Sunteți pe pagina 1din 11

MEDICAMENTE ŞI CHIMICALE DIRECT DE LA ROBINET

de Dr. Sherrill Sellman, 2005 GetWell International PO Box 690416 Tulsa, OK 74169-0416, USA E-mail: golight@earthlink.net Website: http://www.ssellman.com

SUBSTANŢE POLUANTE DE ORIGINE FARMACEUTICA ŞI COSMETICA (PPCP – abrev. pentru Pharmaceutical and Personal Care Pollutants) V-aţi întrebat vreodată ce se întâmplă cu sutele de milioane de medicamente eliberate cu sau fără prescripţie şi care sunt înghiţite zilnic pretutindeni în lume? Probabil că nu! Prin urmare, iată ceva la care să reflectaţi în timp ce vă savuraţi cafeaua de dimineaţă sau atunci când faceţi o baie relaxantă. Peste 90% din fiecare medicament pe care o persoană îl înghite este fie eliminat de către organism, complet neschimbat, fie transformat de către sistemul metabolic într-un metabolit activ, înainte de a fi eliminat la toaletă şi apoi în sistemul de canalizare, pentru ca în cele din urmă să-şi găsească drum către sistemul de alimentare cu apă. Dar mai există încă un pas în acest lanţ de evenimente – acest amestec de chimicale se întoarce în final la noi, de fiecare dată când deschidem robinetul de la bucătărie. Pe lângă medicamente mai există un alt grup de substanţe chimice, care se strecoară în sistemul de alimentare cu apă. Peste 10.500 de ingrediente chimice intră în compoziţia aşa ziselor produse de întreţinere corporală. Acestea sunt produse despre care majoritatea dintre noi cu greu ne închipuim că ne putem lipsi: cremele, produsele de curatat, spumantele de baie, şampoanele, parfumurile, deodorantele, apele de gură, loţiunile de plajă, etc. Este deja demonstrat faptul că un număr mare de astfel de chimicale interferează cu sistemul nostru endocrin, neurologic, respirator şî imunitar. Această grupă de compuşi chimici este acum cunoscută oficial sub numele de „substanţe poluante de origine farmaceutică şi cosmetică”

(PPCP), o denumire care se referă în general la orice produs consumat de indivizi în vederea îmbunătăţirii stării de sănătate sau pentru îngrijirea personală. PPCP cuprinde o gamă foarte largă, de mii de substanţe chimice, inclusiv medicamente eliberate cu sau fără prescripţie, parfumuri, loţiuni de plajă, substanţe pentru analize medicale, suplimente nutritive, preparate biofarmaceutice şi multe altele. Până de curând puţini s-au gândit la consecinţele pe care le poate avea deversarea în sistemul de canalizare a unor cantităţi incredibile de substanţe chimice, provenite de la bucătarie sau baie.

În conformitate cu Dr. Christian G. Daughton, savant EPA (abrev. pentru Enviromental Protection Agency – Agenţia de Protecţie a Mediului) şi lider cercetător în domeniul PPCP „în fiecare an cantitatea de produse farmaceutice şi de îngrijire personală care ajung în mediul înconjurător este aproape egală cu cantitatea de pesticide utilizate” 1 . Multe dintre produsele farmaceutice şi de îngrijire personală conţin substanţe şi compuşi chimici care rămân biologic activi chiar dacă sunt dispersate pe câmp şi în reţeaua hidrografică. Spitalele, cabinetele medicale, clinicile veterinare, fermele, crescătoriile de animale şi chiar locuinţele aduc o contribuţie majoră la cantitatea deja excesivă de PPCP. Alte surse includ medicamentele nefolosite, care sunt de obicei aruncate la toaletă, scurgerile datorate defectelor sistemelor septice şi deversările provenite de la staţiile de epurare a apelor reziduale. Este raţional să ne gândim că obiceiurile noastre de îngrijire personală şi dependenţa de medicamente pot contribui la problema globală a PPCP, chiar dacă într-un mod neintenţionat. Putem să presupunem că apariţia PPCP în sistemele de alimentare cu apă nu este un fenomen nou, doar că el nu a fost cunoscut timp de zeci de ani. Cunoştinţele actuale despre PPCP se datorează progreselor remarcabile ale ştiinţei care au permis detectarea compuşilor din apă chiar şi în concentraţii infinitezimale. Aceste progrese au trezit în sfârşit interesul asupra gradului extins de prezenţă şi persistenţă a PPCP în apă cât şi asupra efectelor pe care le pot avea asupra organismelor acvatice şi, mai important, asupra sănătăţii umane. Adevărul este că nimeni nu ştie modul în care aceste amestecuri chimice ne-ar putea afecta sănătatea. Există însă o mulţime de indicii. Multe chimicale sunt create special pentru a afecta profund fiziologia umană. Dr. Daughton avertizează că nu ar fi surprinzător dacă acestea ar afecta şi peştii, păsările, broaştele şi insectele. Oricum, spre deosebire de

