Sunteți pe pagina 1din 5

Aruncarile prin sacrificiu

(SOTEMI-WAZA)

Referat Judo

Nume: Neagu Sergiu-Valentin Grupa: 35 KT

Aruncarile prin sacrificiu -

constituie o grupa de

procedee cu totul aparte n raport cu celelalte, att n ceea ce priveste tehnica, ct si principiile care stau la baza executiei lor. Daca, prin toate celelalte procedee de aruncare, se urmareste dezechilibrarea adversarului, executantul cautnd tot timpul sa-si mentina echilibrul propriu, n cazul procedeelor de sacrificiu, aruncarea se realizeaza prin sacrificarea de catre executant a propriului echilibru; cel care ia primul contact cu salteaua (TATAMI) n cadere, va fi executantul. Desigur, ca, n finalul actiunii, adversarul va fi aruncat, executantul crendu-si ntotdeaua pozitia avantajoasa n cazul continuarii luptei la sol.

Executia acestor procedee necesita foarte multa orientare n spatiu si un dezvoltat simt al momentului n care trebuie executata actiunea. Sunt procedee destul de riscante si numai o executie perfecta din punct de vedere tehnic si foarte rapida poate asigura succesul, evitnd posibilitatile de aparare si contraatac ale adversarului. De aceea, nvatarea acestor procedee se ncepe de abia la nivel de centura verde, dupa aproximativ un an de instruire n judo. Si n acest caz, se vor alege cele mai usoare si mai putin riscante procedee de sacrificiu (n Kyul 3 se ncepe nvatarea cu "aruncarea prin cadere laterala cu rulare" - SOTO-MAKI-KOMI).

Procedeele tehnice, din cadrul grupei de sacrificiu, se deosebesc foarte mult unul de celalalt, att prin structura lor tehnica, ct si prin gradul de

dificultate, solicitnd, n mod foarte diferit, calitatile motrice ale executantului. Astfel, unele din ele, ca de exemplu SOTO-MAKI-KOMI, se executa mai usor, solicitnd doar o oarecare viteza de executie, aruncarea realiznduse, n special, prin folosirea judicioasa a reactiei adversarului si a propriei greutati corporale, pe cnd procedee ca: URA-NAGE, YOKO-GURUMA etc., solicita, din partea executantului, forta, viteza si mobilitatea la un nivel superior, precum si un foarte bun simt al echilibrului.

nvatarea procedeelor mai grele, din cadrul tehnicii de sacrificiu, se va face n mod individualizat, n functie de posibilitatile fiecarui judokan, n momentul dat.

Indiferent de gradul lor de dificultate, executia corecta si cu maximum de eficacitate a acestor procedee, presupune o intrare corecta a executantului sub adversar. Caderea executantului pe saltea este indicat sa se faca chiar n suprafata de sprijin a adversarului, pentru a reduce la minimum posibilitatile acestuia de a evita aruncarea sau chiar de a se apara sl a contraataca. Actiunea de dezechilibrare, n cazul acestor procedee, este de asemenea, foarte puternica.

Prin modul de executie, determinat de structura lor tehnica, unele din procedeele de sacrificiu sunt recomandate judokanilor de la categoriile inferioare de greutate (TOMOE-NAGE, YOKO-TOMOE), iar

altele, celor de la categoriile superioare (SOTO-MAKI-KOMI, YOKOGAKE etc.). Desigur ca, nu se poate face o delimitare a procedeelor din acest punct de vedere, posibilitatile individuale ale judokanilor determinnd, n ultima instanta, alegerea unuia sau altuia dintre aceste procedee. Prin metodica de nvatare, n cadrul grupei SUTEMI-WAZA, se urmareste nsusirea corecta a tehnicii executiei procedeelor, prin formarea unor deprinderi de miscare specifice care sa asigure o perfecta orientare n spatiu, n conditiile pierderii voite a echilibrului. Desi, asa cum am mai aratat n cadrul acestui subcapitol, procedeele de sacrificiu se deosebesc foarte mult ca structura, o serie de exercitii metodice se pot utiliza n nvatarea tuturor procedeelor din aceasta grupa. Iata doar cteva din cele mai reprezentative asemenea exercitii: - executia "sacrificiului fara partener, suspendat de un obiect elastic; - executia libera a "sacrificiului" fara partener; - acelasi exercitiu, sprijinit de kimonoul partenerului care sta n pozitie de garda defensiva; - imitarea executiei procedeului fara partener; - executia "sacrificiului" cu intrarea sub adversar, fara aruncarea acestuia de pe loc; - executia procedeului de sacrificiu, partenerul aruncndu-se n directia de aruncare; - executia "sacrificiului" cu intrarea sub adversar fara aruncarea acestuia, din deplasare (se urmareste momentul executiei caderii); - acelasi exercitiu cu aruncarea partenerului (pasiv); - executia procedeului n cadrul angajarii cu tema sub forma de YAKU-SOKU-GEIKO.

Bibliografie

A.N.E.F.S -

CATEDRA DE ATLETICA GREA ,

TEORIA SI METODICA JUDOULUI Bucuresti 2004