Boli cardiovasculare.

Deshidratarea.
Bolile cardiovasculare:

Principala cauză de deces la nivel mondial

Deseori sunt asociate cu ateroscleroza, obezitatea, diabetul

zaharat.

Simptomatologia este diferită la vârstnici datorită restrângerii

activității fizice ce duce la diminuarea până la dispariția
dispneei de efort și a durerilor precordiale.

Tabloul clinic poate fi atipic (ex. un infarct miocardic poate

evolua cu simptomatologie abdominală – abdomen acut;
simptomatologie cerebrală – AVC)
Bolile cardiovasculare:

Ateroscleroza

Infarctul miocardic acut

Hipertensiunea arterială

Hipotensiunea arterială ortostatică

ATEROSCLEROZA – definiție

 Ateroscleroza este o boală cronică în care se formează plăci

aterosclerotice în interiorul arterelor, ceea ce duce la
îngustarea lumenului vaselor de sânge și la scăderea
fluxului sanguin.
 Aceste plăci pot conține depuneri de colesterol, celule
inflamatorii și fibrină, iar în timp, ele pot deveni rigide și
fragile.
ATEROSCLEROZA – etiologie

Cauzele aterosclerozei sunt complexe și implicate într-o combinație de

factori genetici și de mediu.

Factorii de risc includ:

1.Dieta bogată în grăsimi.

2.Fumatul.
3.Hipertensiunea arterială.
4.Diabetul zaharat.
5.Niveluri crescute de colesterol în sânge.
6.Sedentarismul.
7.Stresul cronic.
8.Bolile renale cronice.
9.Bolile autoimune.
ATEROSCLEROZA – simptomatologie

Simptomele aterosclerozei variază în funcție de arterele

afectate.

Cele mai frecvente simptome includ:

Amețeli
Tulburări de vedere
Palpitații
Acufene
Ischemie/necroză în teritoriul vascular interesat (ex.
infarct miocardic acut, accident vascular cerebral)
ATEROSCLEROZA – tratament

Măsurile de tratament includ identificarea și controlul

factorilor de risc implicați.

Se pot administra : betablocante, blocante de calciu,

antiagregante plachetare, medicație antilipidică.

Se recomandă modificarea stilului de viață prin

combaterea sedentarismului, fumatului, adoptarea unui
program zilnic de exerciții fizice, controlul obezității și
schimbarea dietei (scăderea consumului de alimente
bogate în grăsimi, a băuturilor carbogazoase etc.)
IMA – definiție

IMA apare datorită obstrucției bruște și complete a unei

artere coronare, urmată de ischemie și necroză în teritoriul
miocardic irigat de artera obstruată.

Esteo urgență cardiologică ce necesită tratament cât mai

precoce.

Survine mai des la pacienții ce suferă de ateroscleroză.

La vârstnici debutul e marcat de dispnee în timp ce la adultul

tânăr principalul simptom este durerea precordială.
IMA – etiologie

Cauzele infarctului miocardic acut sunt legate în principal de

ateroscleroză, dar pot include și alți factori:

 Ateroscleroza: acumularea de plăci de aterom în arterele

coronariene.
 Tromboză: formarea unui cheag de sânge într-o arteră coronariană
obstruată.
 Spasme coronariene: contracții anormale ale arterelor coronariene
 Ruptura plăcii aterosclerotice: deschiderea unei plăci și formarea
unui cheag de sânge în urma acestei rupturi.

Factorii de risc: hipertensiunea arterială, diabetul zaharat,

obezitatea, fumatul, sedentarismul, hiperlipidemia.
IMA - simptomatologie

Prezentarea clasică a IMA este înlocuită la bătrâni de tablouri

clinice atipice, ce pun dificultăți în stabilirea diagnosticului de
certitudine.

Apar, astfel, IMA cu tablou clinic fals abdominal, fals

cerebral sau fals pulmonar.

