Balada concursului de la Blois Lng fntn mor de-al setei chin, ncins ca focul, clnnesc din dini, n ara

mea sunt pe meleag strin, La gura sobei, drdieli fierbini, Gol ca un vierme, mbrcat n prin, Cu lacrimi rd, n van ateptare, Alean mi este trista disperare, M bucur, dar plcerile-s strine, Lipsit de orice vlag m simt tare, Bine primit, gonit de oriicine. Nu-mi pare sigur dect ce-i neclar, Ce-i limpede, de neptruns mi pare, De ce-i n mn zic c n-am habar, Stiina-mi vine doar din ntmplare, Cstig mereu i pierd fr-ncetare, Zic "bun seara" cnd zorile mijesc, M tem, ntins pe spate, c m prbuesc, Sunt nstrit, dar n-am un ban la mine, N-am rude, dar atept s motenesc, Bine primit, gonit de oriicine. N-am griji de fel, dar m cznesc mereu S strng averi ce nu mi le doresc, De bine-mi zice doar dumanul meu, Cinstii sunt cei care m pclesc, Prieteni mi-s acei ce-mi povestesc C lebda e corb negru tciune, Cine-mi vrea rul are gnduri bune, Minciun, adevr, tot una-s pentru mine, in minte tot, dar uit ca prin minune, Bine primit, gonit de oriicine. Prine ndurtor, ca s-i spun drept, Multe pricep, dar nu-s de loc detept, Nedrept sunt, dar de lege mi-e ruine; Ce-altc mai tiu? Rsplat s atept, Bine primit, gonit de oriicine.