VIATA SFANTULUI NICOLAE

Pe fctorul cel mare de minuni, ajuttorul cel grabnic si mijlocitorul cel prea ales ctre Dumnezeu, pe arhiereul lui Hristos, Nicolae, l-au odrslit prtile Lichiei, n cetatea ce se numeste Patara, din printi cinstiti si de bun neam, dreptcredinciosi si bogati. Tatl sau se chema Teofan, iar mama sa Nona. Aceast binecuvntat pereche, petrecnd cu bun credint in nsotirea cea legiuit (cstorie) si mpodobindu-se cu obiceiul cel bun, pentru viata lor cea placut lui Dumnezeu si pentru multele milostenii si mari faceri de bine, s-au nvrednicit a odrasli (naste) aceast odrasl (prunc) sfnt - singuri ei fiind rdacina sfnt - si s-a fcut cum zice psalmistul : Ca un pom rsdit lng izvoarele apelor, care si-a dat rodul su la vremea sa. Deci, nscnd pe acest dumnezeiesc prunc, l-a numit Nicolae, care se tlcuieste (traduce) "biruitor de popor"; si cu adevrat s-a artat biruitor al ruttii, asa binevoind Dumnezeu spre folosul de obste al lumii. Dup acea nastere, maica sa Nona a rmas stearp (fr posibilitatea de a naste), pn la dezlegarea din legturile cele trupesti, mrturisind singur firea c nu este cu putint a se mai naste alt fiu ca acela, c numai pe acesta sa-l aib si nti si pe urm, care din pntecele maicii sale s-a sfintit cu darul cel de Dumnezeu insuflat. Caci n-a nceput a vietui dect cinstind pe Dumnezeu cu bun cucernicie, nici n-a nceput a suge tta (snul), facind minuni din pruncie, nici nu s-a deprins mai nti a mnca, ci a posti. Cci dup nasterea sa, fiind in baie, a stat trei ceasuri pe picioarele sale, singur de sine, nesprijinindu-l nimeni, dnd prin aceast stare, cinste Sfintei Treimi, creia mai pe urm avea sa-i fie mare slujitor si nti-stttor. Cnd se apropia de pieptul maicii sale, se cunostea a fi fctor de minuni, hrnindu-se nu dup obiceiul pruncilor celorlalti - pentru c numai din tta (snul) cea dreapt sugea lapte - avnd s dobndeasc cu cei drept-credinciosi starea cea de-a dreapta. Apoi a nceput a fi si postitor ales, cci miercurea si vinerea numai o dat sugea lapte din tt(sn) si atunci seara, dup svrsirea obisnuitei rugciuni crestinesti, de care lucru printii lui se mirau foarte si se minunau si mai dinainte pricepeau ce fel de postitor va fi Nicolae mai pe urm. Acel obicei de a posti, deprinzndu-l Fericitul din scutece si l-a pzit in toat viata sa, pn la fericitul su sfrsit, petrecind miercurea si vinerea n post. Deci crescnd pruncul cu anii, crestea mpreun si cu ntelegerea si cu obiceiurile cele bune, pe care le nvta de la printii si cei buni; fiind ca o hold roditoare, care primeste n sine smnta nvtturii celei bune, care odrsleste si aduce n toate zilele roade noi de fapte bune. Sosind vremea de scoal, a fost dat la nvattur dumnezeiestii Scripturi, iar el cu agerimea cea fireasc a mintii si cu povtuirea Sfntului Duh, n putin timp, a ajuns la mult ntelepciune. Apoi, atit de mult a sporit n nvttura cartii, pe cit era de trebuint bunului crmaci al corabiei lui Hristos si pstorului celui iscusit al oilor celor cuvnttoare. Deci, facndu-se desvrsit n cuvntul nvtturii, s-a artat desvrsit si n lucrul vietii; de la prietenii desarte si de la vorbe nefolositoare cu totul se abte (deprta) si a vorbi cu femeile sau a cuta cu ochii la fatz femeiasc, foarte mult se ferea, cci fugind, se deprta de petrecerea mpreun cu femeile. Avnd adevrat ntelepciune si minte curat, de-a pururea vedea pe Dumnezeu si totdeauna zbovea n sfintele biserici, dup cum zice proorocul: Voit-am a fi lepdat n casa Dumnezeului meu. De multe ori, cte o zi ntreag si cte o noapte, petrecnd n rugciunile cele gnditoare de Dumnezeu si n citirea dumnezeistilor crti, nvta ntelegerea cea duhovniceasc si se mbogtea cu dumnezeiestile daruri ale Sfntului Duh, cu care se pregtea pe sine locas vrednic, precum este scris: Voi sunteti biserica lui Dumnezeu si Duhul lui Dumnezeu vietuieste n voi. Deci tnarul cel imbunttit si curat, avnd n sine Duhul lui Dumnezeu, se arta cu totul duhovnicesc, arznd cu duhul si slujind Domnului cu fric, nct nu se vedea la dnsul nici un fel de nrav (deprindere) tineresc, ci numai obiceiurile omului btrn pentru care tuturor s-a fcut minunat si slvit. Caci precum omul cel btrn, dac are obiceiul celor tineri, este luat n rs de toti, tot asa si tnrul, dac are nravul (obiceiul) brbatului celui btrn, se cinsteste de toti cu mirare; pentru c sunt nepotrivite tineretile pentru btrnete, dar cinstite si frumoase sunt btrnetile n tinerete. Fericitul Nicolae avea un unchi episcop cu acelasi nume ca si dnsul. Unchiul su, vznd pe nepot sporind n viata cu fapte bune si cu totul nstrinindu-se de lume, a sftuit pe printii lui s-l dea s slujeasc lui Dumnezeu. Iar ei nu s-au lepdat a drui pe fiul lor Domnului, pe care ei l-au primit ca pe un dar de la dnsul. Pentru c scrie n crtile cele vechi pentru dnsii, cum c fiind neroditori si dezndjduindu-se de a

mai avea copii, cu multe rugciuni, cu lacrimi si cu multe milostenii au cerut de la Dumnezeu pe acest fiu; iar ei l-au dat n dar Celui ce l-a druit pe dnsul. Primind episcopul pe "tnarul btrn", care avea ntelepciunea ca o cruntete si viata cea mai curat, l-a suit pe treptele cele sfintite ale preotiei, iar cnd s-a hirotonisit, episcopul ntorcndu-se ctre poporul care era n biseric si umplndu-se de Duhul Sfnt, a proorocit zicnd: "Iat, fratilor, vd un nou soare rsrind marginilor pmntului, artndu-se ctre cei ntristati ca o milostiv mngiere. O! fericit este turma care se va nvrednici a avea pe acest pstor! Cci acesta va paste bine sufletele celor rtciti si la psunea bunei credinte i va aduce pe dnsii; apoi se va arta si ajuttor fierbinte celor ce sunt in nevoi". Aceast proorocire s-a mplinit mai pe urm, precum vom arta n istorisirea ce o vom face. Deci, primind Sfntul Nicolae asupra sa treapta preotiei, aduga osteneal la osteneal, petrecnd n post si n nencetate rugciuni, iar cu trupul su cel muritor srguindu-se (strduindu-se) a urma celor fr de trupuri. Astfel, vietuind ntocmai (la fel) ca ngerii, din zi n zi nflorea mai mult cu podoaba sa cea sufleteasc si se arta vrednic de crmuirea Bisericii. In acea vreme unchiul su, episcopul Nicolae, vrnd a se duce n Palestina ca s se nchine acolo sfintelor locuri, a ncredintat toat crmuirea bisericii nepotului su. Deci acesta, mplinind locul aceluia, avea toat purtarea de grij pentru rnduiala bisericilor, ca si episcopul unchiul su. In acea vreme, printii fericitului, prsind aceast viat vremelnic (trectoare), s-au mutat la cea vesnic, iar Sfntul Nicolae, rmnnd mostenitorul averii lor, a mprtit-o celor sraci. Pentru c nu se uita la bogtia ce curge alturea, nici se ngrijea pentru nmultirea ei; ci, lepdndu-se de toate poftele lumesti, se srguia cu toat osrdia a se uni cu Dumnezeu, ctre care gria (vorbea) : Ctre Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu; nvat-m s fac voia Ta, ca Tu esti Dumnezeul meu; ctre Tine sunt aruncat din pntecele maicii mele, Dumnezeul meu esti Tu. Deci mna lui era ntins ctre sraci, ca un ru cu ap mult ce curge cu ndestulare. Pentru ca multele lui milostenii s fie mai cu lesnire cunoscute, s artm una si anume: Era un brbat n cetatea aceea, dintre cei slviti si bogati, care mai pe urm a rmas srac si neslvit (fr laud, neluat n seam), cci viata veacului acestuia este nestatornic. Brbatul acela avea trei fete foarte frumoase si acum, fiind lipsit de toate cele de trebuint, nu avea nici hran, nici mbrcminte si cugeta s-si dea fetele sale spre desfrnare, iar casa sa s o fac cas necurat (bordel), pentru saracia lui cea mare, ca doar astfel s aib ceva de folos si s cstige pentru el si fetele sale mbrcminte si hran. Vai, n ce fel de gnduri necuvioase