Leadership-ul politic și dezvoltarea organizațională a Uniunii Europene

Jean Monnet Project

175922-LLP-1-2010-1-RO-AJM-MO,
« Le leadership politique et le
développement organisationnel
de l’Union européenne »

Cristina-Maria Dogot
Universitatea din Oradea
cdogot@uoradea.ro
CURS XII. Leadership-ul politic european și leadership-ul
organizațiilor supranaționale: Uniunea Europeană și
Organizația Națiunilor Unite; Uniunea Europeană și
Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa.
Leadership-ul politic supranațional
• Leadership-ul – parte a unor procese sociale multi-
cauzale;
• Leadership-ul social – parental, artistic, cultural, religios,
medical, sportiv, științific, de afaceri etc.;
• Leadership-ul politic – parte a leadership-ului social,
asociat cu precădere nivelurilor militar, legislativ,
ideologic, religios, organizațional;
• Asocierea dintre conceptul de leadership și cel de putere;
• Leader – persoană capabilă să schimbe cursul
evenimentelor și să îi determine pe ceilalți să îl urmeze;
Leadership-ul politic supranațional
• Globalizarea – contextul dezvoltării leadership-
ului supranațional și internațional (deși referiri la
leadership-ul organizațional apar și în filosofia
politică a lui Marx și Engel și în scrierile lui Max
Weber; Weber: leadership-ul organizațiilor
autoritate rațional-legală)
• Guvernarea supranațională (UE-state membre)
• Guvernanța supranațională (UE-state membre-
actori non-statali)
 UE - ONU
• Toate statele membre ale UE sunt membre cu drepturi depline
ale ONU (unele din 1945);
• Anii ’70:
-delegații acreditate ale Comisiei Europene pe lângă organisme
ONU de la Geneva, Paris, Nairobi, Roma, Viena, New-York;
-Secretariatul CUE: birouri la New-York și Geneva;
-Comunitatea Europeană este acceptată ca membru observator
la Adunarea Generală ONU (fără drept de vot), și astfel va fi parte
(ca instituție unică) la încheierea a numeroase convenții;
-1991 – primește drept de vot în cadrul FAO (Organizația pentru
Alimentație și Agricultură a ONU);
 UE - ONU
• Tratatul de la Maastricht (1992):
-intensificarea activităților UE pe lângă organismele ONU,
îmbunătățiea procesului de adoptare a pozițiilor comune (1999 –
UE a ajuns la o poziție comună pentru 95% dintre punctele votate
de Ad. Gen. ONU);
-participarea ca actor unic la toate summit-urile ONU de după 1990;
-art. 19: statele membre UE care sunt membre ale Consiliului de
Securitate au obligația de a informa celelalte state cu privire la
dezbateri și decizii, iar statele permanente din Cons. de Securitate
au obligația de a susține interesele Uniunii, fără a prejudicia însă
responsabilitățile ce le revin conform Cartei ONU;
 Președinția UE – ONU
• Coordonează și reprezintă UE în principalele domenii de activitate ale
ONU;
• Reprezintă UE în relațiile cu alte state membre ale ONU, cu organizații
sau grupuri regionale;
• Întreprinde demersuri și face declarații în numele UE;
• Împreună cu Comisia Europeană, pregătește interpelările ce vor fi
ridicate în cadrul dezbaterilor Adunării Generale a ONU (dezvoltare,
mediu, ajutor umanitar);
• Președinția în exercițiu a CUE, Secretariatul CUE, Comisia Europeană și
Președinția următoare a CUE reprezintă PESC a UE în dezbaterile în
domeniu din cadrul ONU;
• Comisia Europeană deține prerogative speciale în colaborarea cu ONU
pentru domenii precum: comerț, agricultură, pescuit;
 UE și ONU
• Permanentizarea reuniunilor ministeriale UE-ONU:
-2000 – Raportul Brahimi asupra mijloacelor de sporire a
eficacității misiunilor de menținere a păcii pune accent pe
domeniile în care colaborarea UE-ONU ar trebui să se
îmbunătățească: gestiunea crizelor și prevenirea conflictelor;
-2001 Comisia Europenă a elaborat un comunicat privind
realizarea unui parteneriat cu ONU prin care UE își asuma
ameliorarea impactului acțiunilor politicilor de dezvoltare ale
UE în statele membre ONU;
-2001-Bxl: conferința UE-ONU privind lupta împotriva bolilor
transmisibile și inițiativa UE “Totul fără arme”;
 UE post-Lisabona și ONU
• 2009 (Lisabona): personalitate juridică unică pentru
UE
-UE are dreptul de a semna contracte, să fie membră
într-o convenție internațională sau membră într-o
organizație internațională;
-formarea Delegației Uniunii Europene (fuziunea
Delegației Comisiei Europene cu biroul de legătură al CUE) , sub
autoritatea Înaltului Reprezentant pentru PESC, asistat
de Serviciul European pentru Acțiune Externă;
 UE post-Lisabona și ONU
• Rolul Delegației UE:
-gestiunea reuniunilor zilnice de coordonare a
poziției comune a UE (discursuri, poziții privind
proiectele de rezoluție și alte texte);
-reprezentarea UE la nivelul majorității
activităților ONU, atunci când se ajunge la
consens între statele membre ale UE;
 UE - ONU
• Mai 2011 – UE primește statutul de observator în cadrul Adunării
Generale a ONU (înlocuiește Comunitatea Europeană - primul
actor non-statal care primește acest statut)
-participă la toate reuniunile Adunării Generale a ONU;
-are dreptul de a interveni în dezbateri care o privesc (o singură
intervenție pentru fiecare subiect);
-a semnat, ca organizație supranațională, în cadrul ONU, peste
50 de convenții și acorduri multilaterale;
-nu are drept de vot sau de a înscrie candidați pentru diferite
poziții oficiale;
-nu poate participa la adoptarea de rezoluții sau decizii;
 UE (PESC) – ONU
• Similitudinea obiectivelor privind
