3.

2 Dizenteria
Etiologie, epidemiologie, patogenie, anatomie
patologică, clasificarea clinică, tabloul clinic,
diagnosticul, diagnosticul de laborator, diagnosticul
diferenţial, complicaţiile, tratamentul. Terapia
intensivă a formelor severe, dispensarizarea.
Dizenteria. Etiologie.
Dizeneteria este produsă de bacterii din genul Shigella care:
• Aparține familiei Enterobacteriaceae
• Sunt bacili Gram Negativi aerobi, imobili, au rezistență relativ mare în mediul
exterior.
• În funcție de capacitatea lor de a fermenta manitoza și lactoza, în genul Shigella se
diferențiază 4 grupuri:
-Grup A: Sh dysenteriae – care nu fermentează nici manitoza, nici glucoza.
-Grup B: Sh Flexneri – care fermentează manitoza
-Grup C: Sh Boydii – care fermentează manitoza
-Grup D: Sh Sonnei – care fermentează manitoza și lactoza.
Fiecare din aceste grupe are mai multe serotipuri.
Sh. Dysenteriae serotip 1, cunoscută și ca Sh Shigae sintetizează o toxină (toxina
Shiga), care este termolabilă și are acțiune neurotoxică, citotoxică și enterotoxică. În
România sunt mai frecvent întâlnite Sh Flexneri și Sh Boydii.
Epidemiologie
Dizenetria bacteriană se caracterizează din punct de vedere epodemiologic prin:
• Este o boală endemo-epidemică în țările în curs de dezvoltare
• Sursa de infecție este omul
• Transmiterea este interumană, cu numeroase cazuri secundare în jurul cazului
primar, ca urmare a eliminării prin fecale a germenilor timp de 1-4 săptămâni.
• Calea de transmitere este fecalo-orală: prin apă sau alimente contaminate sau
prin mâini murdare.
• Receptivitatea la boală este generală
• Boala nu lasă imunitate
Patogenie
Patogenia în dizeneteria bacteriană se caracterizează prin:
• Doza infectantă este mică: <200 ufc
• Mecanismul diareei în dizenterie este citotoxic (inflamator). Shigella spp pătrunde și se
multiplică în interiorul celulei mucoasei intestinale, fapt care se soldează cu dsitrucție celulară și
fenomene inflamatorii importante.
• Pentru Sh dysenteriae serotip 1 mecanismul de producere al diareei este mixt (citotoxic și
enterotoxic), deoarece ea produce toxina shiga, care produce sindrom hemolitic-uremic.
• Este afectat preponderent sigmoidul și rectul, unde se constată:
-Inflamația mucoasei cu necroze și ulcerații
-Scăderea sintezei de mucus
-Rareori, apare o invazie dincolo de mucoasa intestinală
-În procesul inflamator sunt afectate și plexurile nervoase mienteric și submucos, precum și
terminațiile nervilor rușinoși, fapt ce generează senzație de defecație iminentă și tenesme rectale.
Scaunele în dizenterie sunt în cantitate redusă, afecaloide și conțin mucus, puroi și sânge.
 Tabloul clinic
• Incubația este scurtă 1-3 zile
• Debutul brusc cu: febră, frison, dureri abdominale, greață, vărsături.
• După câteva ore apar scaunele inițial afecaloide, acre devin rapid scaune tipic dizenterice:
-Muco-pio-sangvinolente
-Afecaloide
-Reduse cantitativ (“sputa rectală”)
-Numeroase
-Însoțite de tenesme rectale și colici abdominale importante
• La examenul obiectiv se decelează:
-Febră.
-Semne de deshidratare.
-La palparea abdomenului se decelează coardă colonică, deoarece toxinele paralizează
plexul mienteric.
Diagnostic de laborator
• Nespecifice
Leucocitoză cu neutrofilie
Sindrom biologic inflamator
Diselectrolitemii
Retenție azotată în cazul deshidratării severe
Examen coprocitologic: leucocite frecvente în scaun
• Specifice
• Coprocultura: identifică specia de Shigella și testează sensibilitatea ei la
antibiotice, deoarece se constată o creștere a ratei de rezistență a Shigellei la
amoxicilină, ceftriaxone, ciprofloxacină mai ales în Asia.
 Diagnostic diferențial
• Alte diarei infecțioase:
E coli EH
Salmonella spp
Yersinia spp
Dizenteria amoebiană (Entamoeba hystolitica): apare după sejur prelungit în zone tropicale și
subtropicale. Diaree subacută sau cronică cu scaune păstoase
• Alte colite hemoragice
• Tuberculoză intestinală
• Neoplasm de colon
• Hemoroizi
• Rectite
• Corpi străini intrarectali
• Infarct mezenteric
• La copii: invaginația intestinală
Complicații
Complicațiile dizenteriei bacilare sunt:
• Risc de portaj cronic de Shigella spp
• Deshidratare
• Carențe la copii – malnutriție, anemie
• Colite cronice
• Colon iritabil
• Artrite reactive (Sindrom Reiter)
Tratament
• Spitalizare
• Tratament igieno-dietetic
• Tratament etiologic timp de 3-5 zile, cu unul din următoarele antibiotic:
-Acid nalidixic (Negram)
-Colimicina per os
-Fluorchinolone- ciprofloxacina
-Rifaximina alfa
-Ceftriaxona
-Trimetoprim-sulfametoxazol
• Reechilibrare hidroelectrolitică
• Tratament simptomatic: antiemetice, antipiretice, antispastice.
Profilaxie
Profilaxie nespecifică
Ca măsuri de profilaxie în dizenterie se recomandă
• Spitalizare într-un serviciu de boli infecțioase. Pacienții care își desfășoară
activitatea în sectorul alimentar, apă potabilă sau colectivități de copii, se
externează numai după ce au 3 coproculturi negative.
• Dezinfecția terminală
• Ancheta epidemiologică în rândul contacților
• Educația sanitară pentru respecatarea normelor de igienă personală și
alimentară.