HEMIPAREZA - HEMIPLEGIA Recuperarea medicala rapida si completa este acum posibila in Romania prin TERAPIE SENZORIO-MOTORIE PERSONALIZATA Instalarea

hemiparezei sau hemiplegiei La debut paralizia poate fi impiedicata doar printr-o reactie prompta (maximum 3 ore de la primele semne) prin proceduri de urgenta vasculara in clinici UPU pregatite sa primeasca si sa trateze astfel de urgente neurologice. Odata instalata hemipareza sau hemiplegia se trateaza si se poate vindeca in timp printr-un program zilnic de terapie neuromotorie.

Recuperare Hemipareza pare greu sau imposibil de rezolvat dar in realitate, atunci cand pacientul este cooperant, perseverent si optimist este o treaba simpla care poate fi dusa la capat impreuna cu specialisti buni in doar cateva luni de munca sustinuta. LA TREABA! Aceasta suferinta grava, paralizia unei jumatati, stanga sau dreapta, a corpului,HEMIPLEGIA (cu varianta ei partiala HEMIPAREZA) este determinata de distrugerea unui numar de celule nervoase aflate in emisfera din partea opusa a creierului fata de zona de corp paralizata. De foarte multe ori afectarea miscarii (paralizia respectiv pareza) este insotita de probleme de limbaj (afazie), vedere (hemianopsie), atentie, memorie, gandire, afectivitate, sensibilitate, si capacitatea de apreciere corecta a realitatii care, toate acestea, trebuiesc si ele recuperate. Astazi prin stimulare specifica si exersare activa complexa centrata exact pe directiile si caracteristicile deficitului de miscare ale individului, putem pune la treaba partea neafectata a creierului determinand-o sa preia toate functiile pierdute pana la restabilirea intregul control neurologic. Avem creier cat pentru mai multe vieti si-l folosim in mod normal doar intr-o foarte mica masura (cca 5-20%). Tine de noi ca impreuna, sa invatam sa ne folosim de rezervele de neuroni. Sunt metode prin care putem favoriza sau chiar forta crearea de noi conexiuni sinaptice provizorii intre celulele nervoase. Prin exersare aceste legaturi se perfectioneaza si devin permanente recrutand mai multi neuroni in compensarea activitatii proceselor nervoase afectate, pentru revenirea cat mai aproape de o viata normala din toate punctele de vedere. Aceasta repunere in functie este posibila doar prin implicarea cat mai profunda si mai dedicata a tuturor celor implicati in activitatea de recuperare.

Atunci cand sunt bolnav de o asemenea boala si nu fac progrese, pentru mine senzatia e ca timpul, viata stau pe loc si ca nimic altceva inafara de sanatatea mea nu mai conteaza. Pentru ca eu sa fiu ca inainte nu am nevoie de miscari pasive de fitness si masaj sau sfaturi de bun simt ci de o metoda in care sa am incredere, sa-mi probeze in mod continuu eficienta si de o persoana care sa ma inteleaga mai bine decat ma cunosc eu, care sa-mi demonstreze la tot pasul profesionalism si la care sa pot simti experienta de succese in recuperarea bolilor asemanatoare cu a mea. Nu asteptati, nu exista refacere spontana! De ce hemiplegicul sau hemipareticul nu se reface niciodata de la sine asa cum se intampla cu vindecarea in alte boli? Din cauze naturale, evolutia bolii ia o turnura dezavantajoasa pentru pacient. Marile diferente de solicitare-stimulare a musculaturii pro si anti gravitationale determina evolutii dezechilibrate a acestor lanturi musculare, iar peste toate acestea reactiile noastre gresite agraveaza mai mult situatia. Noi suntem cei care, fara sa vrem suntem impinsi reflex sa directionam gresit refacerea. Reactiile spontane in fata acestei suferinte sunt (cand nu cunoastem amanuntele modului de actiune a proceselor fiziologice implicate) conduse in mod firesc de disperare, idei preconcepute si de presupuneri gresite. Tendintele normale de exersare ale pacientului sau ideile firesti ale apropiatilor binevoitori, duc, fara exceptie, in