Limba rromani –conservatoare a

istoriei, cutumelor, a portului, a

tradițiilor și obiceiurilor rrome”
D.R.I și ME
13 – 16 Decembrie 2021

Formator - Prof. Grad. I Gina ANTON

inspector școlar pentru minorități/rromi
ISJ Brăila
Superstițiile la rromi și impactul
lor în procesul educațional
SUPERSTÍȚIE, superstiții, s. f. Prejudecată
care decurge din credința că tot ce se
întâmplă în natură și în societate este o
manifestare a unor forțe supranaturale și
potrivit căreia anumite întâmplări curente
neînsemnate sânt socotite ca putând
influența sau determina evenimente (de
obicei rele) în viața oamenilor. 
 Practici şi obiceiuri la rromi
în perioada copilăriei
• Când copilul va face primii paşi i se va tăia
piedica de către o femeie care merge iute,
nu se împiedică. Femeia ia o pană de la o
găină şi cu foarfeca va tăia acea pană de
trei ori printre picioarele copilului în timp
ce el merge câţiva paşi, fiind chemat de
către mamă să vină spre ea. Atunci copilul
va începe să meargă bine şi repede fară
să mai cadă şi să-i fie frică.
- Principiile care stau la baza educaţiei
copiilor se leagă de faptul că aceştia sunt
consideraţi adulţi în miniatură, înzestraţi
încă de la naştere cu voinţă, dorinţe,emoţii
şi inteligenţa. Acestor valori înnăscute li se
adaugă puritatea, singurul minus fiind
lipsa lor de experienţă.
• Consideraţi egali ai adulţilor, capabili să înteleagă tot ce
li se spune, copiii sunt expusi de la vârste mici unor
stimulenţi asemeni cu aceea ai părinţilor lor. Băieţii sunt
educaţi pentru a fi puternici. Ei sunt duşi la un unchi, la
naşul lor, la un văr mai mare, la un bărbat mai în vârstă
din neam sau la o altă rudă cu prestgiul în familie si li se
spune: “akuś les mo, na dara!” şi copilul o face de
obicei, antrenându-şi astfel dezinvoltura şi forţa de
relaţionare. La răspunsul violent al acestora din urmă,
băiatul trebuie să dea dovadă de stoicism, putere de
stăpânire şi curaj. Se educă astfel puterea de
apărare, forţa morala si rezistenţa la frustare.
 Limba/ limbile de
comunicare
• Într-o familie de rromi primele noţiuni de comunicare pe
care copilul le dobandeşte sunt în limba rromani. Limba
de comunicare atât în familie cât şi în comunitate va fi
limba rromani.
• Abia la 3-4 ani când copilul va fi îndemnat să se descurce
singur, adica va fi trimis de părinţi la magazinul din
apropiere să cumpere câte ceva, el începe să înveţe unele
cuvinte importante: pâine, sare, vin, bomboane, cartofi,
ceapa etc., va începe să vorbească cu copiii vecini
nerromi şi încet, încet va vorbi în ambele limbi. În
vocabularul lui vor exista foarte puţine cuvinte pe care le
va folosi în limba română până când va merge la grădiniţă
sau la şcoală.
 Copilul în comunitatea
rromă
• Rolul esenţial al comunităţii este să pregătească copilul
pentru viaţa în comunitate. O comunitate bună este cea
care garantează păstrarea tradiţiilor şi obiceiurilor rrome
în sensul unui comportament de adevărat membru al
comunitătii.
• Copilul va fi prezent la toate evenimentele organizate de
comunitate, fiind considerat egal cu adultul, capabil să
înteleagă tot ce i se spune. Aşadar încă de la 5-6 ani el
va participa la kriss-uri. Acolo va avea ocazia să-şi
formeze adevărata personalitate, începând să-şi aleagă
modele în ceea ce priveşte respectul, credinţa, puterea,
responsabilitatea, ambiţia.
• În ziua de Crăciun, dimineaţa,
copilul(baiatul) se va duce să colinde
prima dată casa naşilor de botez, aceştia
răsplătindu-l cu bucate şi bani şi apoi la
alte case din apropiere.
• În prima zi din Anul Nou, pragul casei
trebuie sa-l treacă un baiat/bărbat.
 Efectele
monolingvismului rrom
în comunicarea cu nerromii
• Limba este, poate semnul cel mai
distinctiv al unei comunităti; ea este
totodată şi o barieră în comunicarea cu
nerromii.
• Prin cultura de acasă, prin limba maternă,
familia transmite copiilor sensul identitătii,
întelegerea modului de relaţionare cu alte
persoane, întelegerea mediului
înconjurator. Când părinţii nu pot
comunica eficient cu alţi membrii ai
comunitătii, se poate produce o
destabilizare între familie şi comunitate.
• Uneori o atitudine negativă manifestată
faţa de limba rromani, îi determina pe
copii să se depărteze de limba de acasă
ceea ce duce la ignorarea achiziţiilor
lingvistice din limba maternă, care ar
putea fi valorificate, respectiv limba
română.
• Chiar dacă monolingvismul are efecte
negative în comunicarea cu nerromii,
acestea nu ne influenţează decizia de a ne
învaţa copiii să vorbească limba rromani.
Efectele vor dispare în timp, cu sprijinul
educatorilor și învățătorilor rromi.
•