UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ “ION IONESCU DE LA BRAD” IAȘI

FACULTATEA DE ZOOTEHNIE
SPECIALIZAREA: INGINERIE ȘI MANAGEMENT ÎN ALIMENTAȚIE PUBLICĂ ȘI AGROTURISM

DREPTUL PENAL Coordonator,

Studente,
Loredana C.
 Cuprins
1. INTRODUCERE
2. OBIECTUL DREPTULUI PENAL
3. TRĂSĂTURILE DREPTULUI PENAL
4. PRINCIPIILE DREPTULUI PENAL
5. IZVOARELE DREPTULUI PENAL
6. RAPORTURILE JURIDICE PENALE
7. NOȚIUNEA ȘI TRĂSĂTURILE INFRACȚIUNII
8. CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ CARACTERUL PENAL AL FAPTEI
9. OBIECTUL INFRACȚIUNII
10. SUBIECȚII INFRACȚIUNII
11. SANCȚIUNILE DE DREPT PENAL
12. PLURITATEA DE INFRACTORI
13. PLURITATEA DE INFRACȚIUNI
 INTRODUCERE

Dreptul Penal reprezinta un ansamblu de norme juridice ce

reglementeaza relatiile de aparare sociala prin incriminarea ca
infractiuni sub sanctiuni specifice denumite pedepse a faptelor
periculoase pentru valorile sociale, fie in scopul ocrotirii acelor
valori, fie in scopul prevenirii savarsirii unor infractiuni, fie prin
aplicarea unor pedepse celor ce le-au savarsit.
 OBIECTUL DREPTULUI PENAL
Obiectul dreptului penal il reprezinta relatiile de aparare
sociala, relatii care pot fi de conformare sau de conflict.
Sunt relatii sociale de conformare in sensul ca ele se adreseaza
tuturor destinatarilor legii penale, destinatari care trebuie sa aiba
o conduita corespunzatoare in raport cu valoarea sociala ocrotita.
Sunt relatii sociale de conflict deoarece in momentul in care
se incalaca o norma penala cel care a incalcat-o va intra in
conflict cu statul si va fi obligat sa suporte consecintele penale
ale faptelor sale.
TRĂSĂTURILE DREPTULUI PENAL
Dreptul penal prezinta urmatoarele trasaturi:

a) Este un drept autonom - are o reglementare distincta, proprie, reglementare ce o regasim in codul
penal, in constitutie, in legi penale complementare, in legi nepenale dar cu dispozitiuni penale
precum si in tratate si conventii internationale.

b) Caracter unitar - in sensul ca exista o unicitate a reglementarii penale, de altfel potrivit art.362
CP, ,,dispozitiile din partea generala a acestuia se aplica si faptelor sanctionate penal prin legi
speciale, afara de cazul cand legea dispune altfel’’.

c) Drept public - deoarece in cadrul raporturilor juridice penale apare intodeauna ca subiect dominant
statul, stat care are rol atat de a supraveghea respectarea legii cat si de a realiza tragerea la
raspunderea penala a celor care savarsesc infractiuni.
 PRINCIPIILE DREPTULUI PENAL
1. PRINCIPIUL LEGALITATII – potrivit acestui principiu nici o persoana nu
poate fi trasa la raspundere penala decat daca a savarsit o fapta care constituie potrivit
unui anumit text de lege infractiune .
2. PRINCIPIUL UMANISMULUI – in conformitate cu intreaga reglementare
penala are la baza respectarea drepturilor omului. De altfel codul penal incrimineaza
inclusiv infractiunea de tortura ocrotind astfel pe cel care a savarsit infractiuni de un
eventual abuz din partea organelor judiciare .
3. PRINCIPIUL EGALITATII IN FATA LEGII PENALE – potrivit dispozitiilor
constitutionale toate persoanele sunt egale in fata legii, astfel incat daca se savarseste o
infractiune, organele judiciare nu fac nici o discriminare în raport cu calitatea pe care o
are cel care savarseste infractiuni. Cetatenii sunt egali in fata legii si autoritatilor
publice fara privilegii si fara discriminari. Nimeni nu este mai presus de lege.
4. PRINCIPIUL PREVENIRII SAVARSIRII UNOR NOI INFRACTIUNI –
prin dispozitiile codului penal si a celorlalte legi penale legiuitorul a incriminat
toate faptele de o gravitate sporita atragand in acest sens atentie destinatarilor legii
penale ca in masura in care vor incalca normele penale li se vor aplica pedepse.

