ALEXANDRU

LĂPUŞNEANUL
DE
COSTACHE

NEGRUZZI
Material realizat
de
Prof. Bârsan Eugen
Şcoala Nr. 20 Piteşti
Email: barsan_gn@yahoo.com
CARACTERIZAREA PERSONAJULUI
PRINCIPAL
 INTRODUCERE
Deşi autor al unei opere literare Dacia Literară
de mică întindere, Costache Negruzzi
este considerat, întemeietorul prozei
româneşti moderne.
Publicată în revista Dacia literară în
anul 1840 şi inclusă ulterior în volumul
Păcatele tinereţelor ( 1857 ), nuvela
Alexandru Lăpuşneanul este apreciată
Păcatele tineteţelor
o culme artistică a prozei istorice,
dăinuind ca o valoare permanentă a
literaturii române.
Tema nuvelei o constituie lupta dusă
de voievodul Alexandru Lăpuşneanu
împotriva marii boierimi pentru
formarea unui stat feudal centralizat.
 ALEXANDRU LĂPUŞNEANU
1564-1568
Prin urmare, personajul principal al nuvelei
este domnitorul Alexandru Lăupşneanu, al cărui nume
ilustrează titlul operei. Acesta participă la toate momentele
subiectului, este prezentat în evoluţie, iar faptele şi
acţiunile sale se intercondiţionează cu ale celorlalte
personaje. El este un personaj real, cu atestare istorică,
fiind o personalitate cunoscută a istoriei noastre. Este
înfăţişat în timpul celei de a doua domnii, când revine la
tronul Moldovei ajutat de turci. Lăpuşneanu întruchipează
în nuvelă pe tiranul crud şi sângeros, răzbunător şi viclean.
 CARACTERIZAREA DIRECTĂ
Prin caracterizare directă, naratorul conturează portretul
moral al protagonistului. Astfel, primeşte solia boierilor, la
Tecuci, cu prefăcută bunăvoinţă ( silindu-se a zâmbi). După
ce ascultă mesajul solilor, se dezlănţuie şi îşi revarsă ura
împotriva sfetnicilor trădădori prin ochii care scânteiră ca
fulgerul.
În drum spre tron, este întâmpinat de popor cu bucurie
şi nădejde, deoarece, remarcă povestitorul, în prima
domnie, nu avusese vreme a-şi dezveli urâtul caracter.
La rugăminţile doamnei Ruxanda de a înceta vărsarea
de sânge, naratorul evidenţiază comportamentul şi gesturile
domnitorului care devine impulsiv şi violent: Lăpuşneanul,
posomorându-se, desfăcu braţele: Ruxanda căzu la picioarele
lui. Totuşi, după ce mâna lui, prin deprindere, se răzămă pe
junghiul din cingătoarea sa, ştie să se stăpânească şi o ridică
pe doamnă sa de pe jos.
 CARACTERIZAREA INDIRECTĂ
Prin mijloacele caracterizării indirecte (fapte, dialog,
comportament şi sentimente), sunt prezentate şi alte
trăsături ale eroului.
Este orgolios, dârz şi neabătut în hotărârea sa de a
ocupa scaunul ţării, nu cedează în faţa obstacolelor, nu
renunţă uşor şi de a ceea respinge categoric pretenţiile
boierilor parlamentari de a se înapoia:  Dacă voi nu mă
vreţi, eu vă vreu…
După ce delegaţia pleacă fără nici un rezultat,
vornicul Moţoc rămâne pentru a încerca să-l determine pe
voievod a avea încredere în boieri. În dialogul cu
necredinciosul său dregător, domnitorul se evidenţiază prin
inteligenţă, dându-şi seama de adevăratele intenţii ale
vornicului.
 CARACTERIZAREA INDIRECTĂ
Protagonistul foloseşte proverbe
( Lupul părul schimbă, iar năravul
ba) şi vorbe înţelepte (Sunt
alţi trântori de care trebuie curăţit
stupul ), făcând aluzie la soarta
care îi aşteaptă pe boierii trădători
din prima domnie. Totuşi îl va
ierta pe Moţoc, dovedind abilitate
politică (…te voi cruţa, căci îmi eşti
trebuitor, ca să mă mai uşurezi
de blăstămurile norodului),
deoarece intenţionează să se
apropie de popor şi să îndrepte
nemulţumirile acestuia către
boieri.
 CARACTERIZAREA INDIRECTĂ

Convorbirea cu doamna Ruxanda, care îi cere să nu

mai prigonească pe boieri, ilustrează modul despotic al
protagonistului de a se purta cu oricine ce îi stă împotrivă,
chiar şi cu soţia sa:  Doamna mea! îi zise, să nu-ţi mai
scape din gură astfel de vorbe nebune, că, zău, nu ştiu ce
se poate întâmpla. Este ipocrit şi profită de credulitatea şi
naivitatea doamnei căreia îi promite un leac de frică. Tiran
însetat de sânge, Alexandru-Vodă găseşte acum cel mai
nimerit prilej de a-şi pune în aplicare planul diabolic
pregătit anterior: eliminarea adversarilor săi.
 CARACTERIZEREA INDIRECTĂ
Perfidia lui atinge cota maximă în timpul discursului de
împăcare cu boierii rostit în biserică(o deşănţată cuvântare,
după cum notează naratorul ). Domnitorul simulează
cucernicia (ascultă slujba, se închină la icoane, sărută
moaştele Sfântului Ioan cel Nou), dar nu are nimic sacru în
el şi jură strâmb în faţa altarului. Pentru a înşela vigilenţa
boierilor, face apel la poruncile din Noul Testament: Să
iubeşti pre aproapele tău ca însuţi pre tine. Îndemnând la
pace şi la iubire între fraţi, demersul său are sorţi de
izbândă, mai ales că îşi cere iertare:  Iertaţi-mă, oameni
buni şi boieri dumneavoastră.
 CARACTERIZAREA INDIRECTĂ
Lăpuşneanu îi invită
pe boieri la palat pentru
a lua prânzul sub
semnul reconcilierii.
Aici îşi demonstrează
cruzimea şi violenţa
prin uciderea a 47 de
boieri cărora le aşează
capetele după neam şi
după ranguri într-o
uriasă piramidă, leacul
de frică făgăduit
doamnei Ruxanda.
 CARACTERIZAREA INDIRECTĂ

Faţă de Moţoc este ironic şi

OTRĂVIREA LUI
sarcastic. În momentul când
mulţimea îi cere capul, iar LĂPUŞNEANU
vornicul propune să folosească
tunurile, întrucât răsculaţii sunt
proşti, domnitorul răspunde cu
sânge rece:  Proşti, dar mulţi…
şi îl aruncă norodului să-l sfâşie.
Astfel, voievodul îşi atinge un
dublu scop: îl pedepseşte pe Moţoc
pentru trădarea din prima domnie
şi câştigă simpatia poporului.
 ÎNCHEIERE
Numele lui C. Negruzzi
este legat de obicei
În acest mod, Costache de nuvela
Negruzzi creează un istorică Alexandru
personaj complex în Lăpuşneanu, care ar
persoana lui Alexandru fi devenit o scriere
Lăpuşneanu care nu este o celebră ca şi Hamlet
simplă brută însetată de dacă literatura română
sânge, ci un monarh ar fi avut în ajutor
absolut, ce nu tolerează prestigiul unei limbi
opoziţia boierilor. universale.
G. Călinescu