alung pe om srcia cea mare! Deci btrnul acela fiind n astfel de cugete (gnduri) rele si gndul su cel ru vrnd acum a-l aduce cu ticalosie n fapt, Dumnezeu Care nu voieste a vedea n pierzare firea omeneasc, ci cu iubire de oameni, se pleac spre nevoile noastre, a pus buntate n inima plcutului Su, Sfntul Nicolae si l-a trimis spre ajutor ctre brbatul care era s piar cu sufletul, prin nsuflare tainic, mngind pe cel ce era n srcie si scpndu-l din cderea pcatului. Deci, auzind Sfntul Nicolae de lipsa cea mare a brbatului aceluia si prin dumnezeiasc descoperire nstiintndu-se de cugetarea lui cea rea, i-a prut foarte ru pentru dnsul si a cugetat ca astfel cu mna sa cea fctoare de bine, s-l rpeasc mpreun cu fetele sale ca din foc de la srcie si de la pcat. Ins n-a vrut s fie de fatz cu brbatul acela, ca s-i spun despre facerea sa de bine, ci, n tain a cugetat s-i dea aceluia milostenia sa cu ndurare. Si aceasta vrea s-o fac pentru dou pricini: nti ca s scape de slava omeneasc, pentru c tinea seam de ce zicea Evanghelia: Luati aminte, s nu faceti milostenia voastr naintea oamenilor; si, al doilea, ca si pe brbatul acela, care odinioar era bogat iar acum ajunsese n mare srcie, s nu-l rusineze, cci stia c sunt grele unele ca acestea, celor ce din bogtie si din slav cad n srcie, fiindc se rusineaz sufletele acelora, aducndu-le aminte de bogtia cea mai dinainte. Pentru aceasta, a gndit a face asa, dup cuvntul lui Hristos: S nu stie stnga ta, ce face drepta ta. Cci atit de mult fugea de slava omeneasc, nct chiar de acela cruia i fcea bine se srguia a se tinui pe sine. Asadar, lund o legatur mare de galbeni, a mers n miezul noptii la casa acelui brbat si, aruncnd-o nauntru pe fereastra acelei case, degrab s-a ntors la casa sa. Dimineata, sculndu-se brbatul si aflnd legtura, a dezlegat-o si vznd galbenii s-a nspimntat, cci socotea c este vreo nlucire, temndu-se ca nu cumva aurul ce vedea s fie vre-o nselciune, de vreme ce nu astepta de la nimeni si de nicieri vreun fctor de bine. Drept aceea, ntorcnd galbenii cu vrful degetului, privea cu dinadinsul si cunoscnd c este adevrat, se veselea si se minuna, iar de bucurie, plngea cu lacrimi fierbinti si, cugetnd mult n sine cine i-ar fi fcut lui o asemenea facere de bine, nu se dumirea (nu intelegea). Deci, socotind a fi purtarea de grij a lui Dumnezeu, i multumea nencetat, dnd laud Domnului Celui ce se ngrijeste de toti. Apoi

ndat pe una din fetele sale, pe cea mai mare, a mritat-o dup un brbat si i-a dat aurul cel primit din destul pentru zestrea ei. Despre aceasta nstiintndu-se minunatul Nicolae, c a fcut dup voia lui, brbatul acela, i-a prut bine. Si iarsi se arta gata a face aceeasi mil cu a doua fiic a btrnului, srguindu-se (grbindu-se) a pzi si pe fecioara aceasta prin nunta legiuit de pcatul cel frdelege. Deci, pregti si alt legatur de galbeni, asemenea cu cealalt si, peste noapte, ferindu-se de toti, a aruncat-o pe aceeasi fereastr, n casa btrnului aceluia. Dimineata, sculndu-se acel om srac, a gsit iarsi aur, asemenea ca ntia oar. Apoi a nceput a se minuna si de acela si, cznd cu fata la pmnt, cu lacrimi fierbinti multumea, zicnd: "Dumnezeule, voitorul milei si chivernisitorul (purttorul de grij) mntuirii noastre, care mai nti m-ai rscumprat cu Sngele Tu si acum casa mea si pe fiicele mele izbvindu-ne prin aur din cursa celui ru, Insuti arat-mi pe cel ce slujeste voii Tale celei milostive si bunttii Tale celei iubitoare de oameni. Arat-mi pe ngerul Tu cel pmntesc, pe cel ce ne pzeste pe noi de pierderea pcatului, ca s stiu cine este unul ca acela, care ne scoate pe noi din srcia ce ne ntristeaz si care ne izbveste de gndurile cele rele, c iat, dup mila Ta, Doamne, cu ndurarea cea facut n tain, cu mna plcutului Tau, voi da si pe a doua fiic a mea cu nunt legiuit dup brbat si asa voi scpa de cursele diavolului, care vrea prin cstig necurat s-mi aduc mare pierdere. Apoi brbatul acela, rugndu-se Domnului si multumind bunttii Lui, a facut nunt si fiicei sale de a doua, avnd ndejde n Dumnezeu - cci nendoit ndejde si-a pus n El - cum c va purta grij si pentru a treia fiic a lui si-i va da si acesteia s aib vietuitor iubit, dup lege, trimitndu-i iarsi aur din destul, tot cu acea mn fctoare de bine. De aceea, nu dormea noaptea strjuind, ca s poat simti pe fctorul de bine si s se nvredniceasc a vedea de unde i aduce aurul acela. Si iat, nu dup mult vreme, a sosit cel asteptat. Cci a venit si a treia oar plcutul lui Hristos, Nicolae si, ajungnd la locul cel obisnuit, tot asa a aruncat o legatur de galbeni pe aceeasi fereastr si ndat s-a ntors la casa sa. Tatl fecioarelor gsind aurul aruncat pe fereastr, a alergat ndat ct putea n urma celui ce se ntorcea la casa sa, pe care, ajungndu-l si cunoscndu-l cine este - cci sfntul nu era necunoscut pentru fapta lui cea bun si pentru neamul lui cel luminat -, a czut la picioarele lui, srutndu-le si numindu-l izbvitor, ajuttor si mntuitor sufletelor, celor ce ajunseser ntru pierderea cea mai de pe urm. Apoi zise: "De nu m-ar fi ridicat pe mine Domnul cel mare ntru mil, prin ndurrile tale, de mult as fi pierit eu, ticlosul tat, mpreun cu fiicele mele, prin cderea n focul Sodomei, (Sodoma= cetate biblica ce a ars din cauza pcatelor locuitorilor ei) vai mie! Si iat, acum prin tine suntem mntuiti din amara cdere n pcat". Acestea si mai multe gria cu lacrimi ctre sfnt. Iar el abia l-a ridicat pe picioare si cu jurmint a zis aceluia, ca n toat viata lui s nu spun nimnui ceea ce s-a fcut. Apoi sfntul, spunnd multe spre folosul omului aceluia l-a trimis la casa sa. Iat una din faptele cele multe ale milostivirii Sfntului Nicolae, ce s-a povestit aici, ca s cunoasc oricine ct era de milostiv ctre cei sraci. De s-ar fi povestit milele lui una cte una si cte ndurri a artat ctre cei sraci, pe cti flmnzi a hrnit, pe cti goi a mbrcat si pe cti a rscumprat de la datornici, apoi nici vremea n-ar fi de ajuns a le povesti. Dup aceasta Cuviosul Printe Nicolae a voit a se duce n Palestina, spre a vedea Sfintele Locuri si a se nchina acolo, unde a umblat trupeste Domnul nostru Iisus Hristos, cu prea curatele Sale picioare. Deci, plutind corbierii mprejurul Egiptului si nestiind ce avea s li se ntmple, Sfntul Nicolae, care era mpreun cu dnsii, vedea mai bine c are s fie ntuneric, vifor si lovire de vnturi cumplite. Apoi le spuse c, mai nainte a vzut pe vicleanul vrjmas intrnd in corabie, vrnd s o scufunde mpreun cu oamenii. Dup aceea a nvlit asupra lor o furtun mare, fr veste si ridicndu-se un nor, s-a fcut vifor pe mare. Iar cei ce pluteau s-au temut foarte mult de groaza mortii si rugau pe Sfntul Nicolae s le ajute si s-i izbaveasc de nevoia cea fr de veste ce czuse asupra lor zicnd: "Sfinte al lui Dumnezeu, de nu ne vei ajuta cu rugciunile tale ctre Dumnezeu, ndat ne vom cufunda n aceast adncime si vom pieri". Iar el, zicndu-le s ndrzneasc si s-si pun ndejdea n Dumnezeu si fr ndoial s astepte grabnic izbvire, nsusi a nceput cu srguint (convingere) a se ruga ctre Domnul. Si ndat s-a linistit marea si toat groaza s-a prefcut n bucurie, iar ei, trecnd necazul, s-au bucurat mult si au multumit lui Dumnezeu si plcutului su, Sfntului Nicolae si foarte mult se minunau de proorocirea furtunii si de scparea nevoii. Tot atunci, unul din corabieri s-a suit n vrful catargului, precum este obiceiul celor ce ndrepteaz corabia, si, cnd era s coboare de acolo, a alunecat de sus si a czut n mijlocul corbiei, zcnd fr suflet. Iar Sfntul Nicolae, mai nainte de a-l chema n ajutor, l-a nviat cu rugciunea pe acel om si, nu ca pe un mort, ci ca pe cel cuprins de somn, l-a sculat si l-a dat viu corbierilor.

