SARUTUL VALULUI DIN OCEAN

Miroase a amintire, un miros usor dulceag, pe care il inspir de

acolo de unde se simte pulsul. E parfumul tau, trecut, uitat, de demult, dar
pe care simturile il proclama. E parfumul care imi imbata simturile, ma
face sa calatoresc peste mari si munti pentru a ajunge la el. Si, cand in
sfarsit ajung, il gasesc, il regasesc asa cum il stiam, neschimbat, puternic,
omniprezent.

Il inspir cu fiecare celula, il simt la fiecare atingere, il gust la fiecare

sarut. Trupul vibreaza sub atingerea ta, speranta s-a impletit cu usurarea,
tristetea trecutului cu bucuria prezentului. Si incep sa uit, dar vreau sa mai
sper, la tine, la noi, la viitor.

Buzele tanjesc dupa atingerea, dupa gustul tau. Vor sa te simta

adanc, puternic, pasional, tandru, precum valul inspumat al oceanului.
Tumultul apelor s-a oprit pentru o secunda, valurile au incetat sa mai
calatoreasca si apa sa respire. Atingerea dureaza totusi o eternitate si vine
cu promisiunea ca nu va fi nici singura, nici ultima.

Ma pierd in mireasma ta, caci timpul sta pe loc, acum nu mai e

loc de trecut sau de viitor, e doar prezentul magic al unui sarut suav. Un
sarut uitat, tandru, ce abia atinge buzele. Iti simt rasuflarea pe fata, iti
simt aroma pe buze, simt cum privirea ta ma apasa, ma domina.
Atingerea vine usor, profund, invesmantata in fiorii ce fac inima sa bata
mai repede.

Tu esti aici cu mine, si-mi promiti sarutul valului din ocean.