Ce ai facut din mine?

J. in ce m-am transformat dupa ce tu ai intrat in viata

mea? Am devenit o umbra ce cauta neincetat urma
pasilor tai, am devenit un calator prin desert a carui
ultima speranta e in picatura de apa, sa-i atinga buzele
uscate de dor, sa-i stinga setea de dorinta. Sunt un
calator ce asteapta ploaia in desert, lipsita de speranta
si sens.
Am devenit o frunza, manata de vantul serii, ce-ti
asteapta adierea tarzie...o adiere tandra, tacuta, uitata,
ce-mi atinge suav chipul, buzele, ca si cum ti-as simti
sarutul.
Acum ma simt ca un condamnat la moarte, pentru ca
am indraznit sa iubesc mai mult decat ar fi trebuit,
pentru ca am indraznit sa nu uit, si tu esti singura si
ultima mea dorinta. Un condamnat sa traiasca doar cu
amintirile, peste care praful uitarii nu se mai asterne.
Am devenit un gand, ce creste din mine, din propriile
trairi, un gand ce se alimenteaza departe, intr-o lume
unde spera sa ajunga.
Sunt un naufragiat, pierdut in insula pustie a vietii,
departe de oameni, de tot ce-i frumos in jurul meu;
pierdut in marea tumultoasa a sentimentelor, ce ma
ineaca cu fiecare bataie de inima, mai adanc, tot mai
adanc...
Sunt o amintire a ceea ce eram inainte, a ceea ce
visam si la viitorul pe care il doream. Sunt o amintire a
unor sentimente de demult, uitate, ascunse, retraite
atunci cand timpul uita sa mai treaca si secundele se
opresc in loc, cand lacrimile ingheata pe obraz, inima
nu mai bate, iar cuvintele tale se repeta nebunesc in
mintea mea. E un haos ce dureaza o clipa eterna, caci
atunci mi-e dor, dor de tine!