mod spontan procesul in directii opuse celor corecte indepartand neintentionat pacientul de vindecare. Prezenta specialistului bine pregatit avand experienta afectiunii neurologice este indispensabila pe intregul traseu al procesului de recuperare pentru directionarea procesul spontan de refacere doar pe caile progresului util.Putem spune ca recuperarea hemiplegicului nu se masoara in timp ci in exersari active corecte. Sunt insa necesare un numar considerabil de asemenea exersari pentru fiecare directie de miscare a fiecarei articulatii si bineinteles compunerea lor in miscari complexe sinergice utile si corect dozate. Pe cat de repede se poate recupera un pacient bine ingrijit pe atat de usor se poate aluneca pe pante gresite spre pozitii vicioase, spastice sau dureroase, mai greu (dar nu imposibi) de corectat ulterior. PENTRU PACIENT CATEVA SFATURI ESENTIALE: Nu va lasati niciodata ridicati, manevrati si sustinuti de bratul bolnav, sau nu lasati mana sa ajunga prea mult deasupra capului! Pagubele ce pot fi facute in acest fel prin pensarea

pahetului vasculo-nervos (a plexului brahial) si articulatiei umarului aton, deja subluxat neurologic vor fi ulterior extrem de greu sau cateodata imposibil de remediat complet! Nu va grabiti sa exersati flexia degetelor, inainte de a obtine progrsul unei minima extensii a lor, pentru ca este exact modul in care favorizati aparitia spasticitatii, o incordare care duce la blocarea in flexie a pumnului, ingreunand serios recuperarea deschiderii degetelor! Nu faceti exercitii de forta (ex. cu greutate sau intensitati mari) pentru ca veti dezavantaja grav precizia si coordonarea fina, care se influenteaza invers proportional si care, fiind cele mai afectate de boala, trebuie sa beneficieze de intreaga atentie a specialistului! Nu exersati mana in rol de bata. Folosirea mainii fara o sarcina utila data degetelor strica programul mental al coordonarii miscarilor. Utilitatea mainii este manevrarea obiectelor iar programul mental este si trebuie sa fie condus distal. Adica ne gadim in primul rand ce vor face obiectului degetele si palma, partea (distala) cea mai departata de corp, iar celelalte miscari (proximale) - cot, umar vor fi in consecinta subordanate scopului util al miscarii. Nu ne recuperam pentru a deveni boxeri ci pentru a putea desfasura firesc activitatile vietii zilnice. Nu considerati electroterapia ca tratament in sine ci legati-o strans de exersarea activa pe directiile stimulate pentru ca doar asa o putem face eficienta. Nu stati. Nu aveti de asteptat sa va faceti bine, pentru ca nu s-a intamplat niciodata ca asteptarea in aceasta afectiune sa ne aduca ceva bun. Miscati, asa cum puteti, partea bolnava folosind fortele ei proprii, si investind cat mai multa atentie la detaliile acestor miscari. Mare atentie, imobilizarea, chiar a unei singure parti a corpului, ne poate aduce multe necazuri Opriti-va din aceste miscari doar pentru odihna suficienta, doar asa putem face din odihna o parte utila a tratamentului. Nu va pierdeti timpul facand miscari pasive! Miscarile pasive au in tratamentul neurologic o valoare in termeni de eficienta apropiata de raportul de 1000 miscari pasive pentru 1 miscare activa! ORICE MISCARE BINE GANDITA POATE AVEA COMPONENTE ACTIVE. Nu uitati! Nu exersam mana sau piciorul ci exersam comanda mentala a lor! DIMENSIUNEA PROBLEMEI Deteriorarea scoartei cerebrale sau a altor etaje ale creierului (trununchi cerebral, cerebel etc) afecteaza diferite nivele ale proceselor psihice de elaborare, declansare, sustinere, conducere, apreciere, dozare sau corectare a exactitatii miscarii. Cunoasterea nivelelor si a gradului de afectare dar si a solutiilor specifice pentru ficare deficit sunt esentiale pentru ca sa parcurgem acest proces, acest drum al recuperarii, repede si cu ochii deschisi.