evenimentele din sistemul de relații
internaționale (menținerea sau restabilirea
păcii și a securității, respectarea drepturilor
omului, cooperare economică, politică,
socială, culturală etc.);
• Similitudinea metodelor propuse pentru
menținerea păcii și a securității;
 UE – ONU
• Cele 27 de state membre ale UE asigură 37% din bugetul
anual general al ONU și 40% din resursele financiare ale ONU
pentru operațiunile de menținere a păcii, ceea ce reprezintă
cca 50% din contribuția totală a statelor membre ONU;
• Comisia Europeană – 1,35mld contribuție anuală la
programele și proiectele de asistență externă ale ONU;
• UE colaborează cu toate organismele și agențiile și în toate
programele și activitățile ONU;
• Membru cu drepturi depline în: Comisia pentru Dezvoltare
Durabilă; Forumul Interguvernamental al Pădurilor; FAO
(Organizația pentru Alimentație și Agricultură a ONU);
 Noul leadership global: UE – ONU
• Rapport on Global Neighborhood (1995, Comisia ONU pentru Guvernanță
Globală): noul leadership dezirabil « that is proactive, not simply reactive, that is
inspired, not simply functional, that looks to the longer term and future generations
for whom the present is held in trust. (...) It must reach beyond country, race,
religion, culture, language, life-style. It must embrace a wider human constituency,
be infused with a sense of caring for others, a sense of responsibility to the global
neighbourhood. (...) By leadership we do not mean only people at the highest
national and international levels. We mean enlightenment at every level--in local
and national groups, in parliaments and in the professions, among scientists and
writers, in small community groups and large national NGOs, in international bodies
of every description, in the religious community and among teachers, in political
parties and citizens' movements, in the private sector and among the large
transnational corporations, and particularly in the media. NGOs can be of crucial
importance in developing support and new ideas for important international goals. »
Organizația pentru Securitate și Cooperare în
Europa
• 1973: crearea CSCE, prima organizație cu capacități normative
și operaționale de rezolvare non-violentă a conflictelor;
• Rol: prevenirea conflictelor, menținerea păcii în situațiile post-
conflict; (în cazul izbucnirii conflictelor, rol doar de
monitorizare, nu de intervenție)
• 1975: Actul Final de la Helsinki;
• 1992: decizia membrilor OSCE de a colabora cu ONU (un nou
concept de securitate);
• 1992: summit-ul de la Helsinki: prevenirea conflictelor prin
monitorizarea permanentă a respectării drepturilor omului;
“comprehensive concept of security”
 UE – OSCE
• Toate statele membre ale UE sunt membre ale OSCE;
• 1999: Istambul – “Platform for Cooperative Security”;
Annual Security Review Conference;
• Organizații partenere: UE, Consiliul Europei, ONU,
NATO, organizații nonguvernamentale;
• Colaborare cu: Shanghai Cooperation Organisation,
Organizația Conferinței Islamice, Liga Arabă,
Asociația Statelor din Asia de Sud-Est, Organizația
Statelor Americane, Uniunea Africană;
 UE – OSCE
• 1975: președinția (italiană) a CUE semnează Actul Final de la
Helsinki;
• Tratatul de la Maastricht / PESC / dezvoltarea cooperării
(Ofițerul de Legătură; întâlniri informale UE-OSCE;
cooperarea în operațiunile polițienești și în realizarea
exercițiilor militare și civile)
• Tratatul de la Lisabona: consiliere pentru UE, pentru a ajunge
la poziții comune;
• Comisia Europeană asigură finanțarea a foarte multe
proiecte ale OSCE;
• Misiuni comune în Iugoslavia (monitori neînarmați, )
 UE – OSCE
• 2001: Consiliul European adoptă “Programul Uniunii
Europene pentru Prevenirea Conflictelor Violente”, prevede:
-intensificarea cooperării cu ONU și OSCE în crizele militare și
civile;
-întâlniri bianuale ale troicilor UE și OSCE, la nivel de miniștri și
ambasadori;
-prezentări bianuale ale priorităților Președinției UE în fața
Consiliului Permanent al OSCE;
-sesiuni de informare între oficialii UE și OSCE, vizite reciproce,
consultări regulate;
 UE – OSCE
• Dec. 2004: COREPER a prezentat în cadrul OSCE Raportul de
Evaluare a Politicilor Europene (souții de ameliorare a colaborării
între cele două organizații)
• Mai 2005: Summit-ul șefilor de stat și de guvern al UE, OSCE și
CoE: dezvoltarea de standarde comune de pregătire a
personalului pentru managementul crizelor civile în acțiunile
bazate pe colaborarea organizațiilor supranaționale (asigurarea
complementarității și interoperabilității);
• Aprilie 2009: stabilire Ofițer de Legătură al Secretariatului CUE la
Viena; întâlniri regulate între oficialii OSCE și Comitetul Politic și
de Securitate și Grupurile de lucru ale CUE; întâlniri regulate între
șefii de misiuni ai OSCE și liderii politici ai UE;
 UE – OSCE. Acțiuni comune
• Cooperarea OMIK (OSCE Mission in Kosovo) și EULEX în
Kosovo; cooperarea în acțiunile din Macedonia;
• 2004 – Monitorizarea alegerilor din Ucraina;
• Georgia, octombrie 2008 (cooperare informală)
• 2008 – EU, OSCE și Onu au co-prezidat discuțiile de la
Geneva cu privire la procesul de stabilitate și securitate în
Georgia;
• 2008-un oficial OSCE și șeful EU Monitoring Mission in
Georgia au co-prezidat întâlnirile Mecanismului de Răspuns
și de Prevenire a Incidentelor cu privire la frontiera
administrativă a Osetiei;
 UE – OSCE. Concluzii

