Sunteți pe pagina 1din 5

CELE MAI EFICIENTE ZECE STRATEGII DIDACTICE

Calalb Mihail, dr., conf. univ.


Catedra Fizică Teoretică și Experimentală, UST
Metodele inovative de predare sunt o componentă de bază a profesionalismului
cadrului didactic. Inovarea în predare este un proces permanent de soluționare
profesionistă a problemelor didactice și mai puțin aplicarea din când în când de către
unii profesori a unor metode noi pentru ei.
Pedagogiile inovative trebuie să fie construite pe aptitudinile naturale de
învățare ale elevilor. În formarea competențelor pentru secolul XXI orice pedagogie
inovativă se va baza pe astfel de calități naturale ale elevilor cum ar fi
curiozitatea, creativitatea, colaborarea în cadrul jocului.
În această comunicare scurtă vom descrie zece strategii didactice, majoritatea –
de predare, câteva – de învățare. În cadrul teoriei de Visible Teaching and Learning
a
fost măsurată eficiența acestor strategii prin impactul lor asupra succesului
academic al elevilor [1]. După scara de la 0 la 1 aceste strategii au factorul de
impact între 0,76
(a zecea strategie) și 1,62 (prima strategie descrisă aici).
1.Presupunerea apriorică a profesorului privind capacitățile unui elev sau a
unui grup de elevi este factorul cel mai puternic din rândul strategiilor didactice, care
influențează atât succesul academic al elevilor cât și alegerea unor anumite metode
de predare sau de interogare folosite în clasă [2].
2.Feedback-ul. Al doilea factor este în ce măsură metoda sau procedeul
didactic folosește feedback-ul, adică cunoașterea de către profesor a reacției și a
răspunsului elevilor la intervenția sa. Ajustarea instantanee în timpul lecției a
demersului didactic mărește eficiența lui, învățarea fiind un proces continuu și
permanent, la fiecare lecție.
3.Asumarea de către elevi a obiectivelor învățării. Deseori doar profesorul
este unica persoană din clasă ce înțelege care este scopul activității elevilor, elevii
nefiind în stare să facă deosebire între activitatea propriu – zisă și scopul ei didactic.
Astfel, strategiile de predare care direcționează atent elevii spre înțelegerea ce anume
ei vor învăța sunt valoroase anume prin impactul asupra învățării [3].
4.Metoda mozaicului (jigsaw method) este altă strategie eficientă de predare.
Prezentăm succint caracteristicile de bază ale acestei metode, care cuprinde:
i) lucrul în grupuri eterogene de elevi; ii) fiecare grup are un lider – inițial cel mai
în
vârstă elev propus de profesor; iii) lecția nouă este împărțită în 4-5 secvențe, așa încât
elevii vor asimila tot atâtea noțiuni noi;320iv) fiecare elev este însărcinat să învețe
o
noțiune nouă, neavând acces la celelalte noțiuni; v) se rezervă timp suficient ca
fiecare elev să-și citească pentru sine cel puțin de două ori bucata lui de text; vi) din
elevii care au învățat același subiect se formează ”grupuri de experți” și acestor
grupuri li se alocă timp pentru a discuta subiectul; vii) elevii revin la grupurile lor;
viii)fiecare elev își prezintă tema colegilor din grupul său, iar ceilalți elevi îi pun
întrebări; ix) profesorul urmărește procesul discuțiilor din grupuri și, dacă e necesar,
intervine; x) lecția se termină cu testare. Pentru eficiența metodei e necesar ca elevii
să fie obișnuiți cu ea, astfel ei vor înțelege sensul și utilitatea jocului [4].
5.Sprijinirea pe cunoștințele anterioare ale elevilor este a cincea ca
eficiență strategie de predare. Conform teoriei schemelor lui Piaget, atunci când
copilul cunoaște lumea, el își formează o schemă de conectare a lucrurilor noi la cele
deja cunoscute. Înțelegem mai bine o noțiune sau un lucru nou dacă îl putem
raporta la ceva deja existent în conștiința noastră. De exemplu, lucrul acesta se
întâmplă când citim un text nou. Anume conexiunea între cunoașterea anterioară și
informația nouă asigură înțelegerea de către elevi a textului sau a discursului
profesorului. Primul lucru pe care trebuie să-l facă profesorul pentru a activa
cunoașterea anterioară a elevilor este punerea întrebărilor înainte de citire/studiere, în
timpul studierii, și – după [5].
6.Transferul de cunoaștere este similar factorului precedent. Dar, dacă bazarea
pe cunoștințele anterioare poate fi privită ca o acțiune pe verticală de la simplu la
compus, atunci transferul de cunoaștere are loc pe orizontală, deoarece este vorba
despre aplicarea în contextul dat la ce s-a învățat în alt context, nu neapărat mai
simplu. De obicei, în contextul nou se cere un mix de cunoștințe și deprinderi
obținute într-o serie de contexte anterioare. De fapt, aici am descris procesul de
învățare pe parcursul vieții. Așa cum transferul de învățare se sprijină pe
metacogniție, e important ca în clasă elevii să conștientizeze și să realizeze când are
loc un proces de transfer al învățării. Esența transferului învățării nu este aplicarea
cunoștințelor în alt context, dar formarea, dezvoltarea și aplicarea a aptitudinilor de
gândire și a modalităților de învățare. În școala de azi învățăm elevul să învețe [6].
7.Instruirea mutuală. Căutarea de către elev a ajutorului din partea colegilor
săi este a șaptea strategie (în materie de efect asupra succesului academic al elevilor)
și de asemenea se bazează pe metacogniție și învățarea auto-gestionată. Un exemplu
de strategie didactică cu implicarea colegilor este instruirea mutuală (peer
instruction), când elevilor li se oferă timp (cca 3 min) pentru a discuta asupra
variantelor de răspuns la întrebarea pusă de profesor. În timpul discuțiilor, în cadrul
grupurilor mici sau în perechi, elevii ajung la înțelegerea profundă a noțiunii, legității

