TEMA 7:

AFECŢIUNILE CHIRURGIEI DIN

REGIUNEA TORACALĂ
ŞI A GREABĂNULUI

7.1. Rănile peretelui toracal

7.1.1. Rănile nepenetrante
7.1.2. Rănile penetrante
7.2. Edemul traumatic difuz
7.3. Bursita şi extravazatul de limfă a greabănului
7.4. Pericardita traumatică
BIBLIOGRAFIA:
• DonicaGheorghe, Moldovanov Maria.
Chirurgiaoperatoere veterinară. Centrul Editoral al
UASM, Chişinău 2004, 287p. ISBN 9975-946-90-9.

• DonicaGheorghe, MusteAurel. Chirurgie veterinară

specială. Chişinău: „Print-Caro” SRL, 2011. 478p. ISBN
978-9975-4159-7-2.

• Mateş N., Muste A. Patologia şi clinica chirurgicală,

vol. I,II.- Cluj-Napoca: Genesis,1996. 478 p.
7.1. RĂNILE PERETELUI TORACAL

Există răni:
•Penetrante;
•Nepenetrante;
Etiologia
În condiţiile de teren cauzele principale sunt:
La cabaline - accidentele rutiere, corpuri ascuţite,
boroane, cuie,şipurile (cepurile) potcoavelor;
La bovine - corpuri ascuţite, coarnele ascuţite,
transportarea în caroserii prost amenajate;
 La câini – muşcături, răni prin armă de foc, traume cu
corpuri ascuţite.
7.1.1. RĂNILE NEPENETRANTE
Patogeneza şi manifestările clinice.
Provoacă următoarele complicaţii:
• hemoragii;
• traumarea trunchiurilor nervoase al plexului brahial;
Inspecţia animalului rănit – atent.
Localizarea profundă a corpilor străini – să evităm
perforarea pleurei.
Fracturile coastelor cu deplasarea capetelor fracturate –
atent
În cazul traumării căilor aeriene – emfizemul, hemotoraxul
şi pneumotoraxul (dar mai de în rănile penetrante).
Rană nepenetrantă a peretelui toracal la câine
 Tratamentul - antişoc (cardiotonice, respiraţia artificială,
tranchilizante, blocaje novocainice).
De efectuat prelucrarea primară a rănii hemostaza
(tamponada nu este eficace, sunt aplicate ligaturi, pense
hemostatice) Pielea se suturează cu burdoneţi.
De administrat preparate hemostatice, substituenţi de
sânge (sol.5% de glucoză cu adaos de alcool şi cafeină, sol.
Lui Popov (glucoză 150,0, Na Cl-15,0 hidrocarbonat de natriu
-4,0, alcool100,0, H2O distilată 1000,0 - Pentru administrare
intravenoasă (steril).
 În caz de fracturi ale coastelor, apofizelor vertebrelor,
din rană se degajă un miros fetid (este necesară rezecţia
coastelor şi ţesuturilor moi în limita ţesuturilor sănătoase).
La tratare traumelor peretelui toracal, o mare
însemnătate o are tratarea generală a organismului în scopul
evitării cicatrizării îndelungate (fizioterapia, hemotransfuzia,
CaCl2 vitamine, dieta).
Concomitent este necesar de tratat complicaţiile
(paraliza, colecţiile purulente din spaţiul subscapular,
traumele şi fracturile oaselor, hematoamele, extravazatele de
limfă).
7.1.2. RĂNILE PENETRANTE
Sunt foarte periculoase. În afară de rănirea ţesuturilor, în cavitatea
toracală pot pătrunde aşchii de lemn, corpuri ascuţite infecţia chirurgicală.
Complicaţiile posibile:
• Pneumotoraxul (deschis, închis, cu supapă);
• Fracturi ale coastelor;
• Traumare organelor interne;
• Complicaţii tardive (pleuropneumonia, pericardita, flegmoane,
caria coastelor fracturate,etc.).
 Manifestările clinice
În pneumotorax – asfixia, aerul pătrunde cu zgomot.
Pneumotorax
1 – pulmonul
2 – rana penetrantă a peretelui toracic
3 – aerul pătruns
Simptoamele şocului sunt:
• Tremur muscular;
• Neliniştea animalului;
• Transpiraţia;
• Voma;
• Frecvenţa actului defecaţiei.
 Simptoamele hemotoraxului sunt:
•cianoza;
•pulsul frecvent şi slab;
•neliniştea animalului.
Diagnosticul se pune în rezultatul puncţiei cavităţii
toracale.
Complicaţiile:
•pleurita exudativă;
•emfizem;
•bronhopneumonia purulentă.
 Simptoamele pleuritei.
• uscare a seroaselor;
• ieşirea unei porţiuni de pulmon din cavitatea toracală;
• sero-fibrinoasă;
• iar apoi pleurita purulentă (peste 6-8 ore).
• apare o stare generală gravă.
• la inspecţia cutiei toracale – dureri.
 Analiza exsudatului: 1 ml de exsudat + 5 ml apă
distilată. Dacă peste 5 minute apare hemoliza, atunci
exsudatului este lipsit de puroi, iar dacă apar fulgi este
prezent puroiul şi are loc pleurita purulentă.
Prognosticul. Favorabil , când nu are loc traumare
organelor interne şi nefavorabil când are loc traumarea
cordului, vaselor sangvine de mare calibru şi nervilor din
regiune subscapulară
Tratamentul.
•asistenţa chirurgicală neîntârziată;
•profilaxia infecţiei chirurgicale,
•hemostaza şi înlăturarea cheagurilor de sânge;
Deosebim: prelucrare primară şi prelucrare
secundară a rănii:
Prelucrarea primară:
• evităm apariţia pneumotoraxului;
• efectuare hemostazei;
• prelucrarea nemijlocită a rănii;
• rana se suturează, sau se închide canalul cu
tampoane;
• înlăturarea simptoamelor de şoc;
• hemotransfuzia;
• tratament de antisepsie.
 Prelucrarea secundară a rănii.
• puncţia diagnostică;
• înlăturarea pneumotoraxului;
• de lichidat defectul peretelui toracal.
 Local
•preparate cu spectru larg de acţiune;
•rana periodic se spală
•se evacuează exsudatul inflamator etc.
General
•un curs general de antibiotice;
• dieta;
•liniştea;
•ordinea sanitară.
7.2. EDEMUL TRAUMATIC DIFUZ
Apare în urma comprimării ţesuturilor de către un
harnaşament prost ajustat.

