POLICE IN Z

Student: Viscreanu Cristian Prof. coordonator: Conf. univ. dr. Ochian Gabriela

Date despre boala

Este aspectul cel mai des intalnit si se caracterizeaza prin flexia MCF si hiperextensie la nivelul IF. Gradul flexiei si respectiv hiperextensiei este variabil, in cazuri avansate ajungand pana la 90grade. Asocierea leziunii carpo-metacarpiene si MCF la nivelul policelui duce la pierderea amplitudinii rotatiei interne a policelui ; opozitia normala devine imposibila si prehensiunea polici-digitala se poate realiza numai prin adductia policelui la index, modalitate cu eficienta slaba, deoarece nu se folosesc suprafetele senzitive ale policelui si indexului, elemente importante in actul prehensiunii. Instabilitatea MCF singura are rasunet moderat asupra prehensiunii, dar asociata leziunilor precedente agraveaza deficitul de prehensiune polici-digitala. Pierderea posibilitatii de adductie asociata cu leziunile precedente agraveaza de asemenea deficitul de prehensiune.

Afectarea abductiei este mai rara, dar influenteaza mult abilitatea de prehensiune (prin reducerea largimii palmei) pentru obiecte de volum mare si mediu sau pentru carje, bastoane, bare de sprijin. Afectarea tendoanelor la nivelul policelui. Lungul extensor este cel mai des interesat si lezarea lui, care poate merge pana la ruptura, se asociaza adesea cu subluxatia externa a bazei primului metacarpian. Afectarea flexorului lung al policelui este, alaturi de cea a flexorului profund al indexului, leziunea cea mai frecventa de flexori in mana reumatoida, iar ruptura lui determina o hiperextensie severa a IF cu implicatii mari pentru prehensiunea policidigitala.

Reeducarea gestuala are in vedere faptul ca este afectata in principal opozitia policelui, pensa polici-digitala termino-terminala. Se controleaza zilnic spatiul interdigital pe care bolnavul trebuie sa se straduiasca sa-l mentina cat mai mare. Orice gest de prehensiune polici-digitala si polici-digito-palmara sa fie precedat de abductia maxima a policelui pe care o poate face bolnavul. In prehensiunea polici-digitala, in special police-index, se va folosi tipul termino-terminal si nu ce latero-lateral care faciliteaza aparitia si agravarea leziunilor caracteristice.

Evaluarea pacientului
Testul extensiei degetelor Examinatorul tine mana subiectului in flexie si il roaga pe acesta sa extinda degetele contra unei rezistente. Testul este pozitiv daca apare durere la nivelul pumnului indicand instabilitate la nivelul articulatiei radiocarpiana, a scafoidului, o inflamatie, etc.

Semnul lui Murphy Subiectul este rugat sa stranga pumnul. Daca capatul celui de al IIIlea metacarpian este la acelasi nivel cu celelalte, testul este pozitiv indicand o dislocare a semilunarului.

Tipurile de prehensiune: a)Prehensiunea terminala se realizeaza intre extremitatea pulpei policelui, aproape de unghie, si extremitatea pulpei fiecarui deget, in particular al indexului. Este o prehensiune bidigitala si consta in apucarea unui ac sau unui bat de chibrit de pe masa b)Prehensiunea subterminala se realizeaza intre pulpa policelui si pulpa altui deget, cand este bidigitala, sau pulpele a doua degete, cand este tridigitala. Testul de eficacitate consta in incercarea de a smulge o foaie de hartie tinuta intre doua degete c)Prehensiunea subtermino-laterala se realizeaza intre pulpa policelui si fata laterala a unui deget, mai frecvent indexul, ca si cum am numara bani, am prinde o farfurie, am rasuci o cheie motiv pentru care se mai numeste pensa de cheie. Prehensiunea subtermino-laterala se mai poate realiza si tridigital, intre pulpa policelui, indexului si fata laterala a mediusului; aceasta prize este utilizata la scris, motiv pentru care se mai numeste pensa de scris.

d)Prehensiunea palmara, numita si lumbricala, este o prehensiune de forta, realizata intre palma, ultimele 4 degete si police; se aplica in jurul unor obiecte voluminoase. e)Prehensiunea prin opozitie digito-palmara opune palmei, ultimele 4 degete permit sesizarea unor obiecte mai mici decat precedenta: manuirea unui levier, apucarea volanului, prinderea cu degetele II-V de o bara, purtarea unui geamantan. f)Prehensiunea latero-laterala se realizeaza interdigital, intre fetele laterala si mediala a doua degete apropiate, mai ales index si medius. Aceasta prehensiune este solicitata cand mentinem o tigara intre doua degete.

Diagnostic functional :
Police in Z :
-flexia articulaiei MCF i hiperextensia articulaiei IF. -pensa poli-digitala terminal, ineficienta

Obiective:
-realiniamentul i corectarea axelor articulare
-prevenirea hiperextensiei articulatiei IF si a flexiei MCF a policelui

-mentinerea/imbunatatirea prehensiunii

Mijloace
- posturri realizate cu atele i orteze -mobilizari -gimnastica medicala

Program kinetoterapeutic :
Din aezat :

-imobilizare articular IF pentru a preveni hiperextensia F2, iar articulaia MCF va fi meninut n rectitudine (manual sau atel).
-mobilizarea policelui n abducie i opoziie

-abductii ale policelui (3X7, 30 sec. pauza intre serii)

-mobilizari active cu rezistenta manuala sau cu elastice (abd si extensie din MCF si flexie pentru articulatia IF) (3X7, 30 sec. pauza intre serii)

-Antebraul sprijinit pe o mas, degetele n semiflexie, policele n opoziie fa de index cu un burete ntre ele; pacientul execut presiuni asupra buretelui. (3X7, 30 sec. pauza intre serii)

-apucarea unui baston tinut vertical la capat, cu policele in axul lui: se fac prehensiuni repetate lasand bastonul sa alunece in jos (3X7, 30 sec. pauza intre serii)

-apucarea si mutarea unor bile (diametru 2 cm) cu policele si celelalte degete pe rand, folosind varful degetelor (3X7, 30 sec. pauza intre serii)

Recomandari:
- repaus articular n timpul puseelor inflamatorii

-scris
-exercitiile trebuiesc efectuate si in particular odata pe zi -posturi recomandate: repausul mainilor cu policele in abductie maxima, mentinand acesta pozitie prin sprijinirea policelui si a indexului in unghi drept

Bibliografie:
http://ro.scribd.com http://www.drstroiavictoria.ro Ion Stroescu, 1979, Recuperarea functionala in practica reumatologica, editura medicala Bucuresti Tatiana Balint, 2007 Evaluarea aparatului locomotor, editura PIM