5. PRINCIPIUL POTRIVIT CARUIA INFRACTIUNEA ESTE UNICUL

TEMEI AL RASPUNDERII PENALE – conform acestui principiu nici o
persoana nu poate fi trasa la raspundere penala daca savarseste alte fapte decat
cele care potrivit legii, sunt considerate infractiuni. Spre exemplu savarsirea unei
contraventii poate duce la aplicarea unei amenzi contraventionale si in nici un caz
a unei amenzi penale sau a unei alte sanctiuni penale.
6. PRINCIPIUL PERSONALITATII – din punct de vedere penal nu poate
fi trasa la raspundere penala nici o alta persoana decat cea care a savarsit
infractiunea.

7. PRINCIPIUL INDIVIDUALIZARII SANCTIUNILOR DE DREPT

PENAL – potrivit acestui principiu in situatia in care o persoana a savarsit o
infractiune la momentul individualizarii sanctiunii ce va fi aplicata de instanta
de judecata se va tine seama de dispozitiile partii generale a codului penal, de
limitele de pedeapsa fixate in partea speciala, de gradul de pericol social al
faptei savarsite de persoana infractorului si de imprejurarile care atenueaza sau
agraveaza raspunderea penala.
 IZVOARELE DREPTULUI PENAL

Sunt acele acte normative prin care sunt incriminate ca

infractiuni faptele periculoase pentru valorile sociale.

a) Principalul izvor al dreptului penal il reprezinta CODUL

PENAL (CP), cod ce este impartit in doua parti:
- partea generala
- partea speciala
b) CONSTITUȚIA ROMÂNIEI in care se regasesc principiile
generale privind obiectul ocrotirii penale si egalitatea
persoanelor in procesul penal. Ori de cate ori o dispozitie
dintr-o lege penala este contrara Constitutiei, acea dispozitie
va fi declarata neconstitutionala si va fi abrogata sau
modificata.
c) Legi penale complinitoare - sunt acele legi care cuprind
dispozitii menite sa completeze reglementarile penale.
d) Legi nepenale dar cu dispozitiuni penale – sunt acele legi
care reglementeaza desfasurarea unor activitati (exemple: legea
privind exercitare profesiei de medic, legea fondului funciar) si
care au in cuprinsul lor diferite incriminari penale pentru situatiile
in care in domeniul respectiv este incalcata o norma penala.

e) Tratate si conventii internationale.

 RAPORTURILE JURIDICE PENALE
- sunt acele raporturi care se nasc intre stat si destinatarii legii penale. Intodeauna
statul apare ca subiect dominant in structura raporturilor juridice penale.
- obiectul acestor raporturi il constituie conduita ce trebuie realizata de catre
destinatarii legii penale
- continutul raporturilor reprezinta drepturile si obligatiile pe care le au subiectii
acestor raporturi, respectiv dreptul statului de a impune ca destinatarii legii penale
sa aibe o anumita conduita (in cazul raporturilor de conformare) si de a asigura
tragerea la raspundere penala a celor ce au savarsit infractiuni (in cazul
raporturilor de conflict ) si corelativ obligatia destinatarilor legii penale de a se
conforma dispozitiilor legale (in cazul raporturilor de conformare) si de a suporta
consecintele juridice ale savarsirii infractiunii (in cazul raporturilor de conflict).
 NOTIUNEA SI TRASATURILE INFRACTIUNII
Infractiunea este fapta care prezinta pericol social, savarsita cu vinovatie si
prevazuta de legea penala.

Fapte care prezinta pericol social

Numai faptele oamenilor prezinta pericol social. Cele ale animalelor sau
evenimentelor naturale prezinta pericol natural. Fapta care prezinta pericol social
in intelesul legii penale este orice actiune sau inactiune prin care se aduce atingere
uneia din valorile din art.1 Cod Penal (suveranitatea, unitatea, indivizibilitatea
statului, persoana, drepturile si libertatile acesteia, proprietatea precum si intreaga
ordine de drept) si pentru sanctionarea careia este necesara aplicarea unei pedepse.
 Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala daca
prin atingerea minima adusa uneia din valorile aparate de lege si
prin continutul ei concret fiind lipsita de importanta, nu prezinta
gradul de pericol social al unei infractiuni.
La stabilirea in concret a gradului de pericol social se tine
seama de modul si mijloacele de savarsire a faptei, de scopul
urmarit, de imprejurarile in care fapta a fost comisa, de urmarea
produsa sau care s-ar fi putut produce precum si de persoana si de
conduita faptuitorului.
 Fapta sa fie savarsita cu vinovatie

