The Shadow of light

(Umbra luminii)

ACT 1

Soarele il arde pe fata palida,este o senzatie incredibila pentru el si isi doreste sa dureze la infinit dar ceva ii spune ca nu este real...Este prea bine sa fie real,totul este perfect...Oare visez?. Isi verifica ceasul si observa ca este blocat la ora 12:00. Dupa ce il loveste de cateva ori ceasul incepe sa ticaie si sa porneasca din nou dar in sensul contrar,acele miscandu-se cu greu de parca ar fi impinse de razele soarelui. Figura lui relaxata se transforma intr-o statuie fara viata cand vede ca ceasul merge invers dar imediat o idee il fulgera si gaseste explicatia rationala. - Nu trebuia sa il lovesc,l-am stricat acum, ceasul bunicului... - Stai linistit,o sa il reparam,se mai intampla,lucrurile se strica! Parca ii sare inima din piept cand aude vocea aceea cunoscuta,picioarele i se inmoaie si imediat se aprinde la fata cuprins de emotii. Se intoarce incet,parca cuprins de o frica nemaintalnita... - Deschide ochii! Ce ai patit? De ce esti asa de rosu? Sa intamplat ceva? Nu se poate asa ceva,trebuie sa visez,dar totul este asa de perfect...imi e frica sa deschid ochii,poate totul va disparea si ma voi trezi din somn...sau poate am murit si sunt in rai...sincer sa fiu acum sper mai mult la ce-a de-a doua,daca asa arata raiul vreau o casa aici! Trebuie sa deschid ochii,chiar daca este un vis,trebuie sa ii mai vad chipul macar o singura data... Cu o miscare lenta deschide usor ochii incepand sa tremure incontrolabil ca atunci cand a tremurat pentru prima oara in fata unui caine care il latrase cand era copil. Ochii lui caprui se deschid larg si raman fixati pe chipul fetei cu parul lung,brunet. O analizeaza bine,nu are cum sa uite acei ochi mari verzi,buzele rosii aprinse de o marime perfecta,tenul fin,curat,catifelat si desi ingrijorata observa un mic zambet pe fata ei. Pentru cateva secunde ramane blocat,soarele inca ii mai incalzeste pielea,totul este linistit si colorat iar de parca asta nu ar fi fost de ajuns pentru oricine,acum vede si chipul ei parca smuls din povestile cu zeite. Pe neasteptate il apuca de mana si il saruta... Sarutul este perfect,ii aminteste de toate celelalte saruturi fiecare dintre ele fiind mai special ca celalalt dar ceva nu este in regula,ceva lipseste,simte un gol in inima,ceva nu este cum ar trebui. - Hei ce sa intamplat? Te doare ceva? Este din cauza ceasului? Te ingrijorezi prea mult! Il vom repara stai linistit,totul va fi bine! Dupa care il imbratiseaza si il saruta din nou. Angelica....iubirea mea...nu pot sa cred asta... - Angelica! Dar...cum? Ce se intampla? Unde sunt? Ce e locul asta? Ce... - Usor,usor! Ce e cu tine,nu inteleg ce vrei sa spui... - Ce se intampla? Cum e posibil asa ceva?Ce sa intamplat cu mine? - Nu sa intamplat nimic cu tine din cate stiu eu,nu stii unde suntem? Ma sperii! - As...as vrea sa stiu unde sunt...ce e locul acesta... Incepe sa se uite imprejur incercand sa isi dea seama unde se afla,poate recunoaste locul. Totul este