1 Welshons, W.V. ş.a., „Large Effects from Small Exposures. I. Mechanisms for Endocrine-Disrupting Chemicals with Estrogenic Activity”, Environmental Health Perspectives, vol. 111, nr. 8, iunie 2003,

pesticide, aceste medicamente şi produse de îngrijire personală nu sunt examinate în ceea ce priveşte efectul lor asupra mediului înconjurător înainte de a fi distribuite pe piaţă. „Acest lucru este surprinzător”, spune Daughton, „mai ales că anumite medicamente sunt create pentru a regla sistemul endocrin şi cel imunitar”. Prin urmare ele sunt „în mod evident un potenţial destabilizator, din punct de vedere endocrin, al mediului înconjurător” 2 . Chiar dacă se recunoaşte acum faptul că PPCP-urile au pătruns în ecosistemele sensibile, au fost făcute foarte puţine cercetări în ceea ce priveşte efectele lor potenţiale. Nici o staţie de epurare a apelor reziduale nu este proiectată pentru eliminarea PPCP-urilor. În esenţă sunt necunoscute riscurile la care sunt supuse organismele acvatice (printr-o expunere permanentă) şi oamenii (prin consumul de cantităţi mici prezente în apa potabilă şi menajeră). În timp ce principalele preocupări până în prezent au fost cele legate de problema creşterii rezistenţei agenţilor patogeni la antibiotice şi de cea a dezechilibrării sistemului endocrin de către steroizii sexuali naturali şi sintetici, problema consecinţelor multor altor PPCP-uri nu a fost încă studiată.

CERCETARI RECENTE ASUPRA PROBLEMEI PPCP Multe oficialităţi guvernamentale discută cu greu despre aceste pericole, situaţia fiind aceeaşi şi cu discuţiile despre staţiile de epurare a apei. În S.U.A. aceasta este o problemă nouă în domeniul protecţiei mediului. Au fost făcute puţine lucruri în vederea limitării pătrunderii medicamentelor în reţeaua de alimentare cu apă. Oamenii de ştiinţă sunt încurcaţi nu doar de amploarea acestei probleme ci şi de lipsa sistemelor eficiente de testare şi purificare a apei şi de numărul mic de cercetări efectuate în această direcţie. Oricum, în Europa reacţia în faţa acesti probleme a fost complet diferită. În anii `80 problema PPCP-urilor a devenit o zonă serioasă de investigaţii. În urma unui studiu realizat în Germania, ţară care a fost în urma acestor cercetări, s-a descoperit prezenţa PPCP-urilor în apa reziduală, apa de suprafaţă, pânza freatică şi în apa potabilă. Cel mai frecvent s-au găsit medicamente antiinflamatorii, analgezice, anticonvulsive, de scădere a nivelului de colesterol şi hormoni proveniţi din contraceptive folosite pe cale

