CUPRINS

Echilibrul hidric.........................................................2 Deshidratarea................................................ ...........4 Tratament...................................................... ...........6 Hiperhidratarea.............................................. ..........7

ECHILIBRUL HIDRIC
Apa reprezinta intre jumatate si doua treimi din greutatea corporala a unei persoane obisnuite. Tesutul adipos contine un procentaj mai scazut de apa si femeile au mai multa grasime, astfel incat de obicei la femei apa reprezinta un procentaj mai mic (intre 52% si 55%) decat la barbati (60%). De asemenea, procentajul de apa este mai mic la persoanele in varsta si la indivizii cu obezitate. Un barbat de 70 kg are in organism aproximativ 40 de litri de apa : 25-30 de litri in cellule, 7 litri in spatial din jurul celulelor si aproximativ 3, 5 litri ( sau 8% din cantitatea totala de apa ) in circulatia sanguina. Organismul regleaza cantitatea de apa din fiecare dintre aceste compartimente. Apa este deplasata astfel incat volumele din fiecare regiune sa fie mentinute la valori relative constant, astfel incat organismul sa poata functiona normal. Aportul de apa trebuie sa fie egal cu pierderile de apa. Pentru mentinerea echilibrului hidric-si pentru protectie impotriva deshidratarii, aparitiei calculilor renali si a altor probleme medicale-adultii sanatosi ar trebui sa consume minim 1,5-2 litri de lichide pe zi. Consumul unei cantitati mai mari este mai bun decat consumul unei cantitati prea mcii, deoarece organismului ii este mult mai usor sa excrete excesul de apa decat sa retina apa. Insa atunci cand rinichii functioneaza normal, corpul poate tolera variatii importante ale aportului de lichide. Apa ajunge in organism in principal prin absorbtie din tubul digestiv. In plus, o cantitate mica de apa este produsa in timpul metabolizarii anumitor elemente nutritive. Organismul pierde apa in principal prin excretia renala in urina. In functie de necesitatile corpului, rinichii pot excreta intre mai putin de 0,5 litri si cateva zeci de litri de urina pe zi. Aproximativ 750 ml apa se pierd zilnic prin evaporare la nivelul pielii si prin expiratie. Transpiratia profuza care poate fi
2

determinate de activitate fizica , temperature ambientale ridicate, sau febra poate creste foarte mult cantiatea de apa pierduta prin evaporare. In mod normal, la nivelul tractului digestiv pierderile de apa sunt minime. Insa voma prelungita sau diareea severa pot conduce la pierderi de peste 5 litri pe zi. De obicei, pierderile de apa pot fi compensate prin ingestia unei cantitati adecvate de lichide. Insa unii indivizi nu pot consuma suficiente lichide pentru a compensa pierderile hidrice produse de voma prelungita sau diaree severa, astfel incat se ajunge la diaree severa, astfel incat se ajunge la aparitia deshidratarii. De asemenea, individual poate fi incapabil sa consume suficiente lichide din cauza confuziei, mobilitatii limitate, sau pierderii cunostiintei. In apa din organism sunt dizolvate saruri minerale cum ar fi sodium si potasiu. Echilibrul hidric si echilibrul electrolitic sunt strans legate intre ele. Organismul functioneaza pentru a mentine volumul total de apa si concentratiile electrolitilor la valori constant. De exemplu, atunci cand nivelul sodiului creste prea mult, apare senzatia de sete, care conduce la cresterea aportului de lichide. In plus, un hormon secretat de creier ca raspuns la senzatia de sete determina scaderea excretiei renale de urina. Efectul total consta in cresterea cantitatii de apa din circulatia sanguina. Ca urmare, sodiul este diluat iar echilibrul hidric si echilibrul electrolitic sunt restaurate. Cand nivelul sodiului scade prea mult, rinichii incep sa excrete mai multa urina, cu reducerea cantitatii de apa din sange si refacerea echilibrului.

DESHIDRATAREA
Deshidratarea reprezinta deficitul de apa din organism. Deshidratarea se produce atunci cand pierderile de apa din organism depasesc aportul. La aparitia desidratarii pot conduce voma, diareea, tratamentul cu diuretice ( medicamente care stimuleaza excretia renala de sare si apa), transpiratia profuza ( de exemplu, determinata de temperaturile ambientale foarte ridicate) si scadere aportului de apa. Deshidratarea este frecventa in special la varstnici, deoarece centrul setei nu functioneaza la fel de bine precum la indivizii mai tineri. Ca urmare, persoanele in varsta nu isi dau seama ca devin deshidratate. Anumite boli, cum ar fi diabetul zaharat, diabetul insipid si boala Addison, pot creste excretia de urina si astfel conduc la deshidratare. Deshidratarea stimuleaza initial centrul setei din creier, determinand persoana afectata sa consume mai putine lichide. Cand aportul de apa nu acopera pierderile, deshidratarea se agraveaza. Transpiratia se reduce, iar productia de urina scade. Apa este transferata din celule in sange, pentru a fi mentinut volumul normal de sange( volemia) si presiunea sangelui. Daca deshidratarea continua, tesuturile organismului incep sa se deterioreze, iar celulele isi micsoreaza volumul si isi pierd capacitatea de a functiona normal. Simptomele deshidratarii usoare pana la moderate include senzatie de sete, reducerea
4

