Virtute și viciu

Realizat:Răcilă Eugenia
DR22Z
 Ce este un viciu?
• Viciul este o practică, un comportament sau un obicei în
general considerat imoral, păcătos, penal, grosolan, tabu,
depravat sau degradant într-o societate asociată. În mai
multe utilizări minore, viciul se poate referi la un defect,
o trăsătură de caracter negativă, o infirmitate sau un
obicei prost sau nesănătos (cum ar fi dependența de fumat
sau de alcool). Viciile sunt de obicei asociate cu
temperamentul unei persoane, mai degrabă decât cu
moralitatea lor. Sinonime pentru viciu includ vina,
păcatul, depravarea, nelegiuirea, și corupția. Opusul
viciului este virtutea.
Virtute este moralitatea
unei persoane sau a unui
grup de oameni la modul
superlativ. Virtutea
reprezintă ceea ce este mai
bun în oameni și aspirația
de a avea o fundație solidă
pentru a deveni o ființă
umană moral superioară.
Virtuțile personale
promovează măreția la nivel
personal și ulterior la nivel
colectiv.
• Ma intreb, ce uneste oare mai mult oamenii:
viciul sau virtutea? Ce criterii de selectie
folosim, la nivel subconstient, atunci cand,
intuitiv, ne simtim atrasi de anumiti oameni?
Oamenii care fac greşeli sunt mai acceptaţi şi mai plăcuţi
de către cei din jur. Acest lucru se datorează Efectului
Pratfall.
Efectul Pratfall sustine ca vei fi mai placut celorlalti daca
nu esti perfect, daca faci cate o stangacie din cand in
cand. Acest fenomen a fost studiat de psihologul Elliot
Aronson (autor al cartii Animalul Social)
O persoană care nu greşeşte niciodată
sau de foarte puţine ori nu este prea
plăcută şi admirată de cei din jur.
Aşa-zisa perfecţiune creează distanţă
şi un aer de invincibilitate care nu este
prea atrăgător. Acesta este motivul
pentru care nu ne plac oamenii care
par perfecţi.
Facand mici greseli arati celorlalti ca
esti uman si acest lucru te face mai
atractiv, spre deosebire de distanta ce
se creeaza intre noi si cineva pe care il
consideram invincibil datorita
perfectiunii cu care realizeaza tot ceea
ce isi propune.
Acest efect se aplica mai mult persoanelor percepute ca
fiind foarte competente si care uneori fac o mica gafa –
lucru care demonstreaza ca sunt si ele umane.
O explicatie mai simplista ar fi aceea ca omul virtuos va
cauta intotdeauna compania oamenilor de la care sa poata
invata, care il pot inspira, motiva in dezvoltarea lui. Oamenii
ce manifesta un sistem dezvoltat de virtuti transced gandirea
raportata la avere, material.
Ei creeaza, dezvolta binele in aceasta lume, resping ideea de
a se alatura grupului dispus sa faca orice compromis, in
ideea dezvoltarii averilor pamantesti.
Pe cand viciosul va cauta in permanenta compania celor
mai slabi, mai viciosi, pentru ca egoul specific sa se poata
manifesta si dezvolta, pentru a trai acea stare de bine.
Nu strica sa ne uitam putin in interiorul nostru, si sa
meditam asupra oamenilor pe care ii preferam in jurul
nostru. Sa intelegem astfel directia in care ne indreptam.
Cred ca este timpul sa alegem calitatea, chiar daca trebuie
sa incepem cu noi.
Toate virtutile au meritul lor deoarece toate
reprezinta semne ale progresului pe calea binelui.
Cea mai meritorie virtute este cea bazata pe
caritatea cea mai dezinteresata. Exista virtute ori
de cate ori exista o impotrivire voluntara la
chemarea pornirilor rele; dar sublimul virtutii
consta in sacrificiul interesului personal pentru
binele aproapelui fara gand de recompensa.
Virtuţile se pot transforma ușor în vicii.
Duse la extrem, însușirile pozitive ale
oamenilor, morale sau de caracter, pot
deveni metehne aproape de nestăpânit.
 Când virtuţile se pot transforma în vicii
Psihologul Scott Lilienfeld, profesor la Universitatea Emory și cel
care a dezvoltat Inventarul de Personalitate Psihopată,
exemplifica modul în care trăsăturile noastre pot lua două forme
complet diferite. El scria în Journal of Personality and Social
Psychology că „dominarea prin îndrăzneală, de exemplu, se
poate transforma într-un leadership valoros în timpul unei crize,
dar și în criminalitate fără scrupule și violenţă”, citează
Psychology Today.
Potrivit modelului elaborat de Aristotel în Etica
Nicomahică, virtutea s-ar plasa la jumătatea drumului
dintre absenţa și exagerarea virtuţii. De exemplu, a fi
precaut este o virtute, iar cele două vicii ale acestei
trăsături pozitive sunt lașitatea și imprudenţa. Numeroase
calităţi umane se pot vicia și pot aduce prejudicii
importante individului.
 Când curajul poate deveni dăunător

Curajul, dus la extrem, se poate

transforma în nesăbuinţă și
inconștienţă; încrederea în forţele
proprii poate conduce la un
comportament dur sau impulsiv și
arogant; rezistenţa sau puterea
excesivă pot determina oamenii să-
și uite nu doar propriile limitări, ci
și pe cele ale celorlalţi; calitatea de
a fi ordonat determină apariţia
obsesiilor; caracterul prietenos
poate deveni ingrat, iar precauţia
poate naște anxietate și lașitate