Apoi, ridicnd toate pnzele si fiind vnt cu bun sporire, au plutit n liniste si au sosit la limanul Alexandriei, unde plcutul lui Dumnezeu, Sfntul Nicolae, a tmduit pe multi bolnavi. Izgonind diavolii din oameni si pe multi necjiti mngind, a pornit iarsi pe cale spre Palestina si ajungnd la Sfnta Cetate a Ierusalimului, s-a suit la Golgota, unde Hristos Dumnezeu a lucrat mntuirea neamului omenesc, ntinzndu-Si pe Cruce prea curatele Sale mini. Acolo a nltat fierbinti rugciuni din inima sa, care ardea de dragoste, dnd multumire Mntuitorului nostru. Apoi, a nconjurat toate sfintele locuri, fcnd multe nchinciuni pretudindeni. Iar cnd era s intre noaptea n sfnta biseric la rugciune si usile erau nchise, s-au deschis singure, dnd intrare aceluia, cruia, chiar portile ceresti i erau deschise. Zbovind (ntrziind) in Ierusalim vreme ndelungat, se pregatea a merge n pustie, dar, printr-un glas dumnezeiesc de sus, a fost sftuit s se ntoarc n patria sa. Pentru c Dumnezeu, Cel ce toate le rnduieste spre folosul sufletelor noastre, nu vrea s fie ascuns sub obrocul (acoperis) pustiei acea fclie, pe care o pregtise s fie pus n sfesnicul mitropoliei din Lichia. Deci, aflnd o corabie, s-a tocmit cu corbierii s-l duc n patria sa. Acestia au gndit ns s fac lucrul cu viclesug, adic s ndrepteze corabia lor n alt parte, nu spre Lichia. Dup ce s-a asezat n corabie, plecnd de la mal, Sfntul Nicolae a vzut c corabia nu pluteste spre patria sa. Atunci degrab a czut la picioarele corbierilor si-i ruga s ndrepteze calea spre Lichia, dar ei, nebgndu-l n seam, mergeau n partea unde gndeau ei, nestiind c Dumnezeu nu va lsa pe plcutul Su s fie n mhnire. Deci, suflnd un vifor mpotriv, a ntors corabia n alt parte si degrab a dus-o n Lichia, iar pe corbieri i ingrozea cu nevoia cea mai mare. Asa Sfntul Nicolae, cu puterea lui Dumnezeu fiind dus pe mare, a sosit n patria sa. El ns, fiind fr de rutate, n-a fcut nici un ru acelor vrjmasi, nici s-a pornit spre mnie si nici mcar vreun cuvint aspru nu le-a zis, ci cu binecuvntare i-a liberat n prtile lor. Iar el a mers n mnstirea pe care o zidise mosul su, episcopul Patarelor si o numise Sfntul Sion. Acolo, Sfntul Nicolae s-a artat foarte iubit tuturor fratilor, care, cu mare dragoste, primindu-l ca pe ngerul lui Dumnezeu, se ndulceau de cuvintele lui cele de Dumnezeu nsuflate si se foloseau de viata lui, cea ntocmai ca a ngerilor si urmau obiceiurile lui cele bune, cu care mpodobise Dumnezeu pe credinciosul robul Su. Aflnd Sfntul Nicolae n aceast mnstire viat linistit si loc mai lesnicios pentru gndurile sale ctre Dumnezeu, ca un liman de liniste, ndjduia ca si cealalt vreme a vietii sale s o petreac acolo. Dar Dumnezeu i art calea, voind ca acea comoar bogat, a tuturor faptelor bune, cu care avea s se mbogteasc toat lumea, s nu fie ascuns, ca ntr-o tarin acoperit de pmnt, ntr-o mnstire deosebit si ntr-o camer mic nchis; ci s fie la vederea tuturor, ca prin acea comoar duhovniceasc, s se fac neguttorie (trguire) duhovniceasc, care pe multe suflete le va afla. Astfel sfntul, stnd odat la rugciune, a auzit un glas de sus: "Nicolae, s intri n nevointa poporului, dac doresti s fii de Mine ncununat". Acest glas auzindu-l, Nicolae s-a spimntat si cugeta ntru sine: Ce voieste glasul acela si ce cere Domnul de la dnsul? Si iarsi auzi glas, spunndu-i: "Nicolae, nu este aceasta holda pe care trebuie s Mi-o aduci road si pe care o astept de la tine; ci ntoarce-te ctre oameni, ca s se preamareasc prin tine numele Meu". Atunci Sfntul Nicolae a cunoscut voia lui Dumnezeu, c, lsnd linistea sa, merge s slujeasc la mntuirea omenilor. Deci cugeta ncotro se va duce: la patria sa, n cetatea Patara, la cunoscuti, sau n alt parte. Dar, temndu-se si fugind de slava omeneasc cea desart, a gndit s se duc n alt cetate, unde nu-l va cunoaste nimeni. In acea latur a Lichiei este o cetate slavit, care se numeste Mira, mitropolia Lichiei. Deci, intr-acea cetate a venit Sfntul Nicolae, fiind condus de purtarea de grij a lui Dumnezeu, nct nimeni nu-l stia. Acolo tria ca unul din sraci, neavnd unde s-si plece capul. El nu se ducea dect in casa Domnului, avnd liman numai pe Dumnezeu. In acea vreme, s-a mutat la Dumnezeu arhiereul cettii Mira, Ioan arhiepiscopul si mai nti seztor pe scaun n toat tara Lichiei. Atunci s-au adunat toti episcopii trii aceleia, n Mira, ca s aleag un brbat vrednic pentru acel scaun. Deci, fiind acolo brbati cinstiti si cu bun ntelegere, erau nedumeriti ntre ei, pe care s-l aleag. Unii, fiind porniti din rvn dumnezeiasc, au zis c lucrul acela nu este al alegerii omenesti, ci al rnduielii lui Dumnezeu. Deci se cuvine a se face rugciune pentru aceasta, ca nsusi Domnul s arate cine este vrednic s primeasc o treapt ca aceasta si s fie pstor peste toat Lichia. Toti, ascultnd acel sfat bun, au fcut rugciune cu srguint si cu post. Iar Domnul, fcind voia celor ce se tem de El si ascultnd rugciunea lor, a descoperit bunvoirea Sa, unuia din episcopii aceia care era mai btrn, ntr-acest chip; stnd el la rugciune, i s-a artat un brbat luminat, poruncindu-i s mearg de cu noapte si s stea lng usile bisericii si s ia seama cine va intra mai nainte dect toti n biseric, acela -

zicea el - este ndemnat de Duhul Meu si, lundu-l cu cinste, s-l puneti arhiepiscop. Iar numele brbatului aceluia este Nicolae. Aceast vedenie dumnezeiasc avnd-o episcopul acela si auzind ceea ce i se poruncise n vedenie, a vestit celorlalti episcopi, iar aceia, auzind, s-au ndemnat mai mult spre rugciune, cu iubire de osteneal. Atunci episcopul care a vzut descoperirea a stat la locul acela, unde i s-a poruncit n vedenie si astepta venirea brbatului dorit. Deci, cnd a fost vremea Utreniei, Sfntul Nicolae, ndemnat de Duh, a ajuns mai nainte dect toti la biseric, pentru c avea obicei de se scula n miezul noptii la rugciune si venea la nceputul cntrii Utreniei, mai nti dect toti la biseric. Intrnd n pridvor, l-a luat episcopul care se nvrednicise acelei vedenii si i-a zis: "Cum te cheama, fiule?" Dar el tcea. Acela l intreab iarsi. Sfntul i-a rspuns cu blndete: "Nicolae m cheam pe mine, stpne, robul sfintiei tale". Acel dumnezeiesc brbat, care a auzit acel glas blnd, a priceput pe de o parte, dup numele care i se spusese n vedenie, c se numeste Nicolae; iar pe alta, prin smerenia (modestie) lui, c sfntul a rspuns cu blndete. Deci a cunoscut c acela este cel pe care l binevoieste Dumnezeu a fi mitropolit al bisericii din Mira. Cci stia spre cine caut Domnul, cum zice Scriptura: Pe cel blnd si tcut si spre cel ce se cutremur de cuvintele Mele. Atunci s-a bucurat foarte, ca si cnd a descoperit o comoar ascuns si, ndat, luindu-l de mn i-a zis: "Urmez-m, fiule". Deci l-a dus cu cinste la episcopi. Iar ei umplndu-se de multumire dumnezeiasc si de mngiere duhovniceasc pentru aflarea brbatului celui de Dumnezeu artat, l-au adus n mijlocul