Golgota mea

Port taina-ncrcat de dor,

Sub ochiul din inim stins.
Fac halt pe o geana de nor,
Pe-albastrul de cer necuprins.
Neliniti i frica nespuse,
Se-ascund prin cotloane i gem.
Prea multe sperane distruse
M-ndeamn, din nou s Te chem.
La poalele dealului sumbru,
mi duc azi al lanului gnd.
Gsesc tot alaiul lugubru,
n jalea din mine plngnd.
Sub cruce m-aez chinuit,
Triti ochii mei cat n sus
i-o noua nadejde se-agit,
optind, Il implor pe Isus:
De vrei, tiu c poi mpcarea
Cu Tatl Prea sfnt s-mi aduci,
Cci sufletu-mi cere iertarea,
Isuse , s vii s-l ridici!
Abia se zrete sperana
De tot ce se-ntmpl n jur,
Nori negri ntunec viaa,
Azi totul devine obscur.
Mai las-i cu mil iubirea
S vindece plns i amar.

i caut cu dor azi privirea

i urc prima treapt de har.
Elena Marin Alexe din vol. Am rtcit printre
cuvinte
Calatoarea
De ce n faa ncercrii
m simt tot mai debusolat
i parc-i tot mai greu pe cale,
iar viaa-mi pare aa ingrat?
Amarul curge fr preget,
de diminea pn-n noapte,
iar dinspre Tine drag Isuse,
aud tot mai puine oapte.
Dei m lamentez n tain
cu greu mi plec genunchii Doamne,
observ c umru-mi coboar
spre-a btrneei grele toamne.
Pe fruntea mea s-adun norii
unor tristei ce m apas,
att de mult c-a vrea degrab
s vii i s m iei acas
Nu mai gsesc de mult plcere
n tot ce astzi m-nconjoar,

sunt ca o floare ofilit

rmas pe-un peron de gar.
Atept n van, dar nu mai vine
i plnsul mi se ese-n glas,
pn ce trenul va ajunge
nu tiu ct timp a mai rmas.
Pe lng mine trec agale,
glumind pe negrele crri ,
indifereni si nestatornici
ali cltori spre alte zri
Mi-s pumnii plini de lacrimi, Doamne,
i-i tot golesc, se umplu iar,
cci din adncul meu rzbate
recunotin pentru har.
nc mai am speran-n suflet,
chiar de mi-ar fi mine mai greu,
am scris-n mine-ncredinarea
c-L voi vedea pe Dumnezeu!
Abia acolo, sus, n slav,
EL va privi spre pumnii mei
i palmele-I ce-au fost strpunse
vor terge lacrima din ei.
De Elena Marin Alexe- Focsani