METODA OBSERVATIEI

Observaia este una din metodele de cunoatere a personalitii (elevului) cele mai des utilizate n psihologie, datorit uurinei cu care este folosit i valorii sale cognitive. Ea const n consemnarea

metodic, fidel i intenionat a diferitelor manifestri de comportament, individual sau colectiv, aa cum se prezint ele n fluxul lor natural de manifestare (Holban, I.)
2

Scopurile observatiei
-de a vedea prin ochii persoanelor observate evenimente, actiuni, norme si valori; -de a descrie contactul si persoanele observate pentru a permite ntelegerea a ceea ce se ntmpla acolo; -de a contextualiza, social si istoric, evenimentele observate, pentru a fi corect ntelese; -de a integra, a vedea viata sociala ca un proces de evenimente interconectate; -de a evita utilizarea prematura a teoriei si conceptelor nainte ca fenomenul respectiv sa fie cu adevarat nteles; -de a oferi un design de cercetare flexibil care sa permita o investigare deschisa spre aspectele neasteptate si neprevazute.
3

n ceea ce priveste constientizarea prezentei observatorului de catre subiectul (subiectii) observatiei, putem ntlni mai multe modalitati: 1) observator prezent si neimplicat (ex. asista la o clasa); 2) observator prezent si implicat (ex. observatorul nlocuieste profesorul la clasa respectiva); 3) observator ascuns si neimplicat (ex. oglinzi cu un singur sens - n anchete, la politie).

Tipuri de observatie:
- naturala; - sistematica; - autoobservatia.

OBSERVAIA NATURAL
Presupune nregistrarea comportamentelor unor persoane sau grupuri de persoane n mediul lor de viata. Pentru aceasta, observatorul nu trebuie sa interfereze cu mediul observat si sa nu stinghereasca derularea comportamentelor supuse observatiei.

Limite ale metodei observatiei naturale:

- nu poate fi utilizata n toate situatiile; - este mai putin utilizata n studiul unor ipoteze bine definite, n conditii bine specificate. Observatia naturala necesita foarte mult timp, evenimentele sunt ntr-o permanenta schimbare si cercetatorul trebuie sa nregistreze toate datele, desi nu toate sunt la fel de importante, urmnd ca ulterior sa le adapteze demersului cercetarii.
7

OBSERVAIA SISTEMATIC

Debuteaza cu stabilirea unui scop precis (ce observam). Grila de observatie ne ajuta sa nregistram ntr-o forma clara aspectul care ne intereseaza. De exemplu, daca dorim sa observam aspecte ce tin de atentia unui elev, mai nti stabilim o lista de componente observabile ale acestui fenomen si pe baza acestei grile vom recurge la simpla observare a faptelor (au loc sau nu), iar apoi la conceptualizare si interpretare. Faptele trebuiesc notate ct mai exact, evitnd interpretarile de orice natura. De exemplu, nu putem spune ca un copil are comportament agresiv daca o singura data a avut un comportament agresiv (o altercatie).
8

AUTOOBSERVAIA
Desi negata foarte mult timp, si-a reintrat n drepturi odata cu afirmarea paradigmei calitative de investigare. Ea s-a impus, n special, n studierea sinelui, considerndu-se ca dubla postura de obiect si subiect a unei investigatii favorizeaza o ntelegere mai aprofundata a lumii cercetate. Cele mai utilizate tehnici: - jurnalele; - fisele de monitorizare; - autoraportul.
9

STADIILE OBSERVAIEI
1) De ce se initiaza observatia? Care sunt ntrebarile la care cercetarea trebuie sa raspunda?
2) Cine va fi observat? Cine vor fi subiectii? n ce tip de activitate vor fi ei urmariti? 3) Unde va fi realizata observatia?

4) Pe ce perioada de timp se va ntinde observatia? Observatia se realizeaza: Continuu; repetitiv - depinde de mijloacele tehnice avute la dispozitie; Ex. jocul la copii: camere video: o nregistrare mai lunga, alegnd apoi perioadele potrivite; vizual, din timp n timp, la intervale dinainte stabilite. 5) Care sunt aspectele comportamentului verbal si non-verbal care vor fi observate si cum se va face nregistrarea datelor obtinute? Vom studia comportamentele-tinta (care ne intereseaza) sl le vom defini.
10

AVANTAJELE OBSERVAIEI
este o metoda mai putin intruziva; are caracter flexibil, permitnd o noua perspectiva asupra unor fenomene studiate anterior; furnizeaza date bogate ntr-o perioada scurta de timp; are o mare validitate ecologica (datele sunt luate din viata reala, nu sunt schimbate cu nimic); observatorul nu lucreaza cu categorii teoretice prestabilite si el este acela care construieste teoriile ce vor genera, lega, diferitele categorii relationale; observatia permite accesul la fenomene care sunt si mai putin evidente prin alte tehnici si poate fi replicata (repetata).
11

LIMITE
dificultatea de a controla toate variabilele implicate n fenomenul investigat (exista variabile perturbatoare); daca prima veriga a procesului de cercetare (De ce se realizeaza observatia?) nu este bine formulata ea poate duce la urmarirea unor aspecte irelevante sau chiar gresite; categoria de subiecti poate fi incorect aleasa; este o metoda costisitoare financiar, din punct de vedere al timpului si personalului calificat necesar; calitatea rezultatelor obtinute prin metoda observatiei depinde de experienta si abilitatea observatorului. n general, aceasta metoda se utilizeaza alaturi de alte metode n cercetarea psihologica.

12

INSTRUMENTE DE OBSERVAIE

13

Grila de observatie
- o lista de rubrici care ofera cadru de clasificare a datelor brute; - mijlocul cel mai sigur care faciliteaza recoltarea si compararea datelor de observatie. Ea nu trebuie sa cuprinda mai mult de 12 categorii.
14

Condiiile unei bune observaii sunt:

stabilirea clara, precisa a scopului, a obiectivului urmarit; selectarea formelor celor mai potrivite care vor fi utilizate, a conditiilor si mijloacelor necesare; elaborarea unui plan riguros de observaie, consemnarea imediata a celor observate ntrun protocol de observaie; efectuarea unui numr optim de observaii; utilizarea grilelor de observaie.
15

Avantaje i dezavantaje
Unul dintre avantajele observaiei este ca permite surprinderea manifestrilor comportamentale ale individului n condiiile lui obinuite de viata si activitate, oferind mai ales date de ordin calitativ. n schimb, un dezavantaj al ei l constituie faptul ca observatorul trebuie sa atepte intrarea n funciune a fenomenului studiat.
16