Risipitorul De Iubire

Melodie de Nicu Alifantis

Am hrănit orgoliul ucigînd iubiri

și-mi asum sentința iernii din priviri...
Pentru mulți paiață, la puțini îndemn,
M-am purtat cu zeii și fricos și demn
M-am tîrît pe burtă, am zburat prin cer
Fără ca vreodată nevoit să cer...

Partea mea cea neagră cu noroiul mort

Părții mele albe i-a tot fost suport,
S-au tot rupt din mine cei flămînzi de har
Fără să-și asume ultimul pahar
Căci degeaba, înger - drac plătit din plin,
înălțarea-mi este singurul declin

Bun de pus la rană,

Rău de pus la zid,
Numai eu știu taina fiecărui rit
Numai eu dau seama
Pentru cît am fost
înțelept de singur, fericit de prost...

Prea ușor pierd vremea și prea greu strîng bani

Să mai știu ce-nseamnă prețul unor ani, ...
Dar, cu toate-acestea, le ofer mereu
Altora de-a valma lasă-n trupul meu...
Numai să nu-mi ceară de grăbit ce sînt
Vreo scadență-n schimbul nimbului de sfînt

Că nu am nici starea să mă pot schimba,

Nici să spun iubirii dintr-odată ba...
Prea lumesc de tînăr și prea-n toi petrec
Să-mi oprească firea anii care trec
S-or găsi pe urmă despre cel ce-am fost
și cuvinte bune înțelese prost

Bun de pus la rană,

Rău de pus la zid,
Numai eu știu taina fiecărui rit
Numai eu dau seama
Pentru cît am fost
înțelept de singur, fericit de prost...