2

Deneen,

Sally,

“What

are

Genetically

Engineered

Drugs

Doing

to

Our

Water

Supply?”,

orală. În mostrele recoltate din 40 de râuri si fluvii din Germania s-au găsit 31 de PPCP-uri diferite. Printr-un studiu realizat de Thomas Heberer şi Hans Jurgen Stan de la Universitatea Tehnică din Berlin, în sistemul de alimentare cu apă al Berlinului s-au găsit cantităţi semnificative de antibiotice, ibuprofen, medicamente pentru scăderea colesterolului, hormoni (estrogen) şi agenţi folosiţi în chimioterapie. Totodată, cercetătorul elveţian Hans Rudolf Buser de la Swiss Federal Research Station din Wädenswil a găsit în lacurile elveţiene medicamente pentru scăderea colesterolului. Oamenii de ştiinţă britanici au estimat că mai mult de o tonă de aspirină şi o tonă de derivaţi ai morfinei se scurg anual într-un mic râu din nordul Londrei 3 . În conformitate cu Bent Halling-Sorensen, profesor de chimie analitică la Royal Danish School for Pharmaceuticals: „O cantitate de 30- 90% dintr-o doză de antibiotic administrată oamenilor sau animalelor este eliminată o dată cu urina”. Această problemă afectează în special industria piscicolă, unde 70-80% din medicamentele administrate ajung în cele din urmă în mediul înconjurător. Problema PPCP-urilor a ieşit în evidenţă în Statele Unite în anul 2002, când rezultatele obţinute de US Geological Survey (USGS), în urma recoltării de probe din 139 de ape curgătoare, au arătat prezenţa unor PPCP- uri, deşi în cantităţi mici, majoritatea fiind steroizi î medicamente care se eliberează fără prescripţie. S-au mai găsit antibiotice, medicamente care se eliberează cu prescripţie, hormoni naturali şi sintetici, detergenţi, substanţe ignifuge şi pesticide 4 .

UN ANTICONCEPŢIONAL ÎN CAFEAUA TA? Hormoni estrogeni sintetici administraţi oral sunt luaţi de milioane de femei din lumea întreagă în scop contraceptiv sau în terapia de substituţie hormonală. Estrogenii sunt prescrişi şi la bărbaţi în vederea tratării

cancerului de prostată. Atât estrogenii naturali cât şi cei sintetici intră în cantităţi mari în uzinele de epurare a apei; la fel se întâmplă şi cu substanţele chimice care imită estrogenul, provenite din degradarea agenţilor activi de suprafaţă şi a celor plastifianţi. Este pare posibil ca hormonii steroizi să interfereze cu receptorii hormonali vulnerabili ai fiinţelor vii?

Juriul a decis

Rezultatele unui studiu canadian au furnizat dovezi concrete în privinţa efectelor pe care le are expunerea la aceste chimicale. De-a lungul a

raspunsul este „Da”!

3 Pearce, Fred, “Something in the Water”, New Scientist, 6 martie 1999, pp. 18-19

4 Pitzer, Gary, “Pharmaceuticals & Personal Care Products: An Rx for Water Quality Problems?”, Western Water Magazine, iulie/august 2004, http://www.water-ed.org/julyaug04.asp.

trei ani, oameni de ştiinţă canadieni au introdus anticoncepţionale într-un lac îndepărtat şi nepoluat din Ontario, selectat în vederea cercetării, pentru a măsura impactul acestor substanţe asupra mediului. Rezultatul a fost ca toţi peştii masculi din lac, de la puiet până la păstrăvi, au fost „feminizaţi”, crescându-le în mod anormal cantitatea de proteine specifice icrelor. Acesta a fost un semn vădit al dezechilibrului hormonal. Peştii masculi „feminizaţi” se găsesc acum în ape curgătoare din întreaga lume. Efectul este similar la vidre, broaşte şi alte vieţuitoare acvatice:

prezenţa hormonilor feminini îi face pe masculi mult mai puţin masculi. De exemplu, în statul Washington unii oameni de ştiinţă au descoperit că estrogenii sintetici reduc drastic fertilitatea la păstrăvul curcubeu mascul. Cele aproximativ treizeci de milioane de vite tratate cu hormoni din S.U.A. reprezintă o altă sursă de contaminare a apelor curgătoare şi a pânzei freatice. Scurgeri producătoare de dezechilibre endocrine au cauzat „modificări importante în procesul biologic de reproducere” la peştii din avalul unei crescătorii de animale din Nebraska. Comparând peştii masculi din aval cu peştii neexpuşi din amonte s-a demonstrat că primii aveau cu o treime mai puţin testosteron şi testicule pe jumătate ca dimensiune faţă de cei din urmă. Peştii femele au avut cu 2% mai puţin estrogen şi cu 4% mai mult testosteron decât femelele din zona necontaminată a râului. În plus, testele de laborator au confirmat faptul că deversările de la crescătoria de vite conţineau o combinaţie complexă şi puternică de androgeni (hormoni sexuali masculini) şi estrogeni (hormoni sexuali feminini) 5 . Theo Colborn, cercetător cu experienţă de la World Wildlife Fund (WWF) şi coautor al lucrării Our Stolen Future, este foarte îngrijorat de combinaţia de estrogeni farmaceutici şi alte substanţe chimice existentă deja în râuri. „O poţi compara cu efectele secundare ale unui medicament cu prescripţie – nu şti cum va interacţiona cu medicamentele fără prescripţie pe care le iei. De exemplu, bisfenolul A, un component al plasticului, provoacă atingerea precoce a pubertăţii la şoarecele femelă. Bisfenolul A formează o legătura slabă cu estrogenii receptori ai corpului. El poate să îngreuneze funcţionarea sistemului natural de comunicare al celulei şi poate să ducă la reproducerea prea rapidă a acesteia. Aceasta, la rândul său, trezeşte îngrijorări privind apariţia cancerului la sân. Ce se întâmplă dacă acest compus, activ la concentraţii scăzute, se combină cu estrogenul provenit de la o pilulă anticoncepţională care se găseşte în apă? În acest moment, este încă neclar”.