Problema pacientului hemiplegic sau hemiparetic (cu o paralizie sau pareza a jumatatii dreapta sau stanga a corpului) nu este la corp si nici la mana sau la picior. Problema vine de la CREIER. Este o problema de comanda si control motor si de aceea doar recuperarea prin stimulare neuro-fiziologica centrala :TERAPIA SENZORIO-MOTORIE PERSONALIZATA poate avea rezultate de adaptare rapida spre progres util. Este ca atunci cad s-au stricat portiuni din hard si s-a pierdut in acest fel o parte din programul de operare. Ca si la calculator, important nu este cat din hard s-a pierdut, ci cat din aceasta memorie a ramas pentru a putea fi cu adevarat folosita odata cu rescrierea programului. Programele cu care opereaza creierul in comanda normala a muschilor miscarii corporale sunt priceperile si deprinderile. Programul este scris in creierul nostru pas cu pas incepand cu primele miscari pe care le facem in primele zile de viata. "Programatorul" investeste cu rabdare, mult timp si energie, nu doar pentru a planifica pas cu pas amanuntele celor mai mici detalii de executie ale acestor miscari ci si ca sa ruleze de nenumarate ori funtionarea acestor programe atat pentru a le automatiza cat si pentru a le perfectiona si nuanta spre folosire in situatii cat mai diverse. Programatorul suntem noi care, o viata, am repetat atent, pana la automatizare de la de la activitati simple: mers, alergat, urcatul treptelor, pana la scris, joc sportiv sau condusul masinii, totul pentru ca o cat mai mare parte din aceste miscari sa se poata executa ("pe pilot") automat atat cat sa ne fie eliberata atentia pentru noi modificari, adaptari si multiple alte noi invatari. Reabilitarea motorie se face prin exersare activa: stimulare-facilitare si adaptare. Aparent lucram cu muschiul, mana, piciorul sau trunchiul dar in realitate exersam comanda motorie cerebrala si permanenta verificare a masurii in care ea este corespunzatoare intentiei si adecvata scopului practic. Avem creier cat pentru trei vieti, iar cei mai evoluati dintre noi folosesc din el o foarte mica parte. Capacitatea noastra de invatare este enorma. Abilitatea de invatare nu ramane aceeasi in timp, dar ea nu scade atat cu varsta, cat poate scadea cu delasarea, cu lipsa de interes, de motivatie si de incredere. Recuperarea se face prin reinvatare (acceptand si intelegand noua situatie cu toate schimbarile de perceptie si dificultatile de control, ca pe o noua realitate) luptand cu greutatile nou aparute pana la scaderea treptata a lor. Nu putem castiga incercand sa negam noile senzatii ci fortand punerea in functie a zonelor sanatoase ale creierului. Este fundamental sa nu cedam tentatiei de a fi si ramane surprisi, de greutarea membrelor la fiecare noua miscare. Nu are sens sa ne minunam la fiecare pas cat de greu ne este piciorul. Trebuie treptat sa invatam sa anticipam, sa luam in calcul, intreaga greutate si dificultate inainte de fiecare executie si doar asa putem face loc pentru progres. Implacabil cei implicati asteapta pasiv o schimbare brusca ca o minune care sa puna din nou pacientul in situatia dinainte de accident (lucru care nu s-a intamplat si nu se va intampla niciodata). Daca visam inventarea pastilei sau serului minune, este exact cum ne-am astepta sa apara o pastila de invatat deprinderi ca mesul pe bicicleta sau inotul sau care ar putea fi capabila sa ne transforme fara antrenament spre exemplu intr-un fotbalist bun. Reabilitarea miscarilor se face printr-o exersare corecta a anumitor miscari care, gandite

corect intr-un anumit fel pentru fiecare directie de miscare articulara se vor putea inlantui prin repetare, in mod echilibrat si coordonat, in activitati utile. Stradania, munca asidua este cea care forteaza crearea de noi conexiuni intre neuroni, iar aceste conexiuni la inceput firave, temporare prin folosire se definitiveaza se imbunatatesc si perfectioneaza conducand o miscare din ce in ce mai ferma si precisa. Nimeni nu s-a refacut vreodata de la sine, fara exersare si fara munca. Recuperarea este un proces care dureaza cu atat mai putin cu cat exersez mai mult si mai corect. Succesul nu ne este chiar la indemana tocmai pentru ca punerea in functie a neuronilor de rezerva, chiar daca ne sunt la dispozitie din belsug, necesita nu doar forme si intensitati speciale de stimulare pe care le creeaza specialistul ci si un elan, o curiozitate un entuziasm si o