Balad ce a fcut-o Villon la ruga mamei sale spre a se nchina la Maica Domnului Stpn-n cer i pre pmnt regin,

mprind a iadului genune, Primete-o pe umila ta cretin, i printre drept aleii Ti m pune, Chiar de mi-e viaa doar deertciune, Iar darul Tu, Stpn-'ndurtoare Pentru pcatul meu e mult prea mare, Dar fr el nu-i suflet s-aib parte De rai; nu-s ademenitoare; n asta voi a crede, pn' la moarte. C sunt a lui d-i Fiului tu veste, Prin mila lui s tearg'-al meu pcat Ca Eghiptenei, ce iertat este, Ori Teofil, de vin curat Numai fiindc tu te-ai ndurat, Chiar de s-a fost la diavol juruit. Ferete-m de rul cel cumplit, Fecioar ce-ai fost vrednic s poarte Trupul cel sfnt, n slujbe preaslvit: n asta voi a crede, pn' la moarte. Biat btrn-s, cu pcate grele, i carte n-am, sunt o netiutoare. n mnstirea parohiei mele, Vz rai pictat, cu harfe suntoare i-un iad cu pctoi n cazn mare; Unul m bucur, cellalt m-'nfioar. D-mi bucuria doar, scump Fecioar, Ce-o caut pctoi cu viei dearte. Plini de credin i smerire, doar n asta voi a crede, pn' la moarte. Virgin prin care s-a zmislit Isus, al lumii domn fr sfrit. Lund pcatul nost' ne-a mntuit, La noi s-a cobort i mil-'mparte. Ofrand morii, scump vlstar ceresc, Nou Stpn, precum mrturisesc: n asta voi a crede, pn' la moarte.