5 Soto, A.M., ş.a., “Androgenic and Estrogenic Activity in Water Bodies Receiving Cattle Feedlot Effluent in Eastern Nebraska, USA”, Environmental Health Perspectives, vol. 112, nr. 3, martie 2004,

Colburn se teme că „toate acestea pot avea efecte pe termen lung asupra sănătăţii” 6 . Se strâng deja dovezi despre impactul asupra oamenilor a substanţelor sintetice care imită hormonii. Studiile efectuate au demonstrat deja că bărbatul englez obişnuit produce doar o treime din cantitatea de spermă produsă de un hamster. Numărul de spermatozoizi produşi de un bărbat a scăzut cu mai mult de jumătate în ultimii 50 de ani – de la 160.000.000 la 66.000.000 de spermatozoizi pe mililitru de spermă 7 . Este oare posibil ca estrogenul care se găseşte în apă să fi contribuit la scăderea bruscă a numărului de spermatozoizi la oameni? În Europa, cercetătorii au făcut legătura între scăderea numărului de spermatozoizi şi nivelul de hormoni estrogeni ce se regăsesc în mediul înconjurător 8 . Care sunt însă efectele asupra femeilor şi copiilor? Din păcate numărul crescut de cancere la sân si uter, pubertate prematură şi hipospadie (defect din naştere al uretrei şi penisului) dezvăluie o imagine tulburătoare. Nu este dificil să ne imaginăm cum expunerea nefirească la hormoni estrogeni naturali şi artificiali poate să modifice serios şi irevocabil mecanismul de semnalizare a unui nivel hormonal critic la adulţi şi mai ales la copii.

ANTIBIOTICELE: UN LUCRU BUN, DAR NU ÎN CANTITATE PREA MARE Ne îngrijorează în special deversarea de antibiotice în apele curgătoare. Oamenii de ştiinţă de la Centers for Disease Control au descoperit opt antibiotice în mediul acvatic: trimetropim, sulfametazin, sulfametoxazol, sulfadimetoxină, eritromicină, roxitromicină, lincomicină şi enrofloxacin 9 . În plus, fermierii americani folosesc 70% din antibioticele produse, ca tratament profilactic şi ca accelerator al creşterii pentru vacile, porcii şi găinile lor. O cantitate foarte mare de îngrăşământ ce conţine antibiotice ajunge în cele din urmă în apele curgătoare şi în pânza freatică 10 .

2003,

7 Lean, Geoffrey and Sadler, Richard, “British Men are Less Fertile Than Hamsters”, The Independent (UK), 17 martie 2002, http://www.sciforums.com/archive/index.php/t-6743-8.

6 Knopper,

Melissa,

“Drugging

Our

Water”,

E/The

Environmental

Magazine,

1

ianuarie

8 Carlsen, Elizabeth, ş.a., “Evidence for decreasing quality of semen during the past 50 years”, British Medical Journal 1992; 305:609-613.

9 Uehling, Mark D., “Free drugs from your fancet”, Pure Water Gazette, 25 octombrie 2001, http://www.purewatergazette.net/freedrugs.htm.

