GIMNASTICA ACROBATICA

Gimnastica acrobatică își are originea în antichitate, primele atestăridocumentare ale acestei forme de practicare a
exercițiului fizic provenind dinChina și Grecia antică. Caracterul competițional al gimnasticii acrobatice, însă,este
legat de apariția sportului acrobatic modern care apare în 1930, în UniuneaSovietică.
 
Sportul acrobatic sau acrosportul reprezintă, după unii specialiști, o
combinare a gimnasticii la sol cu dansul. În acest context, el poate fi definit ca o
îmbinare între frumusețea dansului, tehnica și dificultatea elementelor specificegimnasticii și armonizarea efortului
individual și colectiv.
 
Gimnastica acrobatică este o disciplină sportivă integrată în categoria
sportului acrobat
ic, dar, în același timp, este ”o ramură a gimnasticii specializatăîn valorificarea superioară a exercițiilor acrobatice
realizate individual, în doi sauîn grup, pe sol sau la anumite aparate” (A. Stroescu, 1978).

 
Gimnastica acrobatică cuprinde trei grupe de exerciții: salturi acrobatice, exerciții în pereche și de grup.

Gimnastica acrobatica cuprinde o mare diversitate de miscari neobisnuite in viata cotidiana a omului. Aceste miscari
au aparut treptat, continutul lor imbogatindu-se permanent gratie muncii de creatie a specialistilor si
gimnastilor.Acrobatica se bazeaza pe stapanirea centrului de greutate si mentinerea echilibrului in conditii
neobisnuite de lucru dinamic si static. Aceasta presupune o mobilitate speciala a
coloanei vertebrale, a articulatiilor umerilor si soldului, o repartizare armonioasa a fortei musculare pe segmentele
corpului.Prin continutul lor extins constituie o sursa bogata pentru celelalte probe din gimnastica sportiva (barna,
paralele, bara, sarituri).Exercitiile acrobatice sunt miscari complexe, cu un grad mare de spectaculozitate mult
gustate de public.Spectaculozitatea elementelor acrobatice rezulta din efectuarea lor cu amplitudine si
precizie maxima, valorificand la nivel inalt capacitatea de coordonare si orientare in spatiu.Varietatea mare a acestor
exercitii, adaptabilitatea, accesibilitatea si atractivitatea lor permit practicarea lor atat de copii cat si de adulti.
Exercitiile acrobatice permit o accomodare rapida la diferite situatii contribuind la dezvoltarea calitatilor motrice:
indemanare, forta, suplete, viteza, rezistenta.Exercitiile acrobatice au o influenta complexa asupra organelor de
echilibru si asuprasistemului nervos central.Numarul mare de miscari din continutul acrobaticii se bazeaza pe
rotari, semirotari, pozitii statice, ceea ce cere executantilor o forta si mobilitate buna si un simt al echilibrului
deosebit.Complexitatea elementelor solicita din partea celora care practica aceasta ramura, curaj, hotarare si
darzenie contribuind la dezvoltarea acestor insusiri.Avand un program competitional si un caracter de intrecere,
gimnastica acrobatica s-a constituit ca ramura sportiva de sine statatoare

Sarcinile exercitiilor acrobatice

 perfectionarea tehnicii si executiei specifice;

 perfectionarea capacitatii de orientare in spatiu si a dirijarii precise a miscarilor conform caracteristicilor
spatio-temporale;
 perfectionarea organelor de echilibru
 dezvoltarea fortei si elasticitatii musculare

Bazele tehnice ale executarii exercitiilor acrobatice

In analiza tehnicii diferitelor elemente acrobatice se evidentieaza anumite legitati de care trebuie sa tinem

cont.Elementele statice se bazeaza pe pastrarea echilibrului corpului in conditii variate.Elementele acrobatice statice
pot fi considerate ca pozitii initiale sau finale ale unor miscariPot reprezenta faze de trecere in desfasurarea
miscarilor sau formeaza elemente independente de echilibru, forta, mobilitate,intrucat elementele cu caracter static,
indiferent de procedeul prin care sunt analizate, apar in ultima instanta ca pozitii marcate sau mentinute, in analiza
lor trebuie sa se tina seama in primul rand de factorii care determina gradul de stabilitate a corpului in vederea
realizarii acestor pozitii.gradul de stabilitate este determinat de marimea poligonului de sustinere, inaltimea centrului
de greutate si verticala coborata din centrul de greutate pe baza de sustinere.Pentru a pastra centrul de greutate in
limita poligonului de sustinere este necesara o contractie tonico-statica a musculaturii. Prin aceasta contractie
gimnastul cauta sa adopte o pozitie cat mai stabila corecta din punct de vedere mecanic si estetica.

Gradul de dificultate depinde de modalitatea de adaptare a diferitelor pozitii statice: prin trecerea dintr-o pozitie mai
inalta intr-una mai joasa prin efort de cedare; prin trecerea dintr-o pozitie joasa intr-una mai inalta, efort de invingere
sau oprire dintr-o miscare lenta sau rapida.Elementele dinamice se bazeaza pe rotatia sau semirotatia corpului in
jurul unor axe mobile.Din punctul de vedere al executiei in salturile acrobatice se evidentieaza trei faze: desprindere,
zbor si aterizare. Fiecare din aceste faze se desfasoara pe baza unor legitati mecanice.

In desprindere se evidentieaza: reactia sprijinului, acceleratia, momentul fortei, iar in timpul zborului: momentul

inertiei, momentul cantitatii de miscare, impulsul de rotatie si legea pastrarii cantitatii de miscare.

In actiunile de pregatire si realizare a aterizarii se evidentieaza din nou modificari in momentul inertiei si vitezei

unghiulare