transpiratiei, reducerea elasticitatii pielii, reducerea productiei de urina si uscarea gurii. Neuronii sunt deosebit de sensibili la deshidratarea severa. In consecinta, confuzia este unul dintre cele mai importante semen care indica faptul ca deshidratarea a devenit severa. Deshidratarea foarte severa poate duce la instalarea comei. Deshidratarea determina cresterea concentratiei sanguine a sodiului. Insa cauzele cele mai frecevente ale deshidratarii ( cum ar fi transpiratiile profuze, voma si diareea) produc de obicei si pierderi de electroliti exista pierderi de sodium, insa deoarece pierderile de apa sunt mai importante decat cele de siu, concentratia sodiului creste. Ca urmare, volumul de apa din sistemul circulator nu este readus la valoarea normala. Presiunea sanguine poate scadea, determinand ameteala sau lesin, in special la ridicarea in picioare(afectiune denumita hipotensiune ortostatica). Cand pierderile de apa si electrolitii continua, presiunea sanguine poate scadea periculos de mult, ceea ce conduce la soc si la leziuni severe ale multor organe interne, cum ar fi rinichii, ficatul si creierul.

TRATAMENT
Prevenirea este superioara tratamentului. Adultii ar trebui sa bea cel putin 6 pahare cu apa pe zi. Aportul de lichide trebuie crescut in zilele calduroase. Activitatea fizica, febra si temperaturile crescute sunt factori care cresc necesarul de apa al organismului. In cazul deshidratarii usoare, consumul unor cantitati suficiente de apa poate fi singurul tratament necesar. Cand exista si pierderi de electroliti ( in special sodium si potasiu) acestia trebuie inlocuiti. Exista bauturi special pentru sportive, create pentru a reface depozitele de electroliti dupa o activitate fizica intensa. Aceste bauturi pot fi utilizate pentru prevenirea deshidratarii sau tratarea deshidratarii usoare. Ingestia unor cantitati suficiente de lichide si consumul unei mici cantitati de sare ( de exemplu prin administrarea unor tablete cu sare sau prin ingestia unor bauturi special) in timpul sau dupa activitatea fizica reprezinta alte masuri eficace. Inainte de a incepe un program de antrenament, persoanele cu boli cardiac sau renale ar trebui sa discute cu medical despre cele mai sigure modalitati de refacere a depozitelor lichidiene ale organismului.
6

Deshidratarea mai severa impune tratament medical. Cand presiunea sanguine scade foarte mult, se administreaza de obicei intravenous o solutie care contine clorura de sodium. Administrarea incepe rapid si ulterior ritmul perfuziei se reduce, pe masura ce starea pacientului se amelioreaza. Tratamentul este orientat si asupra cauzei deshidratarii. De exemplu, la pacientii cu diaree, pe langa administrarea de lichide, poate fi necesara administraea de medicamente pentru a controla sau orpi episoadele diareice. Dupa tratament, persoanele aflate in recuperare dupa deshidratare sunt monitorizate pentru a fi siguri ca acestea consuma suficiente lichide, prevenind astfel episoadele ulterioare de deshidratare.

HIPERHIDRATAREA
Hiperhidratarea reprezinta prezenta unui exces de apa in organism. Hiperhidratarea apare atunci cand aportul de apa depaseste pierderile. Consecintele sutn acumularea in exces de apa si deficitul de sodiu. Astfel, hiperhidratarea conduce in general la scaderea circulatiei sanguine a sodiului ( hiponatremie). De obicei, ingestia unor cantitati mari de apa nu produce hiperhidratare daca glanda pituitara, rinichii, ficatu si inima functioneaza normal. Pentru a depasi capacitatea organismului de a excreta apa, un adult cu functie renala normal ar trebui sa consume peste 7 litri de apa pe zi in mod regulat.

Hiperhidratarea este mult mai frecvent intalnita la persoanele cu functie renala alterata de exemplu, la pacientii cu boli cardiac, renale sau hepatice. De asemena, poate fi cauzata de sindromul de secretie inadecvata de hormone antidiuretic (SIADH). Acest sindrom se caracterizeaza prin faptul ca glanda pituitara secreta prea mult hormone antidiuretic, stimuland retentia renala de apa. Neuronii sunt deosebit de sensibili la hiperhidratare ( precum si la deshidratare). Cand hiperhidratrea se produce lent, cellule creierului au timp sa se adapteze, astfel incat simptomele sunt minime. Cand insa hiperhidratarea se produce rapid, pot sa apara confuzie, convulsii si chiar coma. Medicii incearca sa realizeze distinctia intre hiperhidratarea si cresterea volumului sanguine. Cand exista hiperhidratare si volumul sanguine este normal, apa in exces este transferata de obicei in cellule si nu se produce umflarea tesuturilor (edem). Cand exista atat hiperhidratare cat si cresterea volumului sanguin, cantitatea mare de sodiu impiedica apa in excess a patrunda in celule, caurmare, aceasta se acumuleaza in jurul celulelor, cu aparitia edemului pulmoar, abdominal si la nivelul membrelor inferioare.