traire a bucuriei succesului asemanatoare cu cele de care eram capabili in copilaria mica atunci cand am rezistat multor caderi inainte de a reusi sa mergem corect si echilibrat in picioare. Aveti incredere in capacitatea noastra de invatare si veti fi rasplatiti cu progres. Orice mic progres este important si ne poate aduce schimbari mari in calitatea vietii prin autonomie si confort dar mai ales prin sporirea increderii si schimbarea pespectivei. De ce pacientii hemiplegici nu se refac niciodata de la sine asa cum se intampla cu refacerea in alte boli? Pentru ca tendintele firesti de exersare ale pacientului sau ideile (cele mai frecvente si spontane) din partea binevoitorilor, ne duc pe un drum lung si din pacate de cele mai multe ori in directii opuse celor corecte. De exemplu: mai ales la inceput, in prima perioada dupa accident suntem in mod firesc tentati sa-l ajutam pe pacient sustinandu-l de partea bolnava care atarna greu, exact intr-o perioada in care creierul isi face reetalonarile apreciind si cantarind permanent partea afectata pentru reechilibrarea unei posturi din ce in ce mai corecte (ca un cantar electronic la pornire) interventia ajutorului ce vine firesc si binevoitor are astfel consecinte dezastruase pentru viitorul evolutiei miscarii prelungind si denaturand fara rost din necunoastere eforturile naturale de readaptare posturala (cele pe care trebuie sa ne bazam) si deplasand spre hiperton valoarea contractiei tonice de la care se va comanda inceperea miscarii. Exista solutia sprijinirii pacientului de mana si partea sanatoasa constientizand si favorizand procesul normal de refacere echilibrata.Un alt exemplu, din pacate nu frecvent, ci aproape omniprezent de astfel de gresela de neprofesionalism firesc al binevoitorului este exersarea cu mana hemiplegica a flexiei degetelor cu ajutorul unei mingi elastice stransa in palma (prima miscare ce vine in minte orcui cauta un exercitiu pentru pumn). Profesionistii stiu cum evolueaza mana paralizata de la flasc la spastic. Oricine a vazut o mana paralizata mai veche are in minte pumnul strans si incordat apasat undeva pe piept sau abdomen. Este deci usor de inteles de ce exersarea activa in flexie a degetelor este in mod clar nociva, avantajand tonifierea in scurtare a flexorilor degetelor si palmei cu agravarea tendintei spastice in timp ce exact extensia pe care ar trebui sa o exersam indelung si activ este in aceasta situatie suplinita de miscarea pasiva de revenire prin elasticitatea mingei. Iata de ce deformarea mainii unilateral spre spasticitatea in flexie este favorizata cau chiar determinata in necunostinta de cauza de actiuni pe care le dorim

a fi benefice si in locul unei evolutii corecte de a posibilitatii de contractie controlata si constient echilibrata a musculaturii antagoniste (flexie-extensie) vom avea de-a face cu opusul ei. Efectele abordarii gresite sunt grave si pot departa mult pacientul de succes. Cu cat se incepe mai devreme ( conceptul de recuperare precoce) cu atat se evita formarea unor cai motorii incorecte, dezechilibrate catre hipertonia musculaturii antigravitationale si se evita vicierea controlului propioceptiv postural, a modelelor de miscare si a modularii reactivitatii reflexe.Intreaga musculatura a corpului participa la fiecare mica miscare. De aceea corectitudinea formularii sinergice corecte a miscarilor singulare va fi determinata de analiza si reactivitatea corticala ce asambleaza comanda miscarilor principale cu cele accesorii de stabilizare si rotatie. De acest aspect trebuie tinut seama de la inceputul activitatii de recuperare pana la sfarsitul ei. Teama de dezechilibru si cadere poate fi un important factor limitativ. Tot teama poate fi transformata relativ usor in aliat de nadejde. Cea mai mare frica este de permanentizare a deficitului si pentru ca in realitate reactiile reflexe de aparare se manifesta la inceput pe musculatura normala iar cele accentuate, chiar daca nemoderate, apar in musculatura partii afectate, putand fi declansate si utilizate cu succes. Pentru fiecare miscare ce pare imposibila exista o cheie de ponire. Veti fi surprinsi sa constatati ca fiecare directie de miscare deficitara are posibilitatea unei stimulari si pozitionari care faciliteaza atat de mult contractia musculara pe directia respectiva incat pacientul, in mod surprinzator pentru toti dar mai ales pentru el, o va putea