Avortul

In Romania este cunoscuta interzicerea avortului in anul 1967, ca masura de crestere demografica; si legalizarea avortului in 1989, ca una din masurile de tip reparatoriu obtinute in urma revolutiei. Avortul este permis in genere in anumite conditii: salvarea vietii mamei, pusa in pericol de sarcina; protectia sanatatii fizice si/sau mintale a mamei; motive de factur juridic (viol, incest); motiv eugenic (cand fatul prezinta deficiente grave); cauze sociale (saracie accentuata, absenta conditiilor materiale de existenta: venit, locuinta, etc); cauze educationale si care tin de personalitatea femeilor respective, varsta (prea mica: minore; varsta inaintata: dupa 40-45 de ani) (Dictionar de sociologie - C.Zamfir, L.Vlasceanu, 1993). Avortul a provocat intodeauna numeroase discutii in mediile medicale si nonmendicale. Abordarea avortului din diferitele puncte de vedere aparute conduce la o analiza etica a acestuia. Din punct de vedere medical, avortul se impune atunci cand viata este in pericol sau atunci cand o solicita mama. Din punct de vedere religios, avortul este considerat o crima, deci condamnat. Din punct de vedere social, avortul este uneori un rau necesar. Insa care sunt limitele problemei etice care se invarte in jurul actului medical de intrerupere a unei sarcini? Nu intamplator am ignorat varianta in care avortul este provocat in medii nonmedicale problema care a fost provocata de restrictia impusa de stat inainte de 1990 si care a creat numeroase drame, insa acesta poate fi subiectul unei alte dezbateri. Din punctul meu de vedere, etic medical este atunci cand avortul este o ultima solutie si nu este o decizie a parintilor din motive de confort social sau a medicului din cauze materiale. Situatia aceasta are un corespondent similar si in situatia amintita, intamplata inainte de 1990, insa este net imbunatatita. Fara a fi un fanatic al ideii, fiecare situatie trebuie analizata in parte, consider ca motivele precum: nu am cu ce sa il cresc sau daca afla tata... sau imi strica cariera nu scuza crima infaptuita. Pe de alta parte, fara a face etic actul medical de intrerupere a unei sarcini, trebuie analizata si impotenta statului de a-si creste copii abandonati sau care nu beneficiaza de o educatie corespunzatoare in familia apartinatoare. Statul, in multe din institutiile sale, este o pepiniera de viitori inadaptati social. Etica medicala da dreptul cadrului medical sa nu participe la avort, insa nu apara viata unuia care nu si-o poate apara singur lasand decizia unei persoane cu discernamant indoielnic sau nedovedit. Sunt cazuri in care persoana respectiva nu are voie sa conduca o masina, insa are voie sa

decida dreptul la viata a unei nenascut. Uneori portul ilegal de arma nu trebuie probat cu folosirea ei, este suficient sa se dovedeasca existenta ei. Faptul ca femeia este stapana peste propriul corp nu o face stapana peste viata celui nenascut. Are dreptul sa nu il creasca, insa nu sa conduca la moartea pruncului nenascut. Tot ca o pledoarie impotriva tratamentului mult prea permisiv asupra actului de intrerupere a sarcinii aduc practica juridica aplicata in cazul divortului cand sotii sunt amanati succesiv in ideea unei posibile razgandiri. In cazul avortului nu se aplica, in ciuda faptului ca actul in sine reprezinta o trauma mult mai mare, pe de-o parte din cauza termenelor stricte privind momentul in care se poate face un avort, pe de alta parte numarului mare de doritori dispusi sa realizeze intreruperea sarcinii. In incheiere, repet singurul adevar valabil indiferent de situatie: fiecare caz in sine este o drama si fiecare drama are nevoie de un tratament diferentiat. In concluzie...O femeie gravid are nevoie de suport, nu de avort! (Asociatia ProVita)