Durerea precordială este rar întâlnită la pacientul vârstnic,

principalul simptom fiind dispneea.

IMA mai poate debuta cu simptomatologie minimă, nespecifică:

dureri articulare, toracice, aritmii, amețeli, lipotimie, sincopă,
astenie marcată, adinamie, afazie.
IMA – investigații

Pentru a diagnostica infarctul miocardic acut și a evalua

gravitatea sa, se pot utiliza următoarele investigații:
Electrocardiogramă (ECG): pentru a detecta modificări
caracteristice ale undelor ECG asociate cu infarctul
miocardic.

Analize de sânge: creatinfosfokinaza (CK-MB) crescută,

LDH crescut, VSH crescut.

Imagistică cardiacă, cum ar fi ecocardiografia sau

angiografia coronariană, pentru a evalua structura inimii și
starea arterelor coronariene.
IMA – tratament

Tratamentul infarctului miocardic acut este o urgență medicală și poate include:

 Tromboliză: administrarea de medicamente care dizolvă cheagurile de sânge

pentru a restabili fluxul de sânge în artera coronariană obstruată.
 Angioplastie coronariană cu stentare: procedură minim invazivă pentru a
debloca arterele coronariene și plasarea unui stent pentru menținerea deschiderii
vasului de sânge.
 Medicamente, cum ar fi antiagregante plachetare, anticoagulante și
medicamente care reduc sarcina cardiacă.
 Intervenție chirurgicală de bypass coronarian, în cazul obstrucțiilor multiple
ale arterelor coronare.

Tratamentul trebuie început cât mai curând posibil pentru a minimiza daunele
aduse musculaturii cardiace și pentru a îmbunătăți șansele de supraviețuire. Este
esențial să se solicite asistență medicală imediată în cazul apariției simptomelor
sugestive de infarct miocardic acut.
HTA – definiție

Hipertensiunea arterială în rândul vârstnicilor este definită ca o

presiune sistolică (cea mai mare valoare a tensiunii arteriale)
mai mare sau egală cu 140 mmHg și/sau o presiune diastolică
(cea mai mică valoare a tensiunii arteriale) mai mare sau egală
cu 90 mmHg.

Aceste valori pot fi măsurate în mod repetat într-un mediu clinic

pentru a stabili diagnosticul.

HTA este un important factor de risc pentru bolile

cardiovasculare și AVC, dar și pentru afecțiunile cronice
renale, fibrilație atrială insuficiență cardiacă și disfuncții
cognitive.
HTA – etiologie
Cauzele hipertensiunii arteriale la vârstnici pot include o combinație de factori, cum ar fi:

 Ateroscleroza: Înaintarea în vârstă poate contribui la acumularea de plăci aterosclerotice în

artere, ceea ce poate duce la creșterea presiunii arteriale.
 Modificări ale elasticității arterelor: Cu vârsta, arterele pot deveni mai rigide și mai puțin
elastice, ceea ce crește presiunea sanguină.
 Funcția hormonală: Modificările hormonale care apar odată cu înaintarea în vârstă pot
influența presiunea arterială.
 Factori genetici: Predispoziția genetică poate juca un rol în dezvoltarea hipertensiunii
arteriale.

Printre factorii de risc cel mai frecvent întâlniți la vârstnici, se numără obezitatea, sedentarismul
și o dietă bogată în sare.

Alterarea funcției renale datorată vârstei atrage o alterare a eliminării sodiului din organism,
acumularea acestuia ducând la o creștere a presiunii arteriale.
HTA – simptomatologie

Simptomatologia hipertensiunii arteriale la vârstnic are unele particularități:

 În unele cazuri, în ciuda unor valori tensionale crescute, semnele clinice sunt
aproape inexistente.

 Simptomatologia este de obicei nezgomotoasă.

 Apar simptome nespecifice: cefalee, amețeli, prezența de puncte luminoase

sau negre în câmpul vizual, palpitații, tulburări de vedere, nicturie.