321
sau regulii noi. De asemenea, urmărirea discuțiilor și a argumentelor aduse de elevi în
cadrul dezbaterilor este benefică pentru profesor în înțelegerea modului cum
raționează elevii, cum percep ei noțiunea nouă reieșind din cunoștințele și experiența
anterioară. Astfel predarea se transformă într-un proces iterativ, îmbunătățindu-se de
la an la an [7].
8.Metoda schelelor (scaffolding), poate fi numită și metoda șantierului. Atunci
când elevii trec la un subiect nou, profesorul folosește metode de predare variate care
să motiveze învățarea elevilor. În cazul metodei schelelor acei care muncesc pe
șantierul clasei sunt elevii, iar profesorul este doar dirigintele de șantier. Construirea
casei cunoștințelor este rezultatul muncii intense în clasă a tuturor elevilor. Vom
enumera câteva componente de bază a metodei schelelor. Cum ar fi: i) activarea
cunoștințelor anterioare prin conectarea necunoscutului cu cunoscutul – pentru a
reduce din anxietatea elevilor; ii) motivarea elevilor reieșind din curiozitatea lor
naturală; iii) reducerea unei sarcini complexe la câteva sarcini mai accesibile; iv)
prezentarea unui exemplu de rezultat similar înainte de acțiunea de cercetare a
elevilor; v) modelarea procesului de cercetare prin gândirea în glas în cadrul
grupului; vi) oferirea de sfaturi, indicii sau soluții parțiale; vii) aplicarea regulilor
mnemonice, care deseori ajută la înțelegerea profundă a materiei; viii) folosirea
materialelor ilustrative contribuie la asimilarea informației noi; ix) ghidarea
studenților în formularea prezicerilor referitor la ceea ce se va întâmpla în cadrul
experienței sau situației cercetate; x) modelarea teoretică și discutarea asupra
modelului înainte de a efectua experiența sau cercetarea. Pentru această strategie este
foarte important asimilarea vocabularului de termeni științifici noi pentru elevi. În
timpul discuțiilor din cadrul cercetării și a dezbaterilor asupra rezultatelor obținute
elevii sunt încurajați să folosească vocabularul științific învățat recent. Astfel, metoda
schelelor se bazează pe trei piloni: a) cunoștințele anterioare, b) materialele ilustrative
(deseori virtuale), c) accentul pe vocabular [8].
9.Practica deliberată (deliberate practice). Autorul metodei este Anders
Ericsson. Strategia aceasta se referă la modul de învățare a elevului. Esența acestei
metode constă în identificarea pentru fiecare elev în parte a celor mai eficiente
strategii de învățare, care real funcționează în practică. La bază acestei strategi stă
ideea că printr-o îndrumare corectă, monitorizare și susținere a actului de învățare a
elevului se poate nu doar de transmis o sumă de cunoștințe, dar forma talentul lui și
realiza mai mult decât s-ar părea că e posibil. Sunt comune cazurile când programul
școlar este supraîncărcat, elevii au multe teme și sarcini pe acasă și, chiar dacă învață
până seara târziu, rezultatul nu este vizibil. Practica deliberată este învățare focalizată

