Leadership-ul politic și dezvoltarea organizațională a Uniunii Europene

Jean Monnet Project

175922-LLP-1-2010-1-RO-AJM-MO,
« Le leadership politique et le
développement organisationnel
de l’Union européenne »

Cristina-Maria Dogot
Universitatea din Oradea
cdogot@uoradea.ro
CURS XIV. Teoriile relațiilor internaționale și
leadership-ul politic european: realism, neorealism,
constructivism.
 Rolul teoriilor relațiilor internaționale
• Teoria: construct de tip intelectual cu rol de a explica
legile și realitățile;
• În sistemul de RI rezultatele acțiunilor nu corespund
decât foarte rar cu intențiile actanților;
• Combinații de enunțuri descriptive (unele privind legile
și elementele factuale) și de abordări normative
(asumpții teoretice) cu rol de stabilire a unor conexiuni
și explicare a elementelor factuale;
• Cercetarea realității scoate în evidență legile, nu
generază teorii;
 Realismul
• Realismul: doctrină și practică a sistemului de RI opusă idealismului;
• Curentele realiste: realismul clasic; realismul liberal; realismul
structural (neorealismul); realismul neoclasic; realismul ofensiv;
realismul defensiv;
 Caracteristici generale:
• Anarhia sistemului de RI și lupta pentru supraviețuire a statelor (orice
stat este un agresor potențial);
• Statele, principalii actori ai sistemului de RI;
• Raționalismul statelor ca actori ai sistemului de RI (“politica puterii”;
puterea=mijloc și scop);
• Importanța sistemului militar pentru menținerea securității statelor
(puterea = capacitatea militară a statelor);
Realismul și sistemul de relații internaționale

• Sistemul de RI: uni-, bi- și multipolar;

• Polaritatea sistemului de RI (distribuția internațională a
puterii / sferele de influență)
• Stabilitatea sistemului de RI depinde de existența (sau nu) a
păcii între marii decidenți ai sistemului; echilibrul puterii;
• Dubla agresivitate a statelor: ofensivă și defensivă  dilema
permanentă a securității (securitatea – joc cu sumă nulă);
• Critica realismului: viziune “paranoică” asupra sistemului de
RI; refuzul unei considerări holistice a sistemului de RI
(unilateralismul decizional - statele);
Realismul și sistemul de relații internaționale

• Realismul american: viziunea “pesimistă” asupra

sistemului de RI; distincția între state “morale” și
“rele”; America=stat “moral”, celelalte state
“imorale” (orice stat este un potențial agresor!);
• Realismul socialist: pozitivismul (“eroul pozitiv”
modelul “omului nou”); reprezentarea “exactă” a
realității în artă; falsul realism socialist
(ideologizarea realismului; legitimarea cenzurii)
Neorealismul (realismul structural)
• Bipolaritatea ca sursă de stabilitate a sistemului de RI;
• Sistemul de RI este caracterizat de “legi” (relații, valori variabile sau
invariabile);
• Conceptul de “contrabalansare”, de “revizuire” a puterii;
• Caracteristicile statelor (diferite în momente diferite) sunt cauza
conflictelor;
• Rolul structurilor hegemonice și al structurilor instituționale
supranaționale în limitarea acțiunilor (unor) statelor;
• Puterea este doar un mijloc pentru a atinge anumite obiective ce
maximizează securitatea (puterea economică, capacitatea militară);
• Importanța factorului economic în evoluția sistemului de RI;
 Realism, neorealism. Raționalism?
• Acțiunile actorilor autonomi ai sistemului de RI (state,
decidenți politici individuali) se bazează pe interese;
• Actorii autonomi ai sistemului de RI încearcă permanent să
își maximizeze interesele și beneficiile deciziilor și acțiunilor
în cadrul constrângerilor externe existente (în mediul
anarhic);
• Sistemul de RI este suma încercărilor actorilor și decidenților
politici de a maximiza beneficiile acțiunilor lor în cadrul/și
profitând de constrângerile externe existente (accentul pe
factorii exogeni);
• Statele și decidenții politici individuali sunt considerați ca
având un comportament tipic actorilor economici în cadrul
piețelor;
 Constructivismul
• Perioada post-Război Rece;
• Nu se autodefinește ca o teorie, ci ca o abordare
(se axează pe CE și CUMtrebuie studiat);
• Abordare și perspective de cercetare a deciziei
politice diferite față de realism și neorealism:
interacțiunea statelor determină stabilirea
intereselor, modificări la nivelul mediului
internațional, strategiile de maximizare a
intereselor;
 Constructivismul
• Problema constructivistă: ce stă la baza
obiectivelor actorilor și decidenților politici?
(accentul pe factori endogeni precum:
identitate, securitate socială)
• Ipoteza constructivistă: identitățile și
interesele sunt rezultatul unor procese de
interacțiune socială și politică, nu al existenței
unor structuri;
 Constructivismul “soft”
(influență minimă a procesului asupra structurilor)

Interacțiunile statelor

 

Interesele Mediul Strategiile de maximizare a

+ +
statelor internațional intereselor
 Constructivismul “hard”
(influență maximă a procesului asupra structurilor)

Interacțiunile statelor

  

Interesele Strategiile pentru
statelor + Mediul internațional + maximizarea
intereselor
 Realism-Neorealism-Constructivism.
Diferențe.
• Realism-Neorealism
-Interesele
statelor+constrângerile
externe+strategii=interacți
une inter state
• Construtivism
-interacțiunea statelor
determină stabilirea
intereselor, modificări la
nivelul mediului
internațional, strategiile
de maximizare a
intereselor;
 Concluzii R-N-C
• Abordările care au la bază științele sociale pot ajuta cercetătorii din
domeniul RI să înțeleagă importanța identității și a normelor în politica
internațională și să descopere adevăruri negate de neorealism;
• Ideile sunt considerate factori structurali;
• Structurile (interesele, mediul de leadership, strategiile) nu pot fi
studiate în afara cadrului procesual (sistemul internațional de RI);
• Structurile produc agenți ai schimbării, agenții schimbării produc
structuri;
• Structurile sunt construite prin interacțiunile statelor;
• Puterea nu reprezintă doar capacitatea unui actor de a acționa, ci și
capacitatea de a-și construi identitatea și de a-și determina propriul rol.
 Exercițiu

• Analizați din perspectiva realismului,

neorealismului și a constructivismului
intervenția în conflictul din Balcani a Uniunii
Europene, a Americii și a Rusiei.
 Bibliografie
• Chebakova, Anastasia. „Theorizing the EU as a global actor: a constructivist
approach.“ECSA-Canada Biennial Conference “The Maturing European Union”,
25-27 September 2008, Edmonton, Alberta.
http://www.ecsa-c.ca/biennial2008/Conference%20Program_files/Chebakova.p
df
• Checkel, Jeffrey T. “Constructivist Approaches to European Integration.” ARENA.
Center for European Studies, 2006.
http://www.sv.uio.no/arena/english/research/publications/arena-publications/
workingpapers/working-papers2006/wp06_06.pdf
• Dîrdală, Lucian-Dumitru. “Neorealismul în relațiile internaționale.” Buletinul
Științific al Universității Mihail Kogălniceanu Iași 15 (2006).
• Guzzini, Stefano. Realism și relații internaționale. Iași: Institutul European, 2000.
• Wendt, Alexander. Teoria socială a politicii internaționale. Iași: Polirom, 2011.