 Apar adesea simptome ale suferinței cardiace: dispnee de efort, disconfort

toracic, palpitații.

 La vârstnicii de peste 70 de ani apar semne de insuficiență circulatorie

cerebrală: insomii, agitație, dezorientare.
HTA – investigații

 Măsurarea regulată a tensiunii arteriale.

 Analize de sânge pentru a evalua nivelurile de colesterol, glucoză
și funcția renală.
 ECG (electrocardiogramă) pentru a evalua activitatea electrică a
inimii.
 Ecocardiografie pentru a examina structura inimii și funcția
cardiacă.
 Monitorizarea tensiunii arteriale timp de 24 de ore (Holter) sau
monitorizarea tensiunii arteriale la domiciliu.
Diagnosticul de HTA nu se pune în urma unei singure măsuratori.
Trebuie să se țină cont de faptul că vârstnicii în mod fiziologic au
o creștere a presiunii arteriale ce trebuie diferențiată de o HTA.
Vârstnicii primesc concomitent mai multe medicamente, unele
putând duce la creșterea tensiunii arteriale.
HTA – tratament

 Scopul este reducerea sub 140/90mmHg cu cea mai mică doză

eficientă și cu medicație cu puține efecte adverse (un efect advers
important fiind dezvoltarea hipotensiunii posturale).

 Se urmărește scăderea progresivă ponderată a tensiunii arteriale.

 Medicamentele antihipertensive sunt reprezentate de: beta-

blocante, diuretice, inhibitori ai enzimei de conversie, blocante
ale canalelor de calciu, alfa-blocantele.

 Modificări ale stilului de viață: combaterea fumatului,

sedentarismului, obezității, evitarea stresului, limitarea
consumului de alcool și sare.
hTA ortostatică – definiție

 Hipotensiunea arterială ortostatică e definită ca o scădere a presiunii

sistolice cu mai mult de 20mmHg, în trecerea de la decubit la
ortostatism. Nu reprezintă o boală în sine, ci reflectă incapacitatea
organismului de a se adapta rapid la schimbarea bruscă a corpului.

 Datorită gravitației, la trecerea din clinostatism în ortostatism, se

acumulează sânge la nivelul membrelor inferioare ce produce o
scădere temporară a cantității de sânge pompat de inimă.

 Pentru compensare, organismul raspunde prin îngustarea calibrului

vaselor sangvine și creșterea ritmului cardiac.

 Când mecanismele compensatorii nu intervin rapid, survine

hipotensiunea ortostatică.
hTA ortostatică – etiologie

hTA ortostatică este frecvent întâlnită la vârstnici și este cauzată de:

Afecțiuni cardiace (ex. aritmii)

Administrarea unor medicamente (de ex. diuretice,
vasodilatatoare, antidepresive etc)
Hemoragii
Deshidratare
Diabet zaharat
Febră
Scăderea reflexului baroreceptor: Cu înaintarea în vârstă,
reflexele care reglează tensiunea arterială devin mai puțin
eficiente.
hTA ortostatică – simptomatologie

Simptomatologia hTa se manifestă prin:

Amețeli
Stare de slăbiciune
Stări confuzionale
Palpitații
Căderi
Tulburări de vedere
Leșin
Pierderea conștienței (în cazuri severe)
hTA ortostatică – investigații

Pentru diagnosticul hipotensiunii ortostatice și pentru a identifica

cauzele subiacente, se pot utiliza următoarele investigații:

 Măsurarea tensiunii arteriale în diferite poziții: pentru a

observa scăderea semnificativă a tensiunii arteriale atunci când o
persoană se ridică în picioare.

 Anamneza și evaluarea medicamentelor luate de pacient.

 Analize de sânge pentru a evalua nivelurile de electroliți și

funcția renală.

