Leadership-ul politic și dezvoltarea organizațională a Uniunii Europene

Jean Monnet Project

175922-LLP-1-2010-1-RO-AJM-MO,
« Le leadership politique et le
développement organisationnel
de l’Union européenne »

Cristina-Maria Dogot
Universitatea din Oradea
cdogot@uoradea.ro
CURS VII.
Leadership-ul politic intern al Uniunii Europene. Leadership-ul politic
instituțional: Consiliul Uniunii Europene și / vs decidenții de politică externă ai
statelor membre.
 Consiliul Uniunii Europene
• Atribuții decizionale:
• Adoptarea de acte legislative (regulamente, directive, rezoluții), în
codecizie (în majoritatea cazurilor) cu Parlamentul European;
• Coordonarea politicilor statelor membre;
• Participă la elaborarea politicii externe și de securitate comună a UE, pe
baza liniilor strategice stabilite de Consiliul European;
• Justiție (prin Miniştrii justiţiei şi afacerilor interne ai statelor memebre se
coordonează supravegherea frontierelor externe şi lupta împotriva
terorismului şi a crimei organizate);
• Politica externă și de apărare (CUE reprezintă principalul cadru în care se
derulează cooperarea statelor membre în vederea adoptării politicii
externe și de securitate comune);
• Încheie acorduri internaționale în numele Uniunii;
• Aprobă bugetul Uniunii, împreună cu Parlamentul European.
 Consiliul Uniunii Europene
• Este principala instituție decizională a UE:
funcționează pe principiul unei camere superioare
în cadrul puterii legislative (PE – camera inferioară);
• Atribuții legislative:
-Împreună cu Parlamentul European, pe baza
propunerilor Comisiei Europene, îndeplinește funcția
legislativă a Uniunii;
-majoritate calificată (2/3 dintre statele membre; 260
din 352 voturi exprimate)
-umanimitate
 Consiliul Uniunii Europene, Parlamentul
European și procedura codeciziei
• Tratatul de la Maastricht (Anexa I, II, III, IV);
• Tratatul de la Lisabona
-codecizia = procedura legislativă ordinară;
-adăugarea a 40 de noi domenii pentru care se
utilizează codecizia în procesul legislativ;
-cresc prerogativele Parlamentului European,
scade puterea politică a Consiliului?
 Consiliul Uniunii Europene
• Repartizarea voturilor pe state:
• Germania, Franța, Italia, Regatul Unit 29
• Spania, Polonia 27
• România 14
• Țările de Jos 13
• Belgia, Republica Cehă, Grecia, Ungaria, Portugalia 12
• Austria, Finlanda, Suedia 10
• Croaţia, Danemarca, Irlanda, Lituania, Slovacia, Finlanda 7
• Cipru, Estonia, Letonia, Luxemburg, Slovenia 4
• Malta 3
• TOTAL 352
 Consiliul Uniunii Europene și/vs statele
membre
• Înainte de Tr. de la Lisabona
-Președinția asigurată prin rotație pentru toate
formațiunile (CUE și statele membre);
• Post- Lisabona:
-Președinția asigurată de Înaltul Reprezentant al
Uniunii pentru afaceri externe și politica de
securitate pentru Consiliul Afaceri Externe (CUE
vs statele membre?)
Consiliul Uniunii Europene și Political Externă
și de Securitate Comună
• PESC: gestionarea crizelor (operaţiuni
umanitare şi de salvare; de menţinere a păcii;
de atenuare a conflictelor);
• PESC este elaborată în comun, în cadrul CUE,
dar politica externă, securitatea şi apărarea
sunt domenii asupra cărora guvernele
naţionale păstrează controlul independent;
• PESC și cooperarea interguvernamentală;
 Consiliul Uniunii Europene –
“interguvernamentalismul supranațional”?
• Supranaționalism: metodă de adoptare a deciziilor specifică pentru
comunitățile multi-politice, prin care puterea decizională este transferată
sau delegată de către guvernele statelor membre către o autoritate
supranațională;
• Termenul apare pentru prima dată în Tratatul de la Paris (Tratatul CECO, 18
aprilie 1951), pentru a defini relațiile ce urmau a se stabili între Înalta
Autoritate și celelalte instituții ale CECO;
• Caracterul confederal al supranaționalismului: Comunitatea europeană are
competențe supranaționale în măsura în care statele i le conferă (caracterul
limitat al supranaționalismului) conform prevederilor tratatelor ratificate de
membrii organizației supranaționale;
• Deciziile se adoptă în urma colaborării dintre instituțiile supranaționale și
actorii decizionali ai entităților membre (șefi de stat și de guvern, membri ai
guvernelor);
 Consiliul Uniunii Europene –
“interguvernamentalismul supranațional”?
• Maastricht, …, Lisabona: interguvernamentalismul devine
principalul cadru decizional al UE (toate deciziile se iau prin
colaborarea șefilor de stat sau de guvern ori a miniștrilor de
resort);
• Interguvernamentalism = realism european:
-statele, principalii actori decizionali care acționează într-un
cadru supranațional;
-nivelul supranațional are un rol minor în luarea deciziilor de
către state;
-statele nu urmăresc realizarea unor obiective supra- sau
transnaționale, ci doar realizarea intereselor naționale;
 Consiliul Uniunii Europene –
“interguvernamentalismul supranațional”?
• Coexistența politicilor comune cu interesul național
al statelor membre (“comunalitățile” europene nu se
dizolvă în interesele naționale ale statelor membre);
• Rolul comisiilor, comitetelor, grupurilor de lucru în
determinarea consensului privind adoptarea deciziei
de politică externă a statelor membre (COREPER,
Russia-EU expert-level consultations on the Western
Balkans (COWEB), Comitetul privind aspectele civile
ale managementului crizei (CIVCOM), Comitetul
Politic și de Securitate, Secretariatul CUE etc.);
 Consiliul Uniunii Europene –
“interguvernamentalismul supranațional”?
• Procesul decizional în cadrul CUE ca proces de
socializare (cf. Howorth):
-calculul strategic (logica interguvernamentală);
-jocul de roluri (linia mediană – prezentarea
poziției reprezentanților statelor membre în
diferitele grupuri de lucru pe politică externă ale
CUE);
-convingerea normativă (logica supranațională);
 Simulare procedura codeciziei

• Discuție și atribuire roluri pentru simulare.

 Consiului Uniunii Europene și Agenda
europeană
• Stabilirea agendei – procesul în cadrul căruia diferiți
actori încearcă să includă sau să mențină anumite
problematici pe agenda de dezbateri din cadrul
instituțiilor UE (Cf. Dijkstra, 455-456);
• Stabilirea formală a agendei (exercitarea leadership-
ului): propunerile Comisiei Europene, ale Înaltului
Reprezentant, ale oficialilor europeni;
• Stabilirea informală a agendei: influențele grupurilor
de lobby, think-tanks, președinția rotativă a CUE;
 Bibliografie
• Dijkstra, Hylke. “Agenda-setting in the Common Security and
Defence Policy: An Institutionalist Perspective.” Cooperation
and Conflict 47, 4 (2012): 454-472.
• Howorth, Jolyon. „Decision-making in Security and Defense
Policy: Towards Supranational Inter-governmentalism?.”
Cooperation and Conflict 47, 4 (2012): 433-453.
• Morgan, Glyn. The Idea of European Superstate. Public
Justification and European Integration. Princeton, Oxford:
Princeton University Press, 2005.
• Tratatul de la Maastricht.
• Tratatul de la Lisabona.