322
spre scop, care identifică și pune accentul doar pe acele practici de învățare care s-au
dovedit eficiente pentru un elev anume. Prezentăm mai jos ce ar trebui să conțină
învățarea deliberată: i) orice sesiune de învățare e formată din 45 minute lucru și 15 –
repaos; ii) alternarea subiectelor sau a sarcinilor de studiu (schimbarea ocupațiilor –
cea mai bună odihnă); iii) amintirea și reproducerea a ceea ce s-a învățat fără
folosirea notițelor, manualului sau conspectului; iv) pentru a depozita materialul nou
– învățat în memoria de lungă durată el se reproduce de cel puțin patru ori (în acest
scop ne construim un orar al sesiunilor de reproducere); v) nu doar întrebăm elevul
despre ce el a învățat azi la școală, dar îl rugăm să reproducă pe o foaie curată
noțiunile principale, vi) învățarea e structurată pe obiective mici, specifice, tangibile,
măsurabile. Adică nu învățăm fizica în general, dar, de exemplu, acum încercăm să
înțelegem noțiunea de viteză medie [9].
10. Planificarea actului didactic. S-ar părea că este aplicată în mod
obligatoriu de către toți profesorii. În această comunicare scurtă vom sublinia succint
cum se face planificarea în cadrul conceptului de predare și învățare vizibilă (visible
teaching and learning), care presupune că obiectivele predării trebuie să fie vizibile
pentru elevi, iar procesul și rezultatul învățării elevilor să fie vizibil pentru profesor.
Astfel, predarea vizibilă presupune: i) obiectivul învățării este cunoscut și asumat de
către fiecare elev; ii) criteriile de succes sunt clare pentru toți elevii și ei răspund
pozitiv la provocarea de învățare; iii) profesorul planifică lecția astfel ca el să
gestioneze, să mențină și să stăpânească intențiile de învățare ale elevilor; iv) căutarea
permanentă a feedback-ului din partea elevilor dar și oferirea feedback-ului elevilor
(nu predăm în neștire și nu învățăm în neștire); v) ajustarea continuă a predării în
funcție de feedback. Aici sunt importante două momente: a) provocarea intelectuală,
care trebuie să fie destul de înaltă pentru a putea motiva elevii și a aduce o schimbare
în gândirea lor și b) feedback-ul, deoarece când nivelul provocării intelectuale este
înalt, elevii au nevoie de feedback ca suport din partea profesorului. Dar pentru a
oferi acest feedback profesorul trebuie la rândul său să știe cum decurge învățarea
elevilor. Astfel legătura bidirecțională elev – profesor poate fi asemănată unui
oscilator armonic. Vorbim despre un parteneriat pozitiv elev – profesor în calitate de
precondiție obligatorie a unui act eficient de predare – învățare [10].

Lucrarea de față este elaborată în cadrul proiectului instituțional 15817.06.10A


EDUSCIENCE.

323
Bibliografie
1. Hattie’s 2017 Updated List of Factors Influencing Student Achievement. In:
http://www.evidencebasedteaching.org.au/hatties-2017-updated-list/
2. Bennette C. Visible Learning Ranks Teacher Estimate as #1 Factor in
Learning. https://www.thoughtco.com/hattie-visible-learning-4156814
3. https://www.assessmentforlearning.edu.au/professional_learning/learning_inte

ntions/learning_intentions_landing_page.html
4. Aronson E. Nobody Left to Hate. Henry Holt and Company, 2001.
ISBN
0805070990, 9780805070996, https://www.jigsaw.org/#steps
5. https://strategiesforspecialinterventions.weebly.com/activating-prior-

knowledge1.html
6. Scharff L. et al. Exploring Metacognition as Support for Learning Transfer.
Teaching & Learning Inquiry, 5(1), 2017. http://dx.doi.org/10.20343/
teachlearninqu.5.1.7, http://eprints.leedsbeckett.ac.uk/3314/3/Exploring%20
Metacognition%20as%20a%20Support%20for%20Learning%20Transfer.pdf
7. Millis B. J. Using Metacognition to Promote Learning. IDEA Paper #63,
December 2016, https://www.ideaedu.org/Portals/0/Uploads/Documents/IDEA
%20Papers/IDEA%20Papers/PaperIDEA_63.pdf
8. Lewis B. Scaffolding Instruction Strategies. The technique helps give students
a solid foundation of various skills. https://www.thoughtco.com/ scaffolding-
instruction-strategies-2081682
9. Cobb J. Learning Habits. 8 Keys to Deliberate Practice. http://blog.amazing
brains.co.uk/2018/01/29/study-strategy-deliberate-practice/
10.Research for Teachers. Hattie's Concept of Visible Teaching and Learning,
2011. http://www.curee.co.uk/files/publication/1301578655/Hatties%20con
cept%20of%20visible%20teaching%20and%20learning.pdf

324