Caracteristica edemului constă

în formarea lui în primele ore fără
tendinţa de a se mări.
Patogeneza
După scoaterea
harnaşamentului are loc o dilatare
bruscă a vaselor care duce la
pătrunderea sângelui în ţesuturile
lezate sau chiar necrotizate.
Manifestările clinice
Apare un edem lipsit de graniţe, abolic.
Tratamentul
•Compresa rece;
• Iar după dispariţia simptoamelor acute se prescrie
compresa de încălzire.
 Diagnosticul de diferenţiere. Edemul difuz trebuie
diferenţiat de:
• bursita greabănului (2-3 vertebră - bursita
superficială şi 5-7 vertebră - bursa profundă);
• extravazatul de limfă a greabănului.
7.3. BURSITA ŞI EXTRAVAZATUL DE LIMFĂ A
GREABĂNULUI
I. Există 2 burse în această regiune (superficială
localizată la nivelul apofizelor spinale II şi III a vertebrelor
toracale şi profundă localizată la nivelul apofizelor spinale 5-
7 a vertebrelor toracale).
• tumefierea localizată strict limitată în regiunea
localizării burselor.
• tumefierea este dureroasă spre deosebire de edem.
• fluctuaţia poate avea loc şi în bursită.
• inflamaţia bursei profunde uneori poate să rămână
neînsemnată şi în cazurile decurgerii favorabile procesul
se vindecă sinestătător.
• Iar dacă procesul tinde să progreseze, se observă o
tumefiere pe marginea anterioară a scapulei din ambele
părţi. Temperatura – mărită.
II. Extravazatul de limfă
• formarea cavităţilor cu graniţe limitate (spre
deosebire de edem şi bursită);

