de lege, daune morale;
 încasarea dobânzilor pentru întârzierea efectuării plății;
 rezilierea sau modificarea contractului;
 neaplicarea de către instanță a unui act al unei autorități publice care contravine legii;
 în alte moduri prevăzute de lege. Pe lângă metodele de drept civil
 Pe lângă metodele de drept civil, este necesar să se sublinieze o metodă specifică de protecție
prevăzută direct de legea mediului - încetarea temporară sau permanentă (suspendarea), interzicerea
activităților economice (antropice) care contravin legislației de mediusau cauzează daune în
rezultatul poluării, utilizării iraționale a resurselor naturale etc., în conformitate cu litera (b) din
partea (1) a articolului 27 din Legea privind protecția mediului.
 6. Particularitățile apărării drepturilor de mediu în Ct.E.D.O .
.
 Analiza textului Convenţiei Europeane pentru drepturile omului (ca, de fapt și a Protocoalelor
adiționale) denotă lipsa noţiunilor de „mediu înconjurător” şi de „drept la un mediu sănătos”. Prin
urmare, dreptul la un mediu sănătos și ecologic echilibrat (precum și alte drepturi de mediu), nu face
parte din categoria drepturilor şi libertăţilor pe care aceasta le garantează;
 Curtea Europeană a Drepturilor omului a recurs la tehnica pretoriană a ”protecției prin ricoșeu”, care a
permis extinderea protecției anumitor drepturi garantate de Convenție la drepturi care sînt expres
prevăzute de aceasta.
 CEDO, prin ”atracție” de către și sub acoperirea semnificațiilor art. 8.1, care recunoaște dreptul
oricărei personae la respectful vieții sale private, familial și a domiciliului său și ale art. 6.1, care
garantează dreptul la un process echitabil, a ajuns la garantarea protecției mediului ca un drept
individual sub trei aspecte principale:
 apartenența sa la conținutul dreptului garantat de art. 8.1 din Convenție;
 existența unui drept la informare privind calitatea și pericolele pentru mediu;
 și a unui drept la un proces echitabil în această privință (cu impicațiile aferente).
 CEDO recunoaște tangențial drepturile de mediu, care pot influența
 dreptului la viață (art. 2);
 dreptului la viața privată, de familie și dreptul la domiciliu (art.8);
 dreptul la un proces echitabil și acces la justiție (art. 6);
 dreptul la mijloace efective de apărare (art. 13);
 dreptul de proprietate (art. 1 la Protocolul adițional 1).
 6. Particularitățile apărării drepturilor de mediu în Ct.E.D.O .

 Dacă ne referim la protecția mediului, atunci art. 2 CEDO se aplică în situația, cînd anumite acțiuni
(inacțiuni), care pun în pericol mediul, sînt atît de periculoase, încît pun sub amenințare reală viața
omului.
 Prin Hotărîrea din 30 noiembrie 2004, emisă de Curte pe cauza Öneryildiz vs Turcia (plîngeriea
nr.48939/99) [http://cmiskp.echr.coe.int/tkp197/search.asp?skin=hudoc-en.], a fost trasată o nouă
abordare a sintagmei ”degradarea mediului” din punct de vedere al art. 2 a Convenției.
 Cauza care a făcut ca dreptul la un mediu sănătos să fie admis în câmpul de aplicare al art. 8 a fost cea
a Lopez-Ostra vs Spania [CEDO, Lopez-Ostra v Spaniei. Pe prezenta cauză, Curtea a statuat, că Statul
nu a reuşit să menţină un echilibru just între interesul bunăstării comunităţii care reclama înfiinţarea
unei staţii de epurare şi interesele persoanelor constând în dreptul de a se bucura de respect pentru
domiciliu şi pentru viaţa familială şi privată. Prin Hotărârea emisă pe cauza Lopez-Ostra, Curtea a
reiterat obligaţia statelor semnatare de a asigura protecţia efectivă a dreptului inclus în art. 8 alin. (1)
sub aspectul dreptului la un mediu sănătos, inclusiv contra acţiunilor negative (antropice, de
poluare) ale terţilor.
 În Hotărîrea din 07 mai 2002, emisă pe cauza Burdov vs Fedrația Rusă (plîngerea nr. 59498/00
[http://cmiskp.echr.coe.int/tkp197/search.asp?skin=hudoc-en], Curtea a aplicat prevederile pct. 1 al
art. 6 din Convenție pentru ași motiva soluția de condamnare a pîrîtului pentru neexecutarea unei
decizii de achitare a recompensei materale, care urma să fie oferită reclamantului pentru obținerea
unei doze înalte de radiație în cadrul lucrărilor de lichidare a consecințelor de la stația atomoelectrică
de la Cernobîl.
 6. Particularitățile apărării drepturilor de mediu în Ct.E.D.O.

 Articolul 13 din Convenție garantează dreptul la mijloace efective de apărare în cadrul autorităților
statului. Curtea a dedus cerințele procesuale din unele reglementări ale Convenției și a reafirmat
importanța accesului la justiție. Atunci cînd se desbat chestiuni politice importante de ordin
economic sau de mediu, procesul de luare a deciziilor, trebuie să fie unul echitabil și să ia în calcul
interesele persoanelor implicate. În cauza Hotton vs Marea Britanie Curtea a recunoscut, că dreptul la
justiție – reprezintă o parte componentă a procesului de luare a deciziilor în probleme de mediu ( a se
vedea Hotărîrea CEDO din 02 оctombrie 2001.
 Prin Hotărîrea din 10 аprilie 2003, emisă pe cauza Papastavrou vs Grecia Curtea a aplicat prevederile
art. 1 al Protocolului 1 din Convenție în litigiul dintre autorități și persoana privată cu privire la
reîmpădurirea unui lot de teren, reișind din raționalmentul, că autoritățile nu au putut găsi o balanță
echitabilă între interesele societății și drepturile reclamantului și, respectiv a violat norma citată.
 Jurisprudența Curtii Europene a Drepturilor Omului este concludenta, deciziile sale stabilind că:
 Dreptul individului la un mediu sanatos poate constitue, în anumite circumstanțe, un aspect al
dreptului la viața privată.
 Dreptul la mediu sănătos este respectat în condițiile informării privind riscurile de poluare și calitatea
mediului.
 Garantarea dreptului la un mediu sănătos se realizează și prin “dreptul la un proces echitabil”.