Visul alb....

undeva, departe

Mi-as dori sa fiu undeva departe, undeva pierduta in muntii albi, sa ma opresc sa
respir aerul rece ce imi inunda plamanii.

Visez la un loc indepartat, si totusi atat de aproape, la un loc unde visele prind
contur in valurile albe ale zapezii, unde stelele cad din cer pe razele fulgilor. Mi-
as dori un loc vesnic, de unde sa privesc spre inaltimile ametitoare ale muntilor
si sa fiu una cu crestele.

Noaptea ma invaluie tacuta, luna ma mangaie cu razele reci si imi sopteste suav
ca am ajuns deja... Sunt Aici! Simt cum ma afund in zapada moale, privesc spre
marea de alb ce ma inconjoara, iar vantul serii imi mangaie obrajii inflacarati.
Privesc spre cer si scipirea rece a stelelor ma infioara. Dar Sunt Aici! Respir
aerul curat al muntelui, ii mangai cu privirea crestele inzapezite, simt atingerea
de gheata a zapezii si sorb de pe buze gustul dulce al regasirii.

....Sunt Aici!