Azi m-ai mintit

Azi, la fel ca in fiecare zi de cand te stiu, la fel ca in prima secunda de cand m-

ai cunoscut. Prima clipa incarcata de minciuna, de prefacatoria unui om cu
doua fete, cu doua inimi, una goala lipsita de sentiment si sinceritate, si una
falsa, ipocrita. O inima special creata pentru a insela alte inimi, pentru a fi
perfida, lipsita de lumina adevarului.

Nici tu nu mai stii in care din cele din 2 lumi pe care ti le-ai creat, traiesti. In
care esti tu cel adevarat, asa fals cum esti si incarcat de povara minciunii, in
care lume esti real? Ai mintit cu luciditatea si premeditarea unui om care cauta
doar sa insele, doar sa minta, fara a tine cont de fragilitatea sufletului pe care
vrea sa il distruga. Ai mintit cu nonsalanta unui om gol de orice valori, de
sentimente, de sinceritate, ai mintit fara a-ti pasa ca distrugi un vis, un gand,
primul gand frumos din sufletul meu.

As vrea sa imi fii indiferent, sa te pot privi si raceala ochilor mei sa te raneasca,
as vrea sa simti cutitul rasucindu-se in inima, asa cum l-am simtit eu de fiecare
data cand din tine razbea cate un cuvant fals. As vrea sa inlocuiesc dorinta,
iubirea , visul cu o farama de ura, cu o farama de uitare si indiferenta. As vrea
……dar oare o sa pot?

Mai are vreun sens, acum cand totul s-a sfarsit, cand oricum nu-mi vei da
socoteala, si cand nu te voi mai revedea, cand nu-mi vei mai vorbi cu glasul fals
pe care m-ai facut sa il ador? Nu mai are sens, esti departe, m-ai uitat, eu ma
chinui sa te uit….asadar felicitari, dragul meu, ai reusit! Ai obtinut ceea ce
doreai, dar oare esti fericit, traiesti in bucurie in lumea ta falsa, asa cum ai
construit-o tu?

Ai obtinut o particica din inima mea, pe care ai sfarmat-o , de care ti-ai batut
joc, si oare asta te-a facut fericit? Ai colectionat inimi, ai sfarmat vise, ai
destramat suflete, si poate ca esti imiplinit, poate ai gasit ceea ce doreai….

Eu am ramas trista, singura si goala, parasita de ideal, de vis, de lume, pustiita

de puritatea primei iubiri, a primului gand de iubire. Nu a ramas nici macar o
farama de incredere sau din speranta unui viitor sincer si frumos. Ai luat totul
si nu ai dat nimic in schimb. Am pierdut totul pe o carte blestemata…..iubirea.
Iubirea inselatoare, ascunsa, trista, singura, asa cum o simt eu cand iubesc o
inima falsa, de gheata. Tu ai castigat inca un loc intr-o inima, ai gasit un loc
pentru o eternitate, eu, in schimb, am pierdut pentru totdeauna efemeritatea
dragostei. Am pierdut in ‘jocul’ in care amandoi trebuie sa castige, in care nu
ar trebui sa existe invins. Am pierdut in ‘jocul’ in care a trisa este cel mai
dureros si singura cale de a-l pierde pe celalalt.

Am pierdut ‘jocul’ iubirii, insa tu ai castigat o iluzie, o dragoste pe care nu o

meritai, ai castigat o inima pe care nici macar nu o doreai. Felicitari iubitul
meu, esti mai bogat…..dar oare mai fericit?

As vrea sa te pot privi cu ura, cu dispret, fara vreo urma de emotie, as vrea sa te
lovesti de raceala vocii mele si de indiferenta ochilor mei….si as mai vrea sa te
doara…..mult, intens, neobosit, asa cum ma doare pe mine. Sa simti durerea
cum iti smulge cu fiecare respiratie o particica din suflet, cu fiecare secunda
cum iti anuleaza dreptul la un zambet de fericire. Sa iti dai seama cat de mult
ma doare minciuna ta, cuvintele nerostite….poate singurele sincere care exista
intre noi.

As vrea sa te doara si sa nu poti uita niciodata, oricat de mult ti-ai dori,

blestemul iubirii.