Vinovatia presupune atitudinea faptuitorului cu privire la fapta

pe care o savarseste, la urmarile acesteia si la rezonanta sociala.
Vinovatia îmbracă urmatoarele forme:
a) INTENTIA
b) CULPA
c) PRAETERINTENTIA
a) INTENTIA
- reprezinta atitudinea faptuitorului care prevede si urmareste
rezultatul faptei sale sau prevede rezultatul faptei si desi nu il
urmareste accepta eventualitatea producerii lui.
Intentia este de două feluri:
- Directa – faptuitorul prevede rezultatul faptei sale si urmareste
realizarea acelui rezultat
- Indirecta – cand faptuitorul prevede rezultatul faptei sale, nu-l
urmareste, dar accepta eventualitatea producerii lui.
b) CULPA

- reprezinta atitudinea faptuitorului care prevede rezultatul faptei

sale insa nu-l accepta considerand fara temei ca el nu se va produce
sau nu prevede rezultatul faptei sale, desi trebuia si putea sa-l
prevada. Fapta constand dintr-o actiune savarsita din culpa constituie
infractiune numai atunci cand legea prevede in mod expres acel lucru.
Fapta constand intr-o inactiune constituie infractiune fie ca este
savarsita cu intentie fie ca este savarsita din culpa, cu exceptia cazului
in care legea sanctioneaza numai savarsirea ei cu intentie.
 Culpa este de 2 feluri:

- Culpa cu prevedere - desemneaza situatia in care faptuitorul

prevede rezultatul faptei sale insa considera in mod nejustificat
ca acesta nu se va produce
- Culpa fara prevedere - desemneaza situatia in care faptuitorul
nu prevede rezultatul faptei sale, desi trebuia si putea sa-l
prevada. In situatia culpei fara prevedere se analizeaza mai
intai daca se putea prevedea acest fapt de catre o persoana
avand pregatirea si caracteristicele faptuitorului.
c) PRAETERINTENTIA - desemneaza situatia in care faptuitorul
savarseste cu intentie o fapta, însă aceasta produce urmari mai
grave, urmari ce sunt imputabile faptuitorului sub forma culpei
pentru ca nu le-a prevazut, desi trebuia si putea sa le prevada.
 Fapta sa fie prevazuta de legea penala

In masura in care fapta savarsita nu este prevazuta de legea

penala ea nu atrage raspunderea penala a faptuitorului. De altfel
aceasta trasatura se verifica prima si in masura in care nu este
indeplinita fapta nu este infractiune.
CAUZELE CARE INLATURA CARACTERUL PENAL AL FAPTEI:

1. LEGITIMA APARARE
2. STAREA DE NECESITATE
3. CONSTRANGEREA FIZICA
4. CONSTRANGEREA MORALA
5. IRESPONSABILITATEA
6. BETIA
7. MINORITATEA FAPTUITORULUI
8. EROAREA DE FAPT
 Obiectul infractiunii

Potrivit art. 1, legea penala apara impotriva infractiunilor

Romania, suveranitatea, independenta, unitatea si indivizibilitatea
statului, persoana, drepturile si libertatile acesteia, proprietatea,
precum si intreaga ordine de drept. Obiectul infractiunii il
reprezinta asadar valoarea sociala si relatiile sociale nascute in
jurul acelei valori care sunt ocrotite prin normele legii penale.
 Subiectii infractiunii
Sunt subiecti ai infractiunii persoana fizica sau persoana juridica
care savarsesc o fapta prevazuta de legea penala precum si
persoana fizica sau juridica care sufera consecintele unei
infractiuni.
Impartim asadar subiectii infractiunii in:
- Subiecti activi – cei care savarsesc fapta prevazuta de legea
penala
- Subiecti pasivi – cei care sufera consecintele unei asemenea fapte.
 Persoana juridica poate fi subiect activ al unei infractiuni.
Potrivit legii, persoanele juridice, cu exceptia statului, a
autoritatilor publice si a institutiilor publice care desfasoara o
activitate ce nu poate face obiectul domeniului privat, raspund
penal pentru actiunile savarsite in realizarea obiectului de
activitate sau in interesul ori in numele persoanei juridice daca
fapta a fost savarsita cu forma de vinovatie prevazuta de lege.
 Persoana fizica, pentru a fi subiect activ al infractiunii, trebuie sa
indeplineasca urmatoarele conditii:

a. Varsta – potrivit legii, pana la implinirea varstei de 14 ani, o persoana

nu raspunde din punct de vedere penal. Intre 14 si 16 ani se prezuma
relativ ca persoana nu raspunde din punct de vedere penal, insa aceasta
prezumtie poate fi rasturnata si dovedit faptul ca la momentul savarsirii
faptei persoana avea discernamant. Intre 16 si 18 ani se prezuma relativ
ca persoana are discernamant, insa si aceasta prezumtie poate fi rasturnata
de catre faptuitor care insa trebuie sa dovedeasca faptul ca la momentul
savarsirii faptei nu avea discernamant. Odata cu implinirea varstei de 18
ani, persoana fizica raspunde intotdeauna din punct de vedere penal.
b. Responsabilitatea - reprezinta atitudinea persoanei care isi poate
controla si dirija in mod constient vointa si care are reprezentarea
juridica a consecintelor faptelor sale.