bisericii. Strbtind vestea aceasta pretutindeni, s-au adunat mai degrab dect psrile, multime de oameni fr numr. Episcopul, care vzuse vedenia, a zis cu glas mare atre toti: "Primiti, fratilor, pe pstorul vostru, pe care vi l-a ales vou Duhul Sfnt si cruia i-a ncredintat desvrsit povtuirea sufletelor voastre; pe care nu alegerea omeneasc, ci judecata lui Dumnezeu l-a adus aici. Iat acum avem pe cel pe care l-am dorit si cutat, l-am aflat si l-am primit. Deci, prin acesta fiind bine povtuiti, nu vom cadea din ndejde, ca, astfel, s stm bine naintea lui Dumnezeu n ziua artrii Lui si a descoperirii. Poporul ddea multumire lui Dumnezeu si se bucura, dar Sfntul Nicolae se lepada a primi acea treapt, nesuferind lauda omeneasc. Ins, fiind rugat de tot soborul cel sfintit si de cel mirenesc, chiar fr voia lui, l-au ridicat pe scaunul arhieresc, caci printr-o vedenie dumnezeiasc a fost ndemnat la aceasta, pe care a avut-o mai nainte de moartea arhiepiscopului. Despre aceast vedenie Sfntul Metodie, patriarhul Constantinopolului, scria astfel: "Intr-o noapte, Sfntul Nicolae a vzut pe Mntuitorul nostru ntru slav, stnd aproape de dnsul si dndu-i Sfnta Evanghelie, care era mpodobit cu aur si cu mrgritare; iar de partea cealalt a vzut pe Sfnta Nsctoare de Dumnezeu, punnd pe umerii lui omofor arhieresc". Dup vedenia aceea trecnd putine zile si rposnd Ioan, arhiepiscopul Mirelor, Nicolae a fost ales arhiepiscop al acelei cetti. De acea vedenie aducndu-si aminte Sfntul Nicolae si vznd bunvoirea lui Dumnezeu, nc si rugciunile soborului netrecndu-le cu vederea, a primit pstoria Lichiei. Iar sfintita adunare a episcopilor, mpreun cu clericii, svrsind toate cele ce se cuvin sfintirii sale, a fcut praznic de bucurie, veselindu-se de pstorul lor, cel dat de Dumnezeu, de arhiereul lui Hristos, Nicolae. Astfel, Biserica lui Dumnezeu a primit pe fclia cea luminat, care n-a fost pus la o parte, nici ascuns sub obroc (capac), ci stnd la locul cel cuviincios, n sfesnicul arhieriei si al pstoriei, unde strlucea luminos, drept ndreptnd cuvntul adevrului si toate poruncile cele dreptcredincioase, sntos cugetndu-le si nvtndu-le. Chiar de la nceputul pstoriei sale, plcutul lui Dumnezeu gria n sine astfel: "O! Nicolae, pentru aceast dregtorie si pentru acest loc, trebuie alte obiceiuri; deci de acum s nu mai vietuiesti tie, ci altora". Apoi, vrnd a nvta pe oile sale faptele cele bune, nu-si mai ascundea viata sa cea cu fapte bune, ca mai nainte. Cci mai nainte, numai unul Dumnezeu i stia viata, slujindu-I n tain. Iar dup ce s-a facut arhiereu, era artat tuturor vietuirea lui, nu pentru mrire desart, ci pentru folosul si nmultirea slavei lui Dumnezeu, nct s-au mplinit cele scrise n Evanghelie: Asa s lumineze lumina voastr naintea oamenilor, ca vznd faptele voastre cele bune, s preamareasc pe Tatl vostru, care estein ceruri. Sfntul Nicolae era oglinda turmei sale prin toate faptele cele bune si model credinciosilor, dup cum zice Apostolul: "Cu cuvntul, cu viata, cu dragostea, cu credinta, cu duhul si cu curtia". Apoi era blnd, fr de rutate si smerit cu duhul, ferindu-se de ngmfare. Hainele lui erau simple si hrana pustniceasc pe care o gusta totdeauna numai o datape zi si aceea seara. Toat ziua, se ndeletnicea cu lucrurile ce se cuveneau dregatoriei (slijbei) sale, ascultnd nevoile celor ce veneau la dnsul, iar usile casei lui erau deschise tuturor, cci era bun ctre toti si apropiat. Srmanilor le era tat; sracilor, milostiv; mngietor celor ce plngeau, ajuttor celor npstuiti si tuturor mare fctor de bine. Apoi, si-a cstigat spre ajutor n ostenelile sale cele

pstoresti si pentru ndreptarea Bisericii, pe doi sfetnici cu fapte bune si cu bun ntelegere, cinstiti cu treapta preotiei, adic pe Pavel de la Rodos si pe Teodor Ascalonitul, brbati cunoscuti de toata Grecia. Astfel, bine pstea turma cea ncredintat lui, a oilor lui Hristos cele cuvnttoare. Iar ochiul cel zavistnic al diavolului celui viclean, care niciodat nu nceteaz a ridica rzboi asupra robilor lui Dumnezeu, nerbdnd a vedea credinta cea bun nflorind n oameni, a ridicat prigoan asupra Bisericii lui Hristos, prin pginii mparati ai Romei, Dioclitian si Maximian. De la ei a iesit atunci porunc prin toat lumea, ca toti credinciosii s se lepede de Hristos si s se nchine idolilor; iar cei ce nu se vor supune, s fie siliti, cu chinuri, prin temnite si cu munci grele, apoi, n sfrsit, cu moarte silnic s fie pedepsiti. Un asemenea vifor pustiitor degrab a ajuns si pn n cetatea Mira, dus fiind de doritorii pgnttii celei ntunecate. Iar fericitul Nicolae, n cetatea aceea fiind cpetenie a tuturor crestinilor, cu limba slobod propovduia credinta cea bun a lui Hristos si se arta gata a ptimi pentru El. Pentru aceea a fost prins de muncitorii pgni si bgat n temnit, dimpreun cu multi crestini. Petrecnd aici mult vreme, a ptimit multe rele, rbdnd foame, sete si strmtorarea temnitei. Pe cei mpreun legati i hranea cu cuvntul lui Dumnezeu si-i adpa cu apele cele dulci ale bunei credinte, sporind ntr-nsii credinta n Hristos Dumnezeu si punnd picioarele acelora pe temelia cea nezdrobit. Apoi, ntrindu-i ntru mrturisirea lui Hristos, i ndemna cu osrdie a ptimi pentru adevr. Dup aceea, iarsi s-a druit pace crestinilor si ca soarele dup norii cei ntunecati, asa a strlucit dreapta credint sau ca o rcoreal ce vine dup furtun. Cci, cutnd Hristos cu dragoste de oameni asupra mostenirii Sale, a pierdut stpnirea pgnilor, izgonind de la mprtie pe Dioclitian si Maximian; iar cu dnsii a izgonit pe cei ce slujeau pgnttii elinesti si a ridicat poporului su corn de mntuire, prin artarea Crucii marelui mparat Constantin, cruia i-a ncredintat stpnirea Romei. Constantin, cunoscnd pe Unul Dumnezeu si punndu-si ndejdea n El, a biruit pe toti potrivnicii si cu puterea Sfintei Cruci si a pierdut ndejdea cea desart, a celor ce mprtiser mai nainte, poruncind s risipeasc capistile idolilor si s zideasc biserici crestine; iar pe cei ce erau nchisi n temnite pentru Hristos, i-a liberat si cu mari laude i-a cinstit ca pe niste eroi; si toti mrturisitorii lui Hristos s-au ntors i patria lor. Atunci si cetatea Mirelor a primit iarsi pe pstorul sau, pe acest mare arhiereu Nicolae, mucenic cu voia si fr snge ncununat. Acesta, avnd darul lui Dumnezeu ntr-nsul, vindeca patimile si neputintele oamenilor, nu numai ale celor credinciosi, ci si ale celor necredinciosi. Deci, pentru darul cel mare al lui Dumnezeu care petrecea ntr-nsul, multora s-a fcut slvit, minunat si foarte iubit; cci strlucea cu curtia inimii si era mpodobit cu toate darurile lui Dumnezeu, slujind Domnului su n cuviosie si dreptate. Pe atunci erau nc multe capisti idolesti, n care poporul pgn slujea cu dragoste diavoleasc si nu putin popor pierea din cetatea Mirelor. Dar dumnezeiescul arhiereu, aprinzndu-se cu rvna, a strbtut toate locurile acelea, risipind