ANEXA 1 VASCULARIZAREA SI INERVATIA PIELII

Vasele sanguine sunt situate n derm si au un calibru mic cu lumenul tapetat de un rnd de celule endoteliale turtite, arteriolele au lumenul mai rotunjit iar venele mai latit. Fara a avea o topografie fixa ele se grupeaza n trei etaje: vasele mai mari n hipoderm, cele de calibru mijlociu se concent n plexul orizontal subdermic, iar cele mici formeaza plexul subpapilar. De la nivelul plexului subpapilar emerg spre vrf numeroasele papilele capilare, avnd un perete redus la endoteliu, cu cteva histiocite si pericite n jurul acestuia. Un organ vascular special prezent n derm, mai frecvent la extremitatile degetelor si patului unghiilor, l reprezinta glomusul. Acesta este constituit dintr-o anastomoza arterio-venoasa directa, respectiv dintr-o arteriola aferenta cu lumenul ngustat si o vena aferenta cu lumen largit. nconjurate de celule glomice, contractiile dispuse stratificat n jurul segmentului arterial au rolul de a regla debitul sanguin la nivelul anastomozei. Vasele limfatice culeg limfa care circula prin spatiile intercelulare malpighiene si prin fasciculele conjunctive dermice. Ele iau nastere n papile si se varsa ntr-un plex subpapilar, superpus aceluia vasculosanguin, iar din acesta ntr-un plex subdermic, ca si vasele sanguine. Circulatia cutanata este reglata de centrii vasomotori - din maduva spinarii, bulb, hipotalamus si cortex - si de factori hormonali. Sistemul circular cutanat are un rol important n schimburile metabolice si n termoreglare. Inervatia pielii se efectueaza prin nervi cerebrospinali centripeti (senzitivi) si prin filete simpatice, centrifuge, cu actiune mai ales vasomotorie si secretorie, care au terminatiile n muschii netezi cutanati, n peretii vaselor si n glandele sudoripare. Spre deosebire de fibrele nervilor cerebrospinali (care sunt mielizate) cele simpatice sunt amielinice. Venind din profunzimea hipodermului, urca sinuos spre derm, nsotind pachetul vascular si lund parte la plexurile dermice si subpapilare; mici ramificatii urca spre epiderm, iar unele neurofibrile ajung pna n apropierea stratului granulos. n afara terminatiilor libere epidermice, n derm si hipoderm se mai gasesc celule si mai ales "corpusculi" senzoriali specializati: Sensibilitatea tactila este atribuita corpusculilor Meissner, discurilor Merkel, precum si terminatiilor n forma de cosulet de la nivelul foliculilor polisebacei; Sensibilitatea termica este asigurata de corpusculii Krause (pentru frig) si corpusculii Ruffini (pentru cald); Sensibilitatea tactila si la presiune si are reprezentantii n corpusculii Vater- Pacini si n varianta acestora--corpusculii Golgi- Manzzoni; Durerea si are corespondentul anatomic n terminatiile nervoase libere din dermul superior; Toate aceste manifestari ale sensibilitatii cutanate pornesc ca semnale (excitatii) de la nivelul exteroceptorilor amintiti, care le nregistreaza si le transmit sistemului nervos central, transformndu-se la nivelul scoartei cerebrale n senzatiile corespunzatoare de frig, caldura, presiune, etc.

Suprafaa pielii, la un om matur i talie mijlocie, e de 1,5-1,8 m 2. Greutatea ei total corespunde la circa 20% (n medie 14-16 kg), din care circa 15% reprezint hipodermul (cu varia ii largi n raport cu corpolena), circa 5% de derm i sub 1% de epiderm.

Grosimea pielii variaz dup regiuni: e subire pe fa, frunte, genitale, este mai groas pe toracele anterior, abdomen i marile pliuri. Grosimea crete la spate i pe suprefe ele extensorice

ale membrelor, cea mai groas e la palme i tlpi. Dintre straturile pielii epidermul e cel mai subire (ntre 0,03 i 1 mm), dermul este mai gros (are ntre 0,5-0,8 mm la fa , 2 mm pe torace i 2,5), iar hipodermul are variaii mari regionale. Elasticitatea pielii se datoreaz, n primul rnd sistemului fibrilar dermic i mai ales fibrelor elastice. Datorit lor pielea e depresibil. La elasticitatea ei contribuie i paniculul adipos, ai crui lobuli grsoi, nvelii ntr-un esut conjunctivo-elastic, funcioneaz ca ni te mingi minuscule de cauciuc ce se deprim la apsare, dup care ns revin la forma anterioar. Elasticitatea scade cu vrsta i dispare n strile edematoase sau de scleroz cutanat. Datorit elasticit ii, plgile devin mai mari dect suprafaa secionat, iar excizatele de piele (grefele) mai mici dect suprafaa prelevat. Mobilitatea pielii este variabil: fa de planurile profunde este uor mobilizabil la fa , torace, membre, penis i puin mobilizabil la nivelul palmelor, tlpilor, pe pavilioanele urechilor i pe aripile nazale. Ea scade n procesele de scleroz (cicatrici, scleroze secundare, sclerodermii eseniale).

Funciile pielii
funcia de aprare, mpiedic ptrunderea unor ageni patogeni n organism (bacterii, substan e toxice, radiaii) funcia termoregulatoare la meninerea unei temperaturi constante a corpului, pentru evitarea supranclzirii reduce temperatura prin exaporarea evaporarea apei din sudoare, la o temperatur sczut pentru reducerea pierderii temperaturii corporale, firele de pr prin Musculus arrector pili se zbrlesc pielea avnd aspectul de piele de gsc. funcia de aprare fa de razele ultraviolete la animale aceast funcie e realizat de blan sau pene, la om stratul cornos stratum corneum absoarbe i reflect cam 50% din radiaii, absorbirea radiaiilor se realizeaz prin pigmentul din piele melanin producnd bronzarea pielii, la o expunere extrem la aceste radiaii se poate produce cancerul de piele. pielea ca rezervor de celule embrionare aceast funcie este folosit de chirurgie n transplanturi. funcia imunologic a pielii este realizat de celulele Langerhans din piele. funcia de organ de sim este una din funciile de comunicare a pielii cu mediul nconjurtor, aceasta fiind ndeplinit de receptorii: de durere (fiind pn la 200/cm2), de presiune (corpusculii Vater-Pacini), termoreceptorii (corpusculii Krause), receptorii la ntindere (corpusculii Ruffini), receptorii tactili sunt mai dei la buze, degete, limb, sfrcul mamelei, organele genitale externe (corpusculii Meissner i celulele Merkel).