c. Libertate de vointa si actiune – pentru ca fapta sa fie considerata

infractiune, persoana fizica trebuie sa fi actionat fara sa fi fost supusa la
constrangeri fizice sau morale din partea unei alte persoane.

d. In anumite situatii, persoana fizica trebuie sa aibe o anumita calitate,

ceruta de lege pentru a putea fi subiect activ al infractiunii (ex: calitate
de functionar pt luare de mita, calitate de mama a copilului nou nascut
pentru infractiunea de pruncucidere etc)
 Sanctiunile de drept penal
Sanctiunile de drept penal sunt consecinte ale încalcarii
normelor penale.

Ele sunt de 3 feluri: pedepse, masuri educative, masuri de

siguranta.
1. Pedepsele – sunt mijloace de constrangere luate fata de cei
care au savarsit infractiuni.
 Pedepsele se impart in doua mari categorii:
A. Pedepse aplicabile persoanelor fizice – sunt pedepse:
a. principale – detențiunea pe viata,
b. complementare – interzicerea unor drepturi pe o perioada de la l an
la 10 ani si degradarea militara;
c. accesorii - intrezicerea pe durata executarii pedepsei a urmatoarelor
drepturi – dreptul de a alege si de a fi ales in autoritati publice sau
in functii publice, dreptul de a ocupa o functie implicand exercitiul
autoritatii de stat, dreptul de a ocupa o functie sau de a exercita o
profesie de natura aceleia de care condamnatul s-a folosit pentru
savarsirea infractiunii, drepturile parintesti si dreptul de a fi tutore.
 Pluralitatea de infractori

Pluralitatea de infractori desemnează acea situaţie în care, la

săvârşirea unei infracţiuni au participat două sau mai multe
persoane, indiferent de calitatea pe care acestea au avut-o (autor,
coautor, instigator, complice).
 Autorul este acea persoană care săvârşeşte direct şi nemijlocit
acţiuni sau inacţiuni ce realizează elementul constitutiv al unei
infracţiuni.
Coautoratul este atunci cand la savarsirea faptei si-au adus
contributia in mod nemijlocit doua sau mai multe persoane.
Coautoratul permite, pe lângă existenţa autorului, şi a altor
participanţi la săvârşirea faptei, cum ar fi: coautorii, instigatorii şi
complicii.
 Instigarea este forma participaţiei penale ce constă în fapta
unei persoane de a determina, cu intenţie, o altă persoană să
săvârşească o faptă prevăzută de legea penală.
 Complicele este acea persoană care, cu intenţie, înlesneşte sau
ajută, în orice mod, la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea
penală. Este de asemenea complice persoana care promite,
înainte sau în timpul săvârşirii faptei, că va tăinui bunurile
provenite din infracţiune sau că va favoriza pe făptuitori, chiar
dacă, după săvârşirea faptei, acest lucru nu se realizează.
 Pluralitatea de infractiuni

Desemneaza acea situatie in care o persoana savarseste doua

sau mai multe infractiuni, fie inainte sa fie condamnata pentru
vreuna din ele, fie dupa condamnare.
Pluralitatea de infractiuni are ca principale forme concursul de
infractiuni si recidiva.
 Concursul de infractiuni desemneaza acea situatie in care o
persoana savarseste doua sau mai multe infractiuni inainte sa fie
condamnata definitiv pentru cel putin una dintre acestea.

Concursul de infractiuni e de doua feluri: real si ideal.

- Concursul real presupune savarsirea a doua sau mai multe
infractiuni prin doua sau mai multe actiuni sau inactiuni distincte.
- Concursul ideal presupune savarsirea a doua sau mai multe
infractiuni printr-o singura actiune sau inactiune.
 Recidiva

Desemneaza acea situatie in care dupa condamnarea la

pedeapsa inchisorii de o anumita gravitate sau dupa executarea
acesteia sau stingerea executarii in unul din modurile prevazute
de lege cel condamnat savarseste din nou, cu intentie o alta
infractiune.
VĂ MULȚUMIM!