capistile idolesti, iar pe turma sa curtind-o de necurtiile diavolesti. Sfntul Nicolae, luptndu-se asupra duhurilor celor viclene, a venit si asupra capistei Artemidei, care fiind locas al idolilor, era mare si foarte mpodobit. Pornirea sfntului era ndreptat mai mult asupra idolilor dect asupra necuratei capisti, pe care a drmat-o pn la temelie, iar zidirea cea nalt a risipit-o pn la pmnt; atunci duhurile cele viclene, neputnd nicidecum rbda venirea sfntului, scoteau glasuri de plngere, strignd foarte tare, cci erau biruite si izgonite din locul lor, prin arma rugciunilor nebiruitului ostas Nicolae, arhiereul lui Hristos. Dup aceasta, binecredinciosul mprat Constantin, vrnd s ntreasc credinta n Hristos Dumnezeu, a poruncit s se tin soborul a toat lumea n cetatea Niceii. Acolo adunndu-se Sfintii Printi, au propovduit luminat dreapta credint, iar pe Arie, ru cugettorul si semntorul de neghin, mpreun cu eresul lui, l-a dat anatemei. Apoi pe Fiul lui Dumnezeu ntocmai de o cinste si de o fiint cu Tatl mrturisindu-L, a dat pace dumnezeiestii si apostolestii Biserici. Atunci si minunatul Nicolae fiind la sobor, unul din cei 318 Sfinti Printi, cu mare vitejie a stat mpotriva hulelor lui Arie si mpreun cu Sfintii Printi a artat dogmele credintei celei drepte si tuturor le-a fcut cunoscut cu adeverint. Despre dnsul povesteste unul dintre istorici, c, aprinzndu-se cu rvna dumnezeiasc ca al doilea Ilie, a ndrznit in mijlocul soborului a rusina pe Arie, nu numai cu cuvntul, ci si cu fapta, lovindu-l pe Arie peste fat. De acest lucru, s-au ntristat Sfintii Printi si, pentru aceea a luat de la dnsul semnele cele arhieresti. Iar Domnul nostru Iisus Hristos si Preabinecuvntata lui Maic, privind din nltime la nevointele Sfntului Nicolae, au binevoit spre fapta lui cea cu ndrazneal si au ludat rvna lui cea

dumnezeiasc. Aceeasi vedenie a avut si oarecare din Sfintii Printi cei mai vrednici, precum nsusi Sfntul Nicolae a vzut mai nainte de alegerea sa la arhierie, adic, stnd de o parte a lui, Hristos Domnul cu Evanghelia, iar de alt parte Preacurata Fecioar Nsctoare de Dumnezeu cu omoforul, au dat napoi cele luate de la dnsul, cunoscnd din aceea c a fost plcut lui Dumnezeu acea ndrazneal a sfntului. Deci, printii au tcut si ca pe un plcut al lui Dumnezeu, foarte mult l-au cinstit. Intorcndu-se Sfntul Nicolae de la sobor, a venit la turma sa aducnd pace, binecuvntare si nvttur sntoas la toat multimea poporului, cu gura sa cea de miere izvortoare. Apoi pe turma cea nesntoas si strin a taiat-o din rdacin si pe ereticii cei mpietriti si nesimtitori, care mbtrniser n rutate, mustrndu-i, i-a izgonit de la turma lui Hristos, ca un lucrtor de pmnt ntelept, care curt toate cele ce sunt pe arie si n teasc, iar pe cele mai bune le alege, apoi pleava o scutur. Astfel preanteleptul lucrtor al ariei lui Hristos, Sfntul Nicolae, umplea cu roduri bune hambarul cel duhovnicesc, iar pleava viclesugului nlucitor si ereticesc o vntura (cerne) si o lepda departe de grul Domnului. Pentru aceast pricin (motiv) Sfnta Biseric l numeste lopata care vntur nvtturile lui Arie ca pleava. El era cu adevrat lumina lumii si sarea pmntului, de vreme ce viata lui era luminat si cuvntul lui dres cu sarea ntelepciunii. Cci avea bunul pstor mare purtare de grij pentru turma sa n nevoile ce i se ntmplau, nu numai cu psunea cea duhovniceasc hrnind-o pe dnsa, ci si de hrana cea trupeasc purta grij. Alt dat, ntmplndu-se n tara Lichiei foamete mare si cetatea Mirelor lipsindu-se de tot felul de hran, iar poporul fiind n mare lips, arhiereul lui Dumnezeu, milostivindu-se spre poporul cel srac care pierea de foame, s-a artat noaptea n somn unui neguttor din Italia, care umpluse o corabie cu gru, vrnd s mearg cu ea n alt tar si dndu-i trei galbeni arvun, i-a poruncit s mearg n cetatea Mira si acolo s-si vnd grul cu pret. Desteptndu-se neguttorul din somn si aflnd n mna sa trei galbeni, s-a nspimntat, minunndu-se de un vis ca acela. Pentru minunea aceea nu s-a artat neguttorul neasculttor, spre a face ceea ce i s-a poruncit. Ci, s-a pogort n cetatea Mira si a vndut grul celor ce erau ntr-nsa, netinuind artarea Sfntului Nicolae, ce i sa facut lui n somn. Iar cettenii, aflnd mngiere n acea foamete si auzind cele istorisite, au dat slav si multumire lui Dumnezeu si fericeau pe marele arhiereu Nicolae, pe hrnitorul lor cel minunat. In vremea aceea, s-a fcut o tulburare n Frigia cea mare, de care auzind mpratul Constantin a trimis trei voievozi mpreun cu ostasii cei ce erau sub dnsii s linisteasc acea tulburare. Iar numele voievozilor sunt acestea: Nepotian, Ursul si Erpilion. Acestia, cu mult srguint, plecind din Constantinopol au venit n oarecare liman al eparhiei Lichiei, care se numeste malul Andrian, unde era o cetate. Si de vreme ce nu le da mna s mearg, pentru ca marea era nvolburat, asteptau la limanul acela linistirea marii. Atunci, unul din ostasi iesind din corabie ca s cumpere cele de trebuint, lua cele strine cu sila, precum este obiceiul ostasilor. Adeseori fcind acestea, fceau pagub celor ce vietuiau acolo. Pentru aceast pricin s-a fcut glceav (discutie aprins) si tulburare, ba si rzboi era s se fac din amndou prtile, la locul ce se numea Placomata. Instiintndu-se de aceasta, Sfntul Nicolae nu s-a lenevit a merge singur ctre trmul acela si n cetate, ca s potoleasc cearta dintre dnsii. Apoi, ndat, toat cetatea si voievozii, auzind de venirea sfntului, i-au iesit n ntmpinare si s-au nchinat lui. Sfntul a ntrebat pe voievozi de unde sunt si unde merg? Ei au zis ca sunt trimisi de mprat n Frigia s potoleasc tulburarea ce s-a fcut acolo. Sfntul i-a sftuit s dea nvttur ostasilor lor ca s nu fac suprare poporului. Apoi, luid pe voievozi n cetate, i-a osptat cu dragoste. Iar ei, certnd pe ostasi, au potolit tulburarea si s-au nvrednicit de binecuvntarea sfntului. Fcndu-se aceasta, au venit oarecari cetteni din Mira, care, plngnd cu lacrimi si cznd la picioarele sfntului, cereau ajutor pentru niste oameni osnditi fr de vin. Ei spuneau cu mhnire, c, nefiind sfntul acolo, a venit Eustatie ighemonul si, umplndu-si minile cu bani de la oarecari oameni ri, a osndit la moarte pe trei brbati din cetatea lor, care n-au gresit nimic, "de care lucru toat cetatea se mhneste si plnge, asteptnd ntoarcerea ta, stpne; c de ai fi fost tu acas, n-ar fi ndrznit ighemonul a face o judecat asa nedreapt". Arhiereul lui Dumnezeu, auzind unele ca acestea, s-a mhnit cu sufletul si, lund mpreun cu dnsul pe voievozi, ndat a plecat. Ajungnd la locul ce se numeste Leu, au ntlnit pe niste oameni venind si i-au ntrebat dac stiu ceva de acei trei brbati care sunt osnditi la moarte. Ei au zis ctre dnsul: "I-am lsat n cmpul lui Castor si al lui Polux, fiind adusi acolo ca s-i taie". Atunci sfntul s-a ndreptat n grab la locul acela, srguindu-se a ajunge mai nainte de uciderea cea nevinovat a acelora. Ajungnd la locul acela, a vzut popor mult stnd acolo si pe cei trei brbati osnditi, avnd minile legate si fetele acoperite si plecate la pmnt si cu grumazii (gtul si umerii) goi, asteptnd desvrsita tiere. Atunci a vzut pe gealat scotnd

