Gestionarea conflictelor

PASI C~TRE INTELEGERE Un punct de vedere asupra abordarii conflictelor scolare O intamplare petrecuta in urma cu cativa ani, ai carei protagonisti au fost elevii clasei la care eram diriginta si unul dintre profesorii nou veniti in scoala a ramas ca o amintire trista pentru noi toti dar si ca un moment de reflectie asupra unei mici victorii obtinute in comun pe seama unei stari conflictuale ce tindea sa se agraveze. Profesorul in cauza pasise in scoala noastra inarmat cu un intreg arsenal de prejudecati si idei preconcepute(necunoscand bine nici el sursa acestor frustrante informatii), fapt care a ridicat inca de la inceput o bariera in calea comunicarii cu ceilalti colegi dar mai ales cu elevii. Desi varsta nu ar fi indreptatit atitudinea adoptata si nici experienta didactica nu i-ar fi justificat comportamentul, relatia sa cu elevii s-a deteriorat progresiv tinzand spre forme acute de manifestare. Situandu-se pe o pozitie de autoritate excesiva, ingradind libertatea de exprimare a elevilor dar mai ales refuzand orice forma de dialog cu acestia, s-a ajuns in situatia in care ostilitatea reciproca a inceput sa perturbe bunul mers al activitatii scolare. Opozitia dintre cei doi poli ai relatiei (profesor-elevi) a imbracat forme variate, incepand cu mici dispute in care au fost antrenati la inceput elevii mai refractari fata de constrangeri si interdictii, apoi nuclee ale grupurilor de elevi deveniti din ce in ce mai nemultumiti au inceput sa-si faca auzite vocile, ajungandu-se in final ca intraga clasa, inclusiv parintii, sa se angajeze intr-un razboi absurd al neintelegerilor si al amenintarilor de tipul care pe care . Intentiile din partea elevilor si ale parintilor privind initierea unor forme de protest prin care sa solicite schimbarea profesorului de la clasa erau semne clare ca simpla disputa tindea sa se transforme intr-un conflict disfunctional, de durata, cu grave consecinte asupra intregului proces instructiv-educativ. Avand canale de comunicare cu clasa foarte bune, am receptat inca de la inceput aceste semnale, dar am decis ca o vreme sa nu intervin lasand lucrurile sa evolueze firesc si sperand intr-o armonizare reciproca a asteptarilor elevilor si ale noului profesor deopotriva nemultumiti. Firescul asteptat intarzia insa sa apara asa ca am socotit necesar sa ma implic in dezamorsarea conflictului. Era o situatie noua si pentru mine si pentru elevii mei (pe care-i stiam de altfel interesati in cultivarea unor relatii de cooperare cu toti profesorii clasei) si trebuia sa incep prin a parcurge pasi mici dar concreti pentru a aborda rationalsi obiectiv situatia, evitand o implicare emotionala excesiva. Dezacordul se manifesta intr doua parti asimetrice:pozitie si putere pedagogica de partea profesorului;numar, nivel inalt al trebuintelor de apreciere, stima, consideratie si nevoie de autodepasire, din partea elevilor.

A trebuit mai intai sa identific acele elemente care sa-mi asigure o abordare colegiala, respectuoasa si bine intentionata a profesorului implicat, orientandu-i atentia asupra ideii ca poate valorizase gresit noul loc de munca si implicit elevii cu care lucra. A trbuit sa gasesc solutiile cale mai potrivite pentru a discuta cu parintii elevilor, pastrand un echilibru intre asteptarile lor privind tratamentul propriilor copii dar si necesitatea respectarii de catre acestia a regulilor scolare. Era clar ca toti acesti factori aveau perceptii profound subiectivate, partinitoare si chiar patimase, ca fiecare privea lucrurile doar din punctual lui de vedere si ce era mai grav, nimeni nu parea dispus la compromis si cedare, cel putin in faza in care ajunsesera lucrurile in acel moment. Daca formele incipiente ale neintelegerilor ar fi fost abordate cu mai mult tact chiar de catre cei direct implicati, multe dintre aspectele traumatizante ale conflictului ar fi fost evitate; dar situatia era cea care era si trbuia mers mai departe. Am facut un pas mai departe si am cautat sprijin la ceilalti profesori, cerandu-le detalii despre cazuri similare; si nu in ultimul rand m-am bazat mult pe sprijinul venit din partea conducerii scolii. M-am implicat energic in rezolvarea conflictului dar singura nu as fi reusit sa-l gestionez. Au fost necesare discutii lungi , purtate cu tact si diplomatie, pe care le-am avut cu noul coleg, prin care am incercat sa-i spulber ideea preconceputa privind elevii nostri si sa-i cultiv increderea in posibilitatea obtinerii unor rezultate remarcabile stimulandu-le interesul si creativitatea. A trebuit sa reorganizez tematica orelor de dirigentie, alocand mai mult timp discutiilor cu elevii pe marginea rezolvarii unor situatii de criza si a pericolului ivit in urma unei implicari emotionale colective in asemenea situatii. Am vorbit cu elevii despre toleranta, rabdare si disponibilitatea de a rezolva un conflict de orice natura ar fi. Am purtat discutii, individuale si in grup, cu parintii elevilor incercand sa le canalizez intr-o alta directie solidaritatea manifestata in demersul lor de a rezolva o situatie dupa reguli proprii. Am reusit in final sa organizez o intalnire comuna intre elevi, parinti, conducerea scolii si profesorul in cauza, prilej cu care s-a vorbit si s-a ascultat, s-au exprimat pareri, nemultumiri, s-au sustinut puncte de vedere, s-au facut propuneri, intr-un cuvant s-au intins mai multe punti de legatura intre parti ce pareau la un moment dat ireconciliabile. Activitatea a continuat in cel de-al doilea semestru cu aceeasi incadrare la clasa si nu as putea spune ca intre elevi si profesor s-au instalat relatii bazate pe o afectiune reciproca, dar multe dintre barierele de comunicareau fost date la o parte. Orele au decurs normal, cursurile s-au finalizat prin promovarea integrala a elevilor la obiectul respectiv. Anul urmator colegul nostru nu a mai primit ore la scoala noastra. Am avut cu totii un gust amar de pe urma acestei experiente dar am invatat ca pentru cultivarea unor relatii interpersonale armonioase este necesar efortul comun si continuu al tuturor. Prof. URS VIORICA