10 US Food & Drug Administration, http://www.fda.gov/cvm/index/narms/barlam/barlam_text.htm; Union

of Concerned

Scientists, “Hogging It: Estimates of Antimicrobial Abuse in Livestock”, Executive

Detectarea de antibiotice în reţeaua de apă potabilă constituie un motiv deosebit de îngrijorare. Prezenţa acestor substanţe chimice în mediul înconjurător poate duce la dezvoltarea unor specii de bacterii foarte rezistente la antibiotice. Unele dintre antibioticele descoperite făceau parte din seria medicamentelor de clasa I (tip folosit în situaţia în care celelalte antibiotice nu au efect) 11 . De ce alte antibiotice sunt mai puţin eficiente? Nu există nici o controversă în privinţa răspunsului: datorită prescrierii în exces a antibioticelor de către medici şi suprautilizării lor de către fermieri. În zilele noastre, un public suferind de bacteriofobie foloseşte anual milioane de kilograme de triclosan – un agent antibacterian cu spectru larg de acţiune 12 . Triclosanul este un derivat al substanţei ierbicide 2,4-D. Este ingredientul activ regăsit în mii de produse cum ar fi săpunurile antibacteriane, deodorantele, apele de gură, bureţii şi produsele de curăţat. Popularitatea triclosanului a contribuit la problema rezistenţei la antibiotice. Ca şi cum rezistenţa la antibiotice declanşată de triclosan n-ar fi fost suficientă, cercetătorii de la Universitatea din Minnesota au descoperit că atunci când triclosanul din apă este expus la soare se transformă într-o dioxină. Când este expus la soare pentru prima dată, triclosanul devine o substanţă chimică uşor toxică. Problema apare când este tratat cu clor în staţiile de epurare a apei, deoarece atunci se descompune în ceva şi mai puternic. Ironia constă în special în faptul că nu s-a demonstrat niciodată că folosirea produselor tratate cu triclosan ar fi superioară folosirii apei şi săpunului obişnuit.

BEA-ŢI PROZACUL ŞI SUNA-MA DIMINEAŢA! Se estimează că aprximativ 157 de milioane de reţete pentru

antidepresive au fost eliberate în S.U.A. în anul 2002 13 . Aceasta înseamnă o

Cea mai populară categorie este cea a inhibitorilor

selectivi ai recaptării de serotonină (SSRI), care include Prozac, Zoloft, Luvox şi Seroxat/Paxil. În august 2004 ziarele britanice au anunţat că s-a descoperit Prozac în apa potabilă. Ecologiştii au descris situaţia ca „administrare camuflată de

mulţime de pastile

Summary

http://www.ucsusa.org/food_and_environment/antibiotic_resistance/page.cfm?page ID=264.

11 Uehling, op. cit.

12 “Toxic: Anti-Bacterial Additive Widespread In US Waterways”, Water and Wastewater Newsletter, vol. 7, ianuarie 2005

13 Totherot, Gailon, „Five Years Gone: Anti-Depressants May Hold Key to Columbine”, 20 aprilie 2004, CBN News, http://www.geocities.com/StNektarios/COLUMBINE.html.

2001,

from

UCSReport,

January

medicamente publicului inocent”. Din moment ce în Marea Britanie, la fel ca şi în S.U.A., nu se realizează o monitorizare a nivelului de Prozac sau a altor PPCP-uri, se anunţă o criză serioasă a sănătăţii publice. Din anul 1991 numărul prescripţiilor pentru medicamente antidepresive a crescut cu 166% în Marea Britanie, ajungându-se la douăzeci şi patru de milioane de reţetepe an. De fapt, în multe ţări din lume s-a realizat o creştere exponenţiala a consumului de Prozac şi a altor antidepresive similare 14 . Care ar putea fi efectele consumului de apă potabilă în care se găseşte Prozac? Studiile efectuate asupra animalelor oferă anumite informaţii. Cercetări limitate arată faptul că SSRI-urile provoacă apariţia anumitor comportamente la moluşte. De exemplu, funcţiile reproductive ale scoicilor, incluzând depunerea icrelor, maturizarea oocitelor şi naşterea sunt reglate de către serotonină. Cercetătorii au descoperit urme de Prozac şi alte antidepresive în ficatul, muşchii şi creierul peştelui Lepomis Macrochirus din Texas şi la oamenii care nu folosesc Prozac însă consumă acest peşte 15 . Expunerea redusă la fluoxetină, ingredientul activ al Prozacului, întârzie dezvoltarea la peşti şi metamorfoza la broaşte. Cercetătorii suspectează faptul că aceste rezultate implică o dereglare a funcţiei tiroidiene. „Ştim că nivelele de activitate ale tiroidei culminează o dată cu nivelul metamorfic maxim, atunci când are loc formarea braţelor şi picioarelor şi resorbţia cozii. Credem că fluoxetina inhibă tiroida, aşa că măsurăm nivelele hormonului tiroidian” 16 . Nimeni nu ştie cu adevărat ce efecte poate avea faptul că întreaga populaţie, incluzând aici femeile însărcinate şi copiii, primescurme de medicamente antidepresive prin reţeaua de apă potabilă. Se ştie că efectele secundare ale SSRI-urilor includ:

depresia, insomnia, halucinaţiile, comportamentul automutilant şi violenţa. De fapt există mai multe întrebări decât răspunsuri despre efectele secundare ale PPCP-urilor asupra oamenilor şi a vieţii acvatice. Este o sarcină cu adevărat descurajantă să evaluezi efectele dăunătoare posibile ale unei singure PPCP, cu atât mai mult pe cele ale miilor de PPCP-uri care se găsesc în reţeaua de apă. Care ar putea fi consecinţa tuturor acestor combinaţii incalculabile de medicamente? Răspunsul este un mare semn de întrebare.

14

“Prozac

‘found

in

drinking

water’”,

BBCNews,

8

august

2004,

15 “Frogs, fish and pharmaceuticals: a troumbling brew”, http://www.baylor.edu/pr/index.php?id=13663. 16 Holmes, Cat, „Antidepressants delay fish, frog development”, University of Georgia College of

Agricultural

http://georgiafaces.caes.uga.edu/storypage.cfm?storyid=2023

and

Environmental

Sciences,

29

octombrie

2003,

UNDE VOM MERGE DE AICI? Problema acestei categorii omniprezente de PPCP-uri a fost clar identificată; partea delicată este cum o rezolvăm. Una dintre cele mai evidente acţiuni ar fi aceea de a alege produse de îngrijire personală netoxice. Ele sunt mai bune pentru corpul tău şi pentru mediul înconjurător. Reducerea dependenţei de medicamente prin folosirea

terapiilor naturiste este un alt pas evident. De asemenea folosiţi situaţia politică pentru a vă face cunoscute sentimentele pe plan local, judeţean şi naţional. Susţineţi organizaţiile de protecţie a mediului.

O soluţie practică de rezlvare a problemei medicamentelor

aruncate la toaletă ar fi un program de returnare a produselor farmaceutice, asemenea programelor implementate deja în Australia, Canada şi în câteva ţări europene. În statul Maine din S.U.A. s-a legiferat recent crearea unui program de returnare prin poştă a medicamentelor, prin care oamenii primesc plicuri pentru a-şi expedia medicamentele nefolosite către Drug Inforcement Administration.

Oricum, în restul S.U.A. soluţia cât se poate de complexă deoarece nu există nici un set coerent de reguli, nici îndrumare în privinţa medicamentelor nefolosite. În viitor se întrevede o creştere a numărului de medicamente. În prezent companiile de medicamente ţintesc asupra a 500 de receptori biochimici cunoscuţi din corpul uman. Se aşteaptă ca acest număr să crească în curând aproape de 20 de ori – la 10.000 de receptori. Dr. Daughton ridică o problemă tulburătoare. „Multitudinea enormă de produse farmaceutice va continua să se diversifice şi să crească mai ales că s-a încheiat cartografierea genomului uman. Acestea se vor adăuga exponenţial la multitudinea categoriilor de substanţe chimice deja existente, cu moduri distincte de acţiune biochimică, multe dintre acestea fiind puţin înţelese”.

Ce se poate spune despre staţiile de epurare a apelor reziduale?

Bill Turner, membru în Consiliul de Administrare a Resurselor Naturale din New Mexico, afirmă: „Este un fapt binecunoscut că tehnologiile convenţionale de tratare a apelor uzate nu îndepărtează complet reziduurile de medicamente şi substanţe chimice. Cu ajutorul altor metode, cum ar fi filtrarea prin carbon activ sau tratamentele cu lumină ultravioletă, probabil că se pot îndepărta medicamentele, dar aceste metode pot fi costisitoare” 17 .