• Suprapunerea obiectivelor OSCE-UE, de unde

o anumită competiție între cele două;
• Colaborarea UE-OSCE se îmbunătățește după
septembrie 2001;
• Influența UE asupra OSCE este destul de slabă,
datorită sistemului decizional complex al UE;
 Bibliografie
• Assemblée Générale. “L’Assemblée Générale accorde le statut
d’observateur à l’Union Européenne, créant ainsi un précédent et
une nouvelle catégorie de membres.”
http://www.un.org/News/fr-press/docs/2011/AG11079.doc.htm
• Masciulli, Joseph, Mikhail A. Molchanov and W. Andy Knight.
“Political Leadership in Context.”
http://www.ashgate.com/pdf/SamplePages/Ashgate_Research_C
ompanion_to_Political_Leadership_Intro.pdf
• Munteanu, Monica. “Guvernanța europeană și dinamica
formulării politicilor publice în România.” Sfera Politicii 125
(2006). http://www.sferapoliticii.ro/sfera/125/art06-
munteanu.html.
 Bibliographie
• “Relations Union européenne – Nations Unies. La
maturité.”
http://www.un.int/france/pdf/fichierfr.pdf
• Umezava, Hana. “The Organisation for Security and
Cooperation in Europe (OSCE) in Interorganisational
Cooperation: Conceptual and Historical Aspect of
Cooperation in Peace and Security.”
http://www.cris.unu.edu/fileadmin/workingpapers/
W-2013-1.pdf.