sabia spre a-i ucide, artndu-se tulburat si cu chip slbatic, pentru care motiv acea priveliste era tuturor nfricosat si de plngere. Atunci, arhiereul lui Hristos, tulburndu-se n suflet, a intrat cu ndrazneal prin popor si, apucnd sabia din mna gealatului, a aruncat-o la pmnt, netemndu-se de nimic, iar pe brbati ia dezlegat din legturi. Toate acestea le fcea sfntul cu mare ndrzneal si nu era nimeni care s-l opreasc; cci cuvntul lui era cu stpnire si lucrul su cu putere dumnezeiasc, fiind mare naintea lui Dumnezeu si a tot poporul. Acei trei brbati, izbviti de moarte, vzndu-se ntorsi din ghearele mortii ctre viat, plngeau de bucurie cu lacrimi fierbinti si strigau cu multumire toti cei ce se adunaser acolo. Apoi a venit si ighemonul (conductorul cettii) Eustatie, iar plcutul lui Dumnezeu l-a trecut cu vederea si, cnd se apropia de el, i intorcea fata, iar cnd cdea la picioarele lui, nu-l primea. Zicea sfntul ca-l va spune la mprat si va ruga pe Dumnezeu spre a-l pedepsi; apoi, cu desvrsite munci l ngrozea foarte, ca pe unul care nu-si ocrmuieste cu dreptate stpnirea. Iar el, fiind mustrat de constiint si nfricosat de ngrozirea sfntului, cu lacrimi cerea mil si se ruga din tot sufletul, cindu-se pentru nedreptatea sa, cutnd s se mpace cu marele printe Nicolae. Vina o arunca asupra lui Simonit si a lui Eudoxie, cei mai de frunte ai cettii, dar minciuna nu putea s se tinuiasc, pentru c sfntul stia cu dinadinsul c, fiind mituit cu aur, a osndit la moarte pe cei nevinovati si tot poporul ddea mare multumire Sfntului printe Nicolae. Abia fiind mblnzit plcutul lui Hristos, a iertat pe ighemon, fiindc acum singur, cu smerenie si cu multe lacrimi, mrturisea greseala sa si nu mai arunca pe altcineva. Voievozii cei mai sus pomeniti, mpreun cu cei ce veniser cu dnsii, vznd toate cele ce s-au petrecut, sau minunat de rvna si de buntatea marelui arhiereu al lui Dumnezeu. Apoi, nvrednicindu-se de sfintele lui rugciuni si, primind binecuvntarea sa ca pe un dar, s-au dus n Frigia ca s mplineasc porunca mpratului. Deci, mergnd acolo, au alinat tulburarea ce era si svrsind toate cele poruncite lor de mpratul, s-au ntors cu bucurie in Vizantia (Constantinopol) si au avut cinste si mult laud de la mprat si de la toti dregtorii. De atunci, pentru slava lor cea mare, petreceau n palat, unde au si fost nvredniciti a fi n sfatul mprtesc. Dar ochii cei zavistnici si vicleni ai oamenilor ri, neputnd a-i vedea ntr-o mrire ca aceea, s-au pornit spre rutate si vrjmsie. De aceea, mpletind cei ri sfat viclean, s-au apropiat de Avlavie, eparhul cettii, urzind cumplite clevetiri asupra brbatilor acestora si zicnd: "N-au sftuit bine voievozii, nici nu va fi bun sfisitul sfatului lor, c ei ncep lucruri noi, care acum au intrat n urechile noastre si mestesugesc cele viclene asupra mpratului". Astfel, clevetind asupra lor, multime de aur au dat eparhului si au dus acea clevetire si n urechile mpratului. Auzind, mpratul ndat a poruncit, ca, fr alt ntrebare, s-i arunce n temnit pe cei trei voievozi, ca s nu fug pe ascuns si s svrseasc sfatul lor cel rau. Deci voievozii erau n legturi si n temnit, nestiind pentru ce sunt aruncati acolo, ca nu se stiau a fi vinovati cu nimic. Trecnd putin vreme, clevetitorii s-au temut ca nu cumva s se vdeasc clevetirea lor cea mincinoas si s ias la iveal rutatea lor, nct s se ntoarc asupra lor toat nevoia. Pentru aceea, cu multe rugciuni sau apropiat de eparh, sftuindu-l s nu lase mai mult vreme n viat pe acei brbati, ci degrab s fac judecat de moarte, dup hotrrea cea dinti. Iar eparhul, care se ndulcise cu iubirea de aur, auzind acestea a pus sfrsit fgduintei. Deci, ndat s-a dus la mprat cu fata mhnit si cu chip posomort, ca un vestitor de ru, vrnd a se arta c se ngrijeste mult pentru viata mpratului si cu credint se srguieste pentru dnsul. Apoi a nceput, n felurite chipuri, a-l nsela cu cuvinte viclene si mestesugite, pornindu-l spre mnie asupra celor nevinovati si zicnd: "Nici unul din cei ce stau n temnit nu vor a se poci, mprate, ci, petrecnd n cel dinti gnd ru, nu nceteaz a cugeta viclesug si a gndi asupra ta cu rutate. Deci, porunceste mai iute s-i omoare, ca nu cumva apucnd ei nainte, s svrseasc rutatea pe care au pornit-o asupra ta, astfel vor ajunge la sfrsit scopurile lor cele rele". Cu aceste cuvinte fiind tulburat mpratul, a osndit la moarte pe cei nevinovati; dar fiind sear, s-a amnat uciderea lor pna a doua zi dimineata. Instiintndu-se despre aceasta, strjerul temnitei si plngnd mult pentru o napast (primejdie) ca aceea, pus asupra acelor nevinovati, a venit la voievozi, zicnd: "Mai bine ar fi fost de mine sa nu v fi cunoscut pe voi, nici s m fi ndulcit de dragoste si cu vorbe la mas, cci mai cu nlesnire as fi rbdat acum desprtirea de voi si mai putin jale mi-ar fi pricinuit npasta ce a venit asupra voastr. Apoi n-ar fi venit o mhnire ca aceasta asupra sufletului meu, pentru c mine dimineat, vai mie! ne vom desprti unul de altul cu amar si de acum nu voi mai vedea prea iubitele voastre fete, nici v voi mai auzi vorbind, cci s-a poruncit s v omoare. Deci s rnduiti dac vreti ceva, pentru averea voastr, c acum este vremea, ca s nu apuce moartea vointa voastr". Zicnd acestea cu tnguire, iar ei stiindu-se nevinovati fat de mprat si deci nevrednici de moarte, si-au rupt hainele si cumplit si smulgeau prul, zicnd: "Ce vrjmasi au pizmuit (uneltit) asupra vietii noastre si

pentru ce s murim noi ca niste tlhari? C n-am fcut nimic vrednic de moarte". Atunci chemau pe ai lor pe nume, pe rude si pe cunoscuti si puneau martor pe Dumnezeu c nimic ru n-au fcut si plngeau amar. Unul dintr-nsii, cu numele de Nepotian, si-a adus aminte de Sfntul Nicolae, care, stnd n Mira naintea celor trei brbati, li s-a fcut lor ajuttor preaslvit si preabun aprtor, izbvindu-i pe aceia de moarte. Despre aceasta zicnd, unul ctre altul se rugau: "Dumnezeule al lui Nicolae, care ai izbvit pe cei trei brbati de moartea cea nedreapt, caut acum si asupra noastr c nu avem alt ajutor ntre oameni; pentru c iat ne-a cuprins mare nevoie si nu are cine s ne izbaveasc din aceast npast. Iat si glasul nostru a amortit, mai nainte de iesirea sufletului si limba noastr se usuc, aprinzndu-se de focul inimii, iar acum nici rugciuni nu mai putem s-Ti aducem. Degrab s ne ntmpine ndurrile Tale, Doamne, si ne scoate pe noi din minile celor ce vor sufletele noastre, c iat mine de dimineat vor s ne omoare; srguieste (grbeste) spre ajutorul nostru si ne izbveste pe noi, cei nevinovati de moarte". Dumnezeu, auzind rugciunile celor ce se temeau de El si, ca un tat miluind pe fii, le-a