realiza. Este vorba de niste modalitati mai putin uzuale, mai putin firesti, de a gandi miscarea. Niste cai ocolite de a comanda musculatura care fac pacientul constient de capacitatile lui si ii dau sansa de a avea ce exersa. De la nimic, la ceva. Avand acel ceva (putin) de exersat, ramane ca numarul exersarilor corecte sa devina suficient pentru a transforma o cale de comanda slaba si subtire ca o carare intr-una solida ca o autostrada. Organismul uman are aceasta extraordinara capacitate de a aloca resurse de perfectionare a structurii organului in conditiile in care presiunea nevoii realizate prin exercitii este suficient de mare. Aveti incredere in aceasta sansa pe care ne-o da natura si straduiti-va sa faceti presiune cat mai mare. Cu cat mai mare este nevoia, cu atat mai repede se vor aloca resursele si se va construi (crea si perfectiona) calea de comanda necesara reinvatarii pentru ca miscarea sa devina fireasca si adaptata cat mai bine necesitatilor noastre firesti de miscare independenta. Recuperarea hemiplegiei atunci cand pacientul este cooperant, perseverent si optimist este o treaba simpla care poate fi dusa la capat impreuna cu un specialist bun in doar cateva luni sau chiar saptamani de munca sustinuta. Putem spune ca recuperarea hemiplegicului nu se masoara in timp ci in exersari corecte. Sunt insa necesare un numar considerabil de asemenea exersari pentru fiecre directie de miscare a fiecarei articulatii si bineinteles compunerea lor in miscari complexe sinergice utile si corect dozate. Prezenta

specialistului bine pregatit avand experienta afectiunii neurologice este indispensabila pe intregul traseu al procesului de recuperare. Pe cat de repede se poate recupera un pacient bine ingrijit pe atat de usor se poate aluneca pe pante gresite spre pozitii vicioase, spastice mai greu (dar nu imposibi) de corectat ulterior. EXERCITII DE RECUPERARE HEMIPAREZA HEMIPLEGIE Este foarte important sa facem mari eforturi ca sa respectam principiul de pastrare a echilibrului intre antagonistii unei directii de miscare pe sensuri de deplasare diferite (flexie-extensie). De exemplu: stim sigur ca miscarile de flexie la mana si de extensie la picior sunt cele care se refac unilateral mult prea repede inaintea micarilor inverse ce ar readuce membrul in pozitia initiala. Aceasta incordare unilaterala ajunge sa fie atat de puternica incat sa determine rigiditate sau mult mai grav sa blocheze complet miscarile (hemipareza spastica). Iata de ce, dimpotriva desfacerea degetelor la mana cu ducerea pe spate a articulatiei pumnului si respectiv indoirea voluntara a genunchiului impreuna cu ridicarea degetelor si a talpii de pe sol mentinand calcaiul cat mai jos sunt miscarile pe care se centreaza exercitiile cele mai importante. Stimularea, ajutarea si favorizarea acestor miscari prin toate tehnicile de facilitare neuromusculara executate in forme si pozitii diferite trebuie sa devina preocupari permanente pentru ca cele mai mici progrese pe aceste directii inseamna pasi cu adevarat mari ai intregului proces de recuperare post A.V.C. O buna intelegere a modului in care creierul nostru organizeaza initierea, aprecierea conducerea si dozarea contractiilor musculare este esentiala pentru a conduce programul de exersare pe un drum potrivit cu nivelul de recuperare si posibilitatile motrice ale pacientului la momentul dat, asa incat sarcina sa fie dificila, sa necesite efort si concentrare dar sa fie fezabila oferind hrana cea mai importanta a motivatiei: satisfactia reusitei. Creierul reinvata treptat diferite modalitati de dirijare complexa a diferitelor grade de incordari musculare. El se preocupa in acelasi timp de mentinerea unei posturii echilibrate ca nivel de plecare pentru realizarea coordonata a miscarilor in raport cu necesitatile motorii si locomotorii dar si cu respectarea continua a constantelor gravitationale, greutatea proprie a membrelor a corpului si a greutatilor suplimentare (care in diferitele pozitii ale corpului au alte directii si sensuri) Intelegerea complexitatii sarcinilor ciclice dinamice de apreciere, de comanda si adaptare permanenta pe baza noilor aprecieri a noilor comenzi motorii pare dificila dar abordarea pe rand a dificultatilor si exersarea specifica pentru recuperarea fiecarui deficit constatane poate duce la personalizarea exercitiilor atat cat sa ajuingem in final la o refacere completa.