17 “Drugs detected in water samples from San Juan, Rio Grande”, US Water News Online, octombrie 2000,

Osmoza inversă elimină şi ea multe dintre moleculele mari de PPCP-uri, dar este prea scumpă pentru instalaţiile municipale de tratare a apei. Totuşi, mai există încă o problemă: cea a eliminării membranelor uzate şi a resturilor ce provin din procesul de epurare a apelor reziduale. Alte opţiuni ar putea include tratamentele cu raze ultraviolete sau cu ozon, ambele fiind mai puţin costisitoare decât osmoza inversă. Oricum, atât tratamentul cu ultraviolete cât şi cel cu ozon au tendinţa de a crea numeroşi produşi de oxidare, mărind astfel numărul substanţelor chimice prezente. Deci, dacă nu ne putem baza pe sistemele municipale de tratare a apei, depinde de fiecare persoană să găsească soluţii. Este evident faptul că locuinţele, restaurantele, spitalele, şcolile şi firmele trebuie să realizeze importanţa faptului de a folosi apă care să nu conţină nici pesticide şi metale grele şi nici PPCP-uri. S-a arătat deja faptul că cel mai eficient sistem de purificare a apei pentru eliminarea tuturor acestor substanţe poluante, incluzând PPCP-urile, este un sistem de filtrare cu carbon activ. Există instalaţii ce pot filtra apa potabilă, dar ar fi mult mai înţeleaptă folosirea unor instalaţii care să filtreze şi apa menajeră. Din moment ce prin piele substanţele chimice sunt absorbite de 600 de ori mai eficient decât prin ingerarea lor, toată apa menajeră cât şi apa potabilă ar trebui să fie filtrată în mod adecvat. Dacă trăiţi în S.U.A., asiguraţi-vă că Water Quality Association (WQA) a acreditat sistemul pe care l-aţi selectat. Pentru a ajuta oamenii să aleagă produse de calitate pentru tratarea apei, WQA a dezvoltat programul de certificare Gold Seal. Certificarea Gold Seal este recunoscută pe plan internaţional ca un simbol al calităţii şi integrităţii. Cea mai bună metodă de protecţie ar fi un sistem de purificare de înaltă calitate, care să purifice toată apa folosită în locuinţă. Folosiţi măcar un sistem de purificare bazat pe carbon activ pentru toată apa pe care o beţi. S-ar putea să vină o zi în care companiile producătoare de medicamente şi substanţe chimice îşi vor asuma întreaga responsabilitate pentru ciclul de viaţă al produselor lor, când guvernul va stabili măsuri de protecţie împotriva PPCP-urilor şi când vor fi dezvoltate şi întrebuinţate noi tehnologii de epurare a apelor reziduale. Deocamdată se pare că suntem fiecare pe cont propriu. Într-o lume a conexiunilor, ni se aminteşte din nou într-un mod dureros că nimic din ceea ce facem nu este izolat. Celel mai banale

alegeri ale noastre – în acest caz medicamentele şi produsele de îngrijire personală pe care le folosim – pot avea consecinţe pe viaţă, nu doar pentru noi, ci pentru toţi oamenii nevinovaţi şi natura sălbatică din „aval”. Amintiţi-vă că fiecare locuieşte în „aval” faţă de altcineva.

Despre autoare

Dr. Sherrill Sellman, autoare a cărţilor de mare succes Hormone Heresy: What Women MUST Know About Their Hormones (GetWell International, 1996, 2001, 4th ed.) şi MOTHERS: Prevent Your Daughters From Getting Breast Cancer (GetWell International, 2003) este conferenţiar internaţional şi psihoterapeut. A contribuit cu numeroase articole la NEXUS, cel mai recent fiind The Problem of Precocious Puberty, în vol. 11/nr.03. Sherill poate fi contactată telefonic la numărul +1 (877) 215 1721 sau prin e-mail la: golight@ earthlink.net. Revista ei lunară gratuită, Hormone Wise, publicată pe internet, este disponibilă la http://www.ssellman.com

Articolul este preluat din revista NEXUS, ediţia în limba română, iunie-iulie 2005, anul I, Nr. 1