trimis spre ajutor pe sfntul si plcutul Su, pe marele arhiereu Nicolae. Cci n acea noapte, dormind mpratul, i s-a artat n vis arhiereul lui Hristos, zicnd asa: "Scoal-te iute si elibereaz pe cei trei voievozi, care sunt tinuti n temnit, pentru c fr de vin sunt clevetiti (vorbiti de ru) si cu nedreptate ptimesc". Si, spunnd tot adevrul, i-a zis: "De nu m vei asculta si de nu-i vei elibera pe dnsii, apoi voi ridica asupra ta rzboi precum a fost n Frigia si ru vei ptimi". Mirndu-se mpratul de ndrzneala Sfntului Nicolae, se gndea cum a ndrznit noaptea fr de vreme a intra nuntrul palatului su si i-a zis: "Cine esti tu care ndrznesti a aduce o ngrozire ca aceasta asupra stpnirii noastre?". El i-a rspuns: "Nicolae mi este numele si sunt arhiereul mitropoliei Mirelor". Impratul s-a tulburat de acea vedenie si, sculndu-se, se gndea ce este aceasta? Asemenea si lui Avlavie, eparhul, ntr-acea noapte, dormind el, i s-a artat n vis sfntul si tot acelasi lucru i-a spus pentru acei brbati. Desteptndu-se, Avlavie s-a temut si se ngrozea n mintea sa de ceea ce vzuse. Apoi a venit oarecine de la mprat spunndu-i ce a vzut si acesta n vis. Iar el degrab mergnd la mprat i-a spus vedenia si ceea ce i s-a artat lui si se minunar amndoi de acea vedenie preaslavit, care deopotriv li s-a fcut la amndoi. Indat a poruncit mpratul s aduc naintea sa pe voievozii din temnit si a zis ctre dnsii: "Ce vrjitorii ati fcut de ati trimis asupra noastr asemenea vedenii? Cci artndu-se un brbat ne-a ngrozit foarte ru, ludndu-se c degrab va aduce rzboi", iar ei nestiind nimic se ntrebau unul pe altul, de stie vreunul ceva - c nici unul nu stia nimic - si cu ochii umiliti au cutat unul spre altul. Vznd mpratul una ca aceasta, s-a schimbat n blndete si a zis ctre dnsii: "Netemndu-v de ru, spuneti adevrul". Iar ei cu ochii plini de lacrimi si foarte mult tulburndu-se, au zis: "Noi, mprate, vrjitorii nu stim, nici am plnuit ceva ru asupra stpnirii tale, nici am gndit ceva, martor ne este nou ochiul cel a toate vztor al Domnului. Iar de nu va fi asa si vei afla viclesug ntru noi, apoi s nu faci cu noi nici o mil; si nu numai cu noi acesti trei, ci chiar pe neamul nostru s nu-l cruti. Noi ne-am nvtat de la printii nostri a cinsti pe mprat si, mai vrtos dect toate, a avea credint ctre dnsul. Drept aceea, acum cu credint am pzit viata ta, iar cele ncredintate nou, precum s-a czut dregtoriei noastre, bine leam crmuit, slujind cu osrdie (bun credint) poruncii tale; cci tulburarea cea din Frigia am potolit-o si rzboiul cel plnuit de vrjmasi l-am risipit, artnd prin aceasta vitejia noastr cu fapta naintea ta, precum vor spune cei ce stiu bine. Iar stpnia ta mai nainte ne-ai druit cinste, iar acum cu asprime te-ai iarmat asupra noastr, fiind cumplit judecati si cu groaz asteptm a ptimi. Asadar, precum ni se pare nou, o, mprate, osrdia noastr ctre tine a fost pricinuitoare nou de mari munci, cci n loc de slav si de cinstea pe care am ndjduit-o, frica mortii si osndirea ne-a cuprins pe noi". Umilindu-se mpratul de aceste cuvinte, se cia de batjocura adus brbatilor acelora; fiindc se cutremura de judecata lui Dumnezeu si se rusina de porfira (vesmnt rosu specific epocii) cea mprateasc; cci cel ce se nevoieste a pune altora legi, vede nsusi c face judecti fr de lege. Deci, ntr-acel ceas a cutat mai cu mil asupra lor si a nceput a vorbi ctre ei cu blndete. Iar ei, uitndu-se cu umilint ctre mprat, ndat au vzut chipul Sfntului Nicolae seznd mpreun cu mpratul si fcndu-le milostivire si iertare. Aceasta ns nimeni nu o vedea, fr numai cei trei voievozi. Atunci, lund ei ndrzneal au zis cu glas tare: "Dumnezeule al lui Nicolae, care ai izbvit odinioar pe cei trei brbati n Mira de la moartea cea nedreapt, scoate-ne si pe noi, robii ti, din aceast nevoie, ce ne st asupra". Iarimpratul, lund cuvnt, a zis: "Cine este Nicolae si pe care brbati a izbvit? Spuneti-mi cu de-amnuntul aceasta". Iar Nepotian i-a povestit toate. Atunci mpratul, cunoscnd pe Sfntul Nicolae c este mare plcut al lui Dumnezeu si minunndu-se de ndrzneala si de rvna lui pentru cei npstuiti, a liberat pe voievozii aceia, zicndu-le: "Nu eu v druiesc viata, ci marele slujitor al lui Dumnezeu, Nicolae, pe care voi l-ati chemat spre ajutor. Deci s mergeti la

dnsul si s-i dati multumire, apoi spuneti-i lui din partea mea: "Iat am fcut cele poruncite de tine; deci nu te mnia asupra mea, plcutule al lui Hristos!". Acestea zicnd, le-a ncredintat o Evanghelie ferecat cu aur, o cdelnit de aur, mpodobit cu pietre scumpe si dou sfesnice, poruncindu-le s le dea bisericii din Mira. Astfel, cei trei voievozi dobndind preaslvit mntuire, ndat au pornit pe cale si cu bucurie au venit la sfnt, pe care cu veselie l-au vzut. Apoi mare multumire i-au dat, ca unuia care le-a fcut o buntate ca aceea si cntau, zicnd: Doamne, Doamne, cine este asemenea Tie Cel ce izbvesti pe sracul din mna celor mai tari dect dnsul?" Apoi, nici pe cei sraci nu i-au lsat nemiluiti, ci si pe aceia i-au ndestulat din averile lor, iar dup aceea, cu bun sporire s-au ntors la ale lor. Acestea sunt lucrurile lui Dumnezeu, care mresc pe plcutul Su. De aceea, ca o pasre ducndu-se vestea despre dnsul pretutindeni, a strbtut luciul mrilor si toat lumea, nct nici un loc nu rmsese, unde s nu fi fost auzite minunile cele mari ale slvitului arhiereu Nicolae, dup darul cel dat lui de la Atotputernicul Dumnezeu. Odat niste corbieri plutind de la Egipt spre prtile Liciei, li s-a ntimplat o furtun mare, nct si pnzele au fost aruncate jos, iar corabia era s se sfarme de tulburarea valurilor celor mari. Atunci toti se speriar de moarte. Iar cnd si-au adus aminte de marele arhiereu Nicolae - pe care niciodat nu-l vzuser, dect numai auziser de dnsul, c este grabnic ajuttor celor ce-l cheam ntru nevoi -, s-au ndreptat cu rugciunile ctre dnsul si l-au chemat n ajutor. Iar sfntul, ndat s-a artat lor si a intrat n corabie, zicnd: "Iat, m-ati chemat si am venit ca s v ajut; deci nu va temeti". Apucnd crma, se vedea cum crmuieste corabia. Apoi a certat vntul si marea, precum si Domnul nostru odinioar Care a zis: Cel ce crede n Mine si lucrurile care le fac Eu, acela le va face. Astfel, credinciosul rob al Domnului poruncea mrii si vntului si acelea i erau asculttoare. Dup aceea corbierii, purtati de vnt lin, au sosit n cetatea Mira si, iesind din corabie, au mers n cetate, vrnd s-l vad pe cel ce i-a izbvit din nevoi. Vzndu-l mergnd la biseric, au cunoscut pe fctorul lor de bine si, alergnd, au czut la picioarele lui, dndu-i multumire. Iar Minunatul Nicolae, nu numai din nevoia cea trupeasc si de moarte i-a izbvit pe aceia, ci si pentru mntuirea sufletelor lor a avut purtare de grij; cci, fiind mai nainte-vztor a vzut ntr-nsii cu ochii cei duhovnicesti gndul pcatului, care deprteaz pe om de Dumnezeu si-l abate de la poruncile lui. De aceea a zis ctre dnsii: "Cunosteti-v pe voi, rogu-v, o, fiilor, cunoasteti-v inimile voastre si gndurile vi le ndreptati spre bun plcere de Dumnezeu, pentru c, desi ne tinuim si ne socotim a fi buni de ctre ceilalti oameni, dar de Dumnezeu nimic nu se poate tinui. De aceea srguiti-v cu toat osrdia a pzi sfintenia cea sufleteasc si curtenia cea trupeasc, cci sunteti biseric a lui Dumnezeu, precum grieste dumnezeiescul Apostol Pavel: De va strica cineva casa lui Dumnezeu, pe acela strica-l-va Dumnezeu. Astfel, mustrnd pe brbatii aceia cu cuvinte folositoare de suflet, i-a eliberat cu pace, cci fericitul avea obiceiul de mustrare, ca un tat iubitor de fii, iar fata lui era ca a ngerului lui Dumnezeu, strlucind cu darul cel dumnezeiesc. Din fata lui iesea o raz preastralucit, ca si din a lui Moise si vederea lui aducea mult folos celor ce priveau spre dnsul; cci dac cineva ar fi fost ngreuiat cu orice fel de patim sau cu ntristare sufleteasc, numai dac ar fi privit spre sfntul, ndat afla ndestulata mngiere ntristrii sale. Sau de vorbea cineva cu dnsul, mult sporea ntru cele bune. Asa c nu numai cei credinciosi, dac se ntmpla a auzi ceva din limba cea dulce si izvortoare de miere, ci si cei necredinciosi se umileau si se povtuiau spre mntuire, lepdnd rutatea necredintei cea din tinerete si primind n inim cuvntul cel drept al adevrului. Marele plcut al lui Dumnezeu a vietuit ani destui, strlucind n mijlocul cettii Mirelor cu dumnezeiestile podoabe, dup cum zice dumnezeiasca Scriptur: "Ca un luceafr de dimineat prin mijlocul norilor, ca luna plin de zilele sale si ca soarele ce strluceste asupra Bisericii Dumnezeului Celui prea nalt, ca un crin lng izvoarele apelor si ca niste mir de mult pret, bine mirosind tuturor". In adnci btrnete, fiind plin de zile bune, si-a dat datoria cea de obste a firii omenesti, bolind putin cu trupul, apoi si-a svrsit bine viata sa vremelnic. Deci a fost petrecut cu bucurie si cu psalmi la viata cea nembtrnit si fericit, nsotindu-l sfintii ngeri si ntmpinndu-l cetele sfintilor. Lng cinstitul lui trup adunndu-se episcopi de prin toate cettile, n multime fr numr, l-au pus cu cinste n biserica cea soborniceasc a mitropoliei Mirelor, n ziua a sasea a lunii decembrie. Apoi se savrsir multe minuni de ctre sfintele moaste ale plcutului lui Dumnezeu. Pentru c a izvort mir cu bun mireasm din moastele lui, cu care, ungndu-se cei bolnavi, dobndeau sntate. Din aceast pricin, de la marginile pmntului alerga lumea la mormntul lui, cutnd tmduirea bolilor si nu se lipseau de ceea ce

cutau, cci toate neputintele se vindecau cu acel sfnt mir, nu numai cele trupesti, ci si cele sufletesti, iar duhurile cele viclene se ngrozeau, nu numai n viat, ci si dup moartea sa le biruia pe acelea, cum si acum le biruieste. Odat, niste brbati temtori de Dumnezeu, de la gura rului ce se numeste Tanais, auzind de moastele cele izvortoare de mir si vindectoare ale arhiereului lui Hristos, Nicolae, care se aflau n Mira, cetatea Lichiei, s-au sftuit s mearg pe mare, acolo, pentru nchinciune. Umplnd corabia cu gru, voiau s pluteasc. Dar vicleanul diavol, care era slsluit (adpostit) mai nainte n capistea Artemidei si pe care l izgonise de acolo Sfntul Nicolae, risipind capistea, simtind c vrea s plece corabia ctre marele printe, mniindu-se pentru risipirea capistei cum si pentru izgonirea sa de acolo, se srguia cu toat puterea s se rzbune asupra sfntului. Astfel, diavolul s-a gndit s fac mpiedicare brbatilor acelora din calea pe care o plnuiser si s-i lipseasc de sfintenie, fcndu-le piedici dorintei lor. Deci s-a prefcut n chip de femeie si se fcea c poart un vas plin cu untdelemn, apoi a zis ctre brbatii aceia: "As fi vrut s duc aceasta la mormntul sfntului, dar foarte mult m tem pe mare, c nu este cu putint unei femei neputincioase ca mine si bolnav cu stomacul, a ndrzni s cltoreasc pe atta noian(mare ntindere). Pentru aceea, rogu-v pe voi ca, lund vasul acesta, s-l duceti la mormnt si s turnati untdelemn n candela sfntului". Zicnd diavolul acestea, a dat vasul n minile acelor iubitori de Dumnezeu. Nu se stia ns cu ce fel de vrji era amestecat acel untdelemn, ca s vatme si s prpdeasc pe cei din corabie. Dar aceia, nestiind lucrarea vicleanului, au ascultat cererea lui si au luat vasul cu untdelemn diavolesc si, pornind de la mal, n ziua aceea au plutit bine. Ins a doua zi a nceput a sufla vntul dinspre miaznoapte si a face plutirea cu anevoie; deci, multe zile primejduindu-se de valuri, se gndeau s se ntoarc napoi. Intorcnd corabia, li s-a artat Sfntul Nicolae, plutind ntr-o barc mai mic si le zise: "Unde mergeti, brbatilor? Pentru ce ati lsat calea ce v st nainte si v ntoarceti? In mna voastr este a potoli viforul si a face corabiei calea usoar, cci este diavoleasc acea rea miestrie care v mpiedic n cltoria voastr. C nu o femeie v-a dat vasul, ci nsusi diavolul; deci aruncati-l n mare si ndat veti avea calea cu bun sporire". Auzind acestea, brbatii aceia au luat vasul si l-au aruncat n adncul mrii. Si fcnd aceasta, ndat a iesit de acolo fum negru si par de foc, care a umplut vzduhul de miros greu, iar marea se desfcu si fierbnd apa din adnc, clocotea. Iar picturile apei erau ca niste scntei de foc, nct foarte mult s-au temut cei ce erau n corabie si de fric tipau. Dar ajutorul care se artase lor, poruncind s ndrzneasc si s nu se team, a alinat marea; apoi pe cltori, izbvindu-i de fric, i-a fcut a pluti fr primejdie spre Licia. Atunci, ndat, venind o racoreal cu bun mireasm, a suflat asupra lor si s-au bucurat; apoi au plutit cu bine pn la cetatea cea dorit. Acolo, nchinndu-se moastelor celor izvortoare de mir ale grabnicului ajuttor si aprtor, multumeau Atotputernicului Dumnezeu. Apoi, nltnd rugciuni marelui printe, s-au ntors n tara lor, povestind tuturor, cu lacrimi de bucurie, ceea ce li se ntmplase pe cale. Multe, mari si preaslvite minuni a fcut Sfntul Nicolae, acest mare plcut al lui Dumnezeu, pe uscat si pe mare, ajutnd celor ce erau n primejdii, izbvind de necare si scotndu-i din adncul mrii la uscat; rpindu-i din robie si aducndu-i la casele lor; izbvind din legturi si din temnite, aprnd de tierea de sabie si scpnd de la moarte, apoi multora le-a dat tmduiri: orbilor, vedere; schiopilor, umblare; surzilor, auz; mutilor, grai. Pe multi, din cei ce ptimeau (sufereau) n srcia cea mai mare, i-a mbogtit, iar celor flmnzi le-a dat hran. Si la toat nevoia, s-a artat gata ajuttor, aprtor cald, grabnic folositor si sprijinitor; iar acum, deasemenea, ajut pe cei ce-l cheam si din primejdii i izbveste. Ale crui minuni precum este cu neputint a le numra, tot asa cu anevoie este a le descrie. Pe acest mare fctor de minuni l stie Rsritul si Apusul, si toti crestinii cunosc nenumratele lui minuni. Deci, s se slveasc printr-nsul Dumnezeu Cel Unul n Treime ludat: Tatl, Fiul si Duhul Sfnt, Cruia se cuvine lauda n veci. Amin.