• apare ondularea la
palpare.
• nu se observă o apariţie
spontană a tumefierii, dar
apare peste câteva ore
(subcutanat) sau peste
câteva zile (musculare).
 Un rol important în stabilirea diagnosticului în cele 3
procese o are puncţia. Dacă apare hematomul, abcesele,
furunculul, stabilirea diagnosticului nu prezintă dificultăţi.
Tratamentul acestor procese enumerate sunt
asemănătoare proceselor din regiunea occipitală.
7.4. PERICARDITA TRAUMATICĂ
Pericardita traumatică este o inflamaţie seropurulentă a
sacului pericardic, cu fenomene de insuficienţă cardiacă,
determinate de migrarea spre cord a corpilor străini metalici
ingeraţi.
Simptome.
Faza Simptomele reticulitei traumatice şi o imobilitate a hipocondrului din
digestivă cauza lipsei de contracţie a diafragmei
Faza  respiraţia este superficială;
pericardică  transformată la efort în dispnee şi tuse;
 apar zgomote de frecare la nivelul ariei cardiace;
 bătăile cordului sunt neregulate;
 pulsul este săltăreţ cu variaţii mari între repaus şi efort;
 febra este de obicei prezentă
Faza  febra este mai mare;
exudativă  apare sensibilitate în zona toracală corespunzătoare;
 dispar zgomotele de fractură;
 zona de matitate a cordului se măreşte;
 se semnalează zgomot de clapotament în inspiraţie,
 uneori în regiunea superioară a spaţiului de proiecţi
 apare un zgomot timpanic;
 se observă turgescenţa jugularelor;
 puls venos presistolic;
 se instalează edemul subglosial.
 Tratament. 
Tratamentul conservativ utilizează mijloace derivate (purgative,
diuretice), puncţia pericardului (pericardocenteza) pentru evacuarea
conţinutului septic, lavajul cavităţii pericardice cu soluţii antiseptice şi
administrarea de antibiotice „in situ”. Prin acelaşi ac se injectează un
amestec format din 50 mg Tripsină cristalizată (1 flacon), 800.000 U.I.
Penicilină, 2 g Streptomicină în 50-100 ser fiziologic. Lavajul şi
tratamentul cavităţii pericardice se face zilnic, până când conţinutul care
se drenează devine clar.
Puncţia transdiafragmatică a pericardului 
(metoda Maria Moldovanov)
 Tratamentul chirurgical – Toracopericardotomia.
Aceasta se efectuează pe etape. Profilaxia pneumotoraxului
este asigurată cu minibarocamera, prin intermediul căreia se
asigură accesul operatoriu şi sanarea procesului patologic în
perioada postoperatorie
Toracotomia transpleurală cu profilaxia
pneumotoraxului (metoda P. Gherţen): 
A – barocamera cu manometru;
B – seringa Janet;
C – dispozitiv de pompare.
Etapa I a pericardotomiei

Etapele rezecţiei de coastă subperiostală: 

A – deperiostarea cu decolatorul (suprafaţa
externă);
B – deperiostarea cu decolatorul lamelar
(suprafaţa internă);
C – rezecţia de coastă cu ferestrăul sîrmă Jigli.
 Etapa a II-a a pericardotomiei. Se execută peste 2-3
zile, în dependenţă de acoperirea plăgii cu fibrină şi starea
generală a animalului bolnav.

Toracotomia transpleurală cu profilaxia

pneumotoraxului (metoda Gh. Donica)
(minibarocamera)
 Profilaxia se referă la toate măsurile care au obiectiv
corectarea fluxului tehnologic, în aşa fel încât posibilitatea
ingesitiei de corpi străini metalici să se reducă cât mai mult.
Deasemenea în scop profilactic pentru extragerea corpilor
metalici străini din prestomace pot fi utilizate sondele
magnetice tip Korobov, Melixetean, iar pentru prevenirea
pătrunderii corpilor metalici în reţea, folosirea clipselor
magnetice nazale
(a) clipse magnetice nazale libere şi (b) amplasată în septul nazal 
(metoda Gh. Donica)