CONTEXTUL OPEREI Publicat n 1920, romanul ION reprezint primul roman al lui Liviu Rebreanu, o capodoper care nfieaz

universul rural n mod realist, fr idilizarea din proza semntorist; nucleul romanului se afl n nuvelele anterioare: ZESTREA, RUINEA. TEMA romanului este prezentarea PROBLEMATICII PMNTULUI, n condiiile satului ardelean de la nceputul secolului al XX-lea.Romanul prezint lupta unui ran srac pentru a obine pmntul i consecinele actelor sale. Tema central, posesiunea pmntului, este dublat de tema iubirii. INCIPIT, FINAL Concepia autorului despre roman neles ca un corp geometric perfect, corp sferoid, se reflect artistic n structura circular a romanului. SIMETRIA INCIPITULUI CU FINALUL se realizeaz prin descrierea drumului care intr i iese din satul PRIPAS, loc al aciunii romanului. Personificat cu ajutorul verbelor (se desprinde, alearg, urc, nainteaz), DRUMUL are semnificaia simbolic a destinului unor oameni i este investit cu funcie metatextual. Asemenea ramei unui tablou, el separ viaa real a cititorului de viaa ficional a personajelor din roman. Crucea strmb de la marginea satului, cu Hristos de tinichea ruginit, anticipeaz tragismul destinelor. PLANURI NARATIVE Prin TEHNICA PLANURILOR PARALELE este prezentat viaa rnimii i a intelectualitii rurale. Trecerea de la un plan narativ la altul se realizeaz prin ALTERNAN, iar succesiunea secvenelor narative este, redat prin NLNUIRE (respectarea cronologiei faptelor). NIVELUL MICROTEXTUAL La nivelul microtextual, funcia epic de interpretare se realizeaz prin TEHNICA CONTRAPUNCTULUI: prezentarea aceleiai teme n planuri diferite (nunta rneasc a Anei corespunde, n planul intelectualitii, cu nunta Laurei; conflictul exterior dintre Ion i Vasile Baciu corespunde conflictului intelectualilor satului: nvtorul i preotul). PRECIZAREA CONFLICTELOR CONFLICTUL CENTRAL din roman este lupta pentru pmnt n satul tradiional, unde posesiunea averii condiioneaz dreptul indivizilor de a fi respectai n comunitate. Drama lui Ion este drama ranului srac. Mndru i orgolios, contient de calitile sale, nu-i accept condiia i este pus n situaia de a alege ntre iubirea pentru Florica i averea Anei. CONFLICTUL EXTERIOR, SOCIAL, ntre Ion al Glanetaului i Vasile Baciu, este dublat de CONFLICTUL INTERIOR, ntre glasul pmntului i glasul iubirii. Cele dou chemri luntrice nu l arunc ntr-o situaie limit, pentru c fora lor se manifest succesiv, nu simultan. Se poate vorbi i de CONFLICTE SECUNDARE, ntre Ion i Simion Butunoiu, pentru o brazd de pmnt, sau ntre Ion i George Bulbuc, mai nti pentru Ana, apoi pentru Florica. n planul intelectualitii satului, se manifest CONFLICTUL NAIONAL, deoarece satul romnesc din Ardeal este nfiat n condiiile stpnirii austro-ungare. TITLU In primul rand e Liviu Rebreanu. Titlul simbolizeaza numele personajului principal, este semnificativ pentru intenia autorului de a face din Ion tipul generic al ranului ardelean, dar i de a sugera evoluia lui spre atipic, ca personaj puternic individualizat Statutul social al personajului. n centrul aciunii dezvoltate n opera amintit, se afl Ion, personaj principal, complex i contradictoriu n unele situaii, n jurul cruia se desfoar firul narativ ce urmrete lumea satului Pripas. nsuirirle i defectele sunt ale unui ran srac ce vrea s ajung bogat; nu e vorba, totui , de o evoluie, cci Ion nu evolueaz, ci se transform sub obsesia mbogirii, transformare conservnd tragismul existenei sale. Pentru aceasta, pmntul nu este un obiect fr viaa, ci o fiin de care are nevoie pentru a se