 Teste neurologice pentru a exclude afecțiuni neurologice.

hTA ortostatică – tratament

 Dacă hTa ortostatică e un efect secundar al unor medicamente, este

suficientă modificarea dozei medicamentului în cauză.
 Dacă apare consecutiv unei boli, tratamentul depinde de
modalitatea de tratare a bolii cauzatoare.
 Există multe cazuri în care etiologia rămâne neprecizată.
 În toate situațiile, bolnavul e sfătuit ca trecerea de la clinostatism la
ortostatism să se facă lent, pentru a preîntâmpina apariția
eventualelor simptome nedorite.
 Consumul adecvat de apă poate ajuta la prevenirea deshidratării.
 Ciorapii de compresie pot ajuta la menținerea tensiunii arteriale în
ortostatism.
 Exercițiile de întărire a musculaturii picioarelor pot ajuta la
îmbunătățirea circulației sângelui.
DESHIDRATAREA – definiție

Un ansamblu de tulburări consecutive unei pierderi excesive

de apă din organism în lipsa unui aport compensator.

Poate apărea la orice vârstă, însă e gravă în cazul nou-

născuților, copiilor și vârstnicilor.

Mai des întâlnită în sezonul cald.

În geriatrie, deshidratările se întâlnesc frecvent, sunt depistate

tardiv și au o evoluție severă, însoțindu-se de numeroase
complicații și stări patologice neurologice.
DESHIDRATAREA – etiologie
Administrarea unor medicamente (de ex.
antihipertensivele, diureticele sau antidepresivele)
Bătrânii simt mai puțin senzația de sete.
Persoanele ce suferă o imobilizare prelungită la pat ajung
mai greu la paharul cu apă sau se bazează pe cei din jur
atunci când le este sete.
Declinul funcției renale
Anumite stări patologice (diareea, vărsăturile,
hemoragiile, arsurile, peritonita, ascita)
Stări febrile cu transpirații abundente
Diabet zaharat
Alcoolism
DESHIDRATAREA – simptomatologie
Variază în funcție de gravitatea pierderilor de lichid și e reprezentată de :
 Tegumente uscate
 Senzație de sete
 Tulburări de mers
 Căderi
 Amețeli sau cefalee
 Apatie
 Somnolență
 Depresie
 Hipotensiune ortostatică
 Puls accelerat
 Scăderea tensiunii arteriale
 Constipație
 Scăderea diurezei
 Somnolență, stare confuzională, convulsii, comă
DESHIDRATAREA – simptomatologie

Tulburările precedente favorizează apariția trombozelor,

în special a celor cerebrale și coronariene.

Depleția hidrică se însoțește și de depleție electrolitică, cu

pierderi mari de sodiu.

Din cauza diagnosticului tardiv, deshidratarea e o cauză

frecventă de spitalizare a vârstnicilor.

În unele cazuri severe, viața vârstnicului este pusă în

pericol.
DESHIDRATAREA – profilaxie
În timpul zilelor călduroase se consumă între 8 și 10
pahare de apă / zi.
Se crește cantitatea de apă în timpul și după
activitatea fizică.
Se recomandă evitarea regimurilor hiperproteice.
Se limitează consumul de cafea, cola, băuturi care
conțin cofeină pentru că acestea cresc eliminarea de
apă.
Se reduce consumul de alcool.
Oprirea efortului fizic în caz de amețeală sau oboseală
accentuată pe perioada anotimpului călduros.
DESHIDRATAREA – tratament

Tratamentul constă în înlocuirea per os sau, la nevoie,

parenteral a apei pierdute.

Mai importantă este prevenirea deshidratării.

Este important ca îngrijitorii și personalul medical să fie

conștienți de riscul de deshidratare la vârstnici și să ia măsuri
pentru prevenirea și tratamentul acestei afecțiuni.

În cazul în care un vârstnic prezintă semne de deshidratare sau

este la risc, se recomandă consultul de specialitate pentru
evaluare și recomandări specifice.
VĂ MULȚUMESC!