mplini att sufletete, ct i social. Preul a fost nefericirea, cci devenind bogat nu se simte fericit, aa cum i nchipuise, iar mulumirea de moment grav confundat cu fericirea nu-i ofer dect o satisfacie ce nu poate fi considerat victorie, dei eroul se consider nvingtor i se comporta ca atare: . . .mndru i mulumit ca orice nvingtor. CARACTERIZARE Exponent al taranimii prin dragostea pentru pamant, el este o individualitate prin modul in care il obtine. Singurala in satul Pripas nu este casatoria sarantocului cu o fata cu zestre, pentru ca Vasile Baciu si Ion Pop al Glanetasului dobandisera averea in acelasi fel, ci comportamentul sau o face pe Ana de rusinea satului inainte de nunta, iar apoi umbla dupa nevasta lui George. Fiind un personaj urmarit in evolutie, calitatile initiale alimenteaza paradoxal dezumanizarea lui Ion. Daca, omanul realist este istoria unui esec,destinul sau reflecta esecul in planul valorilor umane, iar moartea sa este dictata de un destin implacabil. La inceputul romanului, I se constituie un portret favorabil. Desi sarac, este iute si harnic ca ma-sa, iubeste munca Munca ii era draga oricat ar fi fost de aspra, ca o ravna ispititoaresi pamantul pamantul ii era drag ca ochii din cap. Este infratit cu pamantul prin munca. De aceea lipsa pamantului apare ca o nedreptate, iar dorinta patimasa de a-l avea este motivata:toata istetimea lui nu plateste o ceapa degerata daca n-are si el pamant mult, mult. Istet, silitor si cuminte, trezise simpatia invatatorului, care il considera capabil de a-si schimba conditia:cand a umblat la scoala din sat a fost cel mai iubit elev al invatatorului Herdelea, care mereu i-a batut capul Glanetasului sa dea pe Ion la scoala cea mare din Armadia, sa-l faca domn. Baiatul renunta insa la scoala pentru ca pamantul ii este mai drag decat cartea. Pentru ca il stiu impulsiv si violent este respectat de flacaii din sat si temut de tiganii care canta la comanda lui si il insotesc la carciuma dupa hora, desi George este cel care le plateste. Lacomia de pamant si dorinta de razbunare se manifesta cand intra cu plugul pe locul lui Simion Lungu pentru ca acesta fusese inainte al GlanetasilorInima ii tremura de bucurie ca si-a marit averea.Faptul ca taranul il cheama la judecata si ca numai jalba scrisa de dascalul Herdelea il scapa de inchisoare,nu-l sperie. De la Simion Lungu luase cateva brazde de pamant, dar el isi doreste mai mult. De aceea vede in casatoria cu Ana,solutia. Este viclean cu Ana si o seduce, apoi se instraineaza, iar casatoria o stabileste cu Baciu cand fata ajunsese deja de rasul satului. Este naib, crezand ca nunta ii aduce si pamantul, fara a face foaie de zestre. Este randul lui Vasile Baciu sa se arate viclean. Dupa nunta incepe cosmarul Anei., batuta si alungata de cei dor barbati. Prin interventia preotului Belciug, Vasile ii da toate pamanturile lui Ion, la notar. Toata incordarea lui de pana acum, ambitia si hotararea de a obtine pamantul se domolesc. Brutalitatea fata de Ana este inlocuita de indiferenta. Sinuciderea ei nu-I trezeste niciun licar de constiinta si nici moartea copilului. Viata lor nu reprezinta decat o garantie a proprietatii asupra pamanturilor lui Vasile Baciu. Instinctul de posesie asupra pamantului fiind satisfacut, lacomia lui raspunde altei nevoi launtrice:patima pentru Florica. Asa cum razvnise la averea altuia, acum ravneste la nevasta lui George. Are revelatia adevaratei ferici: iubirea pe care o vrea cu orice pret. Viclenia ii dicteaza modul de apropiere de Florica:falsa prietenie cu George, in a carui casa poate veni oricand ca prieten.In final, George il va ucide cu lovituri de sapa pe Ion, venit noaptea in curtea lui dupa Florica. Dominat de instincte, in afara oricarei morale, incalcand succesiv toate normele satului, aflat sub semnul fatalitatii, Ion este o victima a lacomiei si a orgoliului sau. Caracterizare direct realizat de ctre narator Ion este prezentat direct de ctre narator, la nceput, n scena rmas antologic a horei: Avea ceva straniu n privire, parc

nedumerire i un vicleug neprefcut, anticipndu-se astfel, comportamentul de mai trziu al personajului. Realizat de ctre alte personaje Intrnd n relaii cu multe dintre personajele romanului, este firesc s fie vzut n mod diferit de ctre acestea, fiecare apreciere sau sancionare ducnd la ntregirea chipului celui care se afirm i ca personaj exponenial, diferit de toi ceilali rani din literatura romn. Pentru Vasile Baciu, Ion este houl, srntocul i tlharul, n timp ce pentru Ana este Ionic, norocul meu. Autocaracterizare ntr-o ncercare dramatic de a se lmuri n legtur cu ceea ce dorete i simte, Ion oscileaz ntre a se considera prost, n anumite situaii, i detept, capabil s se descurce, n altele. Astfel, vorbind cu sine, rostete: . . .a fi o ntflea s dau cu piciorul norocului, acuzndu-se pentru momentele de slbiciune cnd, vznd frumuseea Florici, ar fi vrut s fug cu dnsa n lume, renunnd la Ana. OPINIE In opinia mea,relatia fundamentala din roman se stabileste intre protagonist si un personaj simbolic mai puternic decat el: pamantul. Conflictul tragic dintre om si pamant-stihie este prvocat de iubirea patimasa a personajului pentru pamant(scena in care Ion saruta pamantul este sugestiva), de iluzia ca-l poate stapani, dar se incheie omeneste,prin intoarcerea in aceasta matrice universala. Iubeste pamantul mai presus de orice. Renunta mai intai la scoala si apoi la Florica, femeia iubita. Relatia dintre taran si pamant este infatisata in trei ipostaze simbolice: pentru copil, pamantul-mama(Iubirea pamantului l-a stapanit de mic copil[...].De pe atunci pamantul i-a fost mai drag ca o mama), pentru barbat, pamantul-ibovnica(Il cuprinse o pofta salbateca sa imbratiseze huma,s-o crampoteasca in sarutari.), iar pentru omul cu destin tragic, ucis cu o sapa, pamantul-stihie, care spulbera dorintele si iluziile efemere prin moarte. CONCLUZIE Apeciat la aparitie de criticul E.Lovinescu drept ,cea mai puternica creatie obiective a literaturii romane,romanul Ion este o capodopera a literaturii realiste interbelice.