verde,este vara,soarele este singur pe cer fara urma de nori,este intr-un oras,se aude o apa in apropiere,se uita in partea stanga si vede o fantana arteziana cu niste copii in ea jucandu-se cu apa lipsiti de griji. Imi doresc sa fiu si eu un copil sa ma joc acolo in apa,fara griji,cea mai importanta problema sa fie ce jucarie sa primesc de ziua mea si pe cine sa stropesc primul cu apa. De partea cealalta vede un parc mare in care oamenii isi plimba cainii si isi aduc copii sa se dea in leagane,dar nici aici nu observa nimic cunoscut. - Cum adica? Aici ne-am mutat dupa ce am absolvit eu facultatea,asa am stabilit amandoi,ce e cu tine? spuse Angelica - Cum? Nu tin minte sa ne fi mutat aici,sau tu sa termini facultatea...erai in anul doi cand... - Cand ce Mihai? spune Angelica cu o privire ingrijorata - Cand...sa intamplat...cu tine...ai... . Incearca sa rosteasca cuvinte mai departe dar ceva il opreste,are un nod in gat,simte cum o avalansa de emotii si sentimente de regret il pune la pamant cand se gandeste la acel moment si nu mai poate murmura nici un cuvant. - Te referi la atunci cand te-ai uitat in ochii mei si ca un monstru fara inima tiai infipt dintii in gatul meu firav si m-ai supt sangele pana cand m-ai omorat doar ca sa iti satisfaci setea,astfel privandu-ma de orice viitor? Cum ar fi putut fi acest viitor? Dupa ce aude aceste cuvinte iesind din gura Angelicai ramane inghetat,stie ceea ce a facut,dar cum sa auda asta de la singura persoana pe care a iubit-o cu adevarat din toata viata sa si sa nu simta ca se pierde si ca ar vrea sa moara. Desi a avut o viata foarte lunga fiind un vampir,nu a iubit niciodata o fata in afara de Angelica,nu stie cum sa reactioneze asa ca ramane blocat si incearca fara succes sa gaseasca macar niste cuvinte pe care sa le spuna,orice. Cum ma poate ierta? Poti ierta pe cineva care te -a omorat? Ce ii spui celui care te-a omorat? Am omorat oameni destui dar pe niciunul nu l-am adus inapoi ca vampir, desi eram o creatura stiam foarte bine ca ceea ce fac nu este bine. De ce nu am adus-o pe ea inapoi? De ce nu m-am putut controla cand am facut asta?Desi am iubit si inca o mai iubesc nu am putut invinge nevoia de sange si chiar ma controlat in totalitate! Soarele cald care il mangaia pe fata acum se transforma in inamicul lui arzandul din ce in ce mai tare. Tenul lui alb se inchide la culoare si incepe sa fumege si desi fiind in dureri ingrozitoare nu se poate misca datorita cuvintelor spuse de catre Angelica,stie ca urmeaza sa moara si ca cei peste 500 de ani traiti se vor transforma in tarana in cateva secunde. Desi are multe de pierdut si multe regrete singurul lucru la care se gandeste este momentul in care sa hranit cu sangele iubitei lui si la tipetele ei care se auzeau din ce in ce mai incet. Isi aminteste cum era

neputincios,ca un vis,nu se putea controla,era acolo doar sa vada ce se intampla de parca trupul lui era controlat de altcineva,isi aminteste statuia razboinicului fara nume care era in spatele ei si care parca il judeca cu ochii sai de piatra in timp ce el comitea fapta. Inainte de a pieri sub razele soarelui intamplarea i se repeta in cap,propriului lui iad inainte de moarte. Angelica era cu spatele,admira statuia razboinicului fara nume,probabil se gandea la faptele de eroism ale unor oameni care au murit pentru cei iubiti si au fost uitati,pierduti in panza infinita a timpului,singurul lucru care mai aminteste de ei fiind acea bucata de piatra sculptata. Se aude un tren cum suiera pe sine de la gara din zona,o vad cum tresare,sa speriat. Ar fi cel mai bine sa imi fac cunoscuta prezenta inainte sa ajung prea aproape,nu vreau sa o sperii si eu mai rau...ce foame imi e...tot sangele ala de animal este inutil,e ca si cum ai incerca sa te imbeti cu apa,oricat de mult ai bea rezultatul tot nul e...poate numai putin...ce am facut?! Angelica! Angelica! . I se pare corect si poetic sa moara inghetat in razele soarelui,nu mai are pentru ce trai ,nu poate trai cu ceea ce a facut. Este ora 12:00,noapte buna New York,somn usor! Se aude de la un ceas cu radio plasat pe noptiera. Mihai se trezeste din somn bine odihnit dar marcat de ceea ce a visat,pentru un moment ii vine sa planga,intoarce capul spre usa si se grabeste la intrerupator. Dupa ce aprinde lumina se uita bine in camera incercand sa isi dea seama exact ce se intampla fiind inca debusolat dupa acel cosmar. Este in apartamentul, il recunoaste imediat si o senzatie de siguranta il cuprinde, tot ce are este un pat,o masa pe care pune un televizor,noptiera pe care are o poza cu el impreuna cu Angelica si acel radio care la salvat de la cosmar. Dupa cateva clipe de ameteala totul revine la normal si se linisteste imediat,este la apartament pentru ca Angelica sta la doua blocuri distanta si vrea sa fie cat mai aproape de ea,sa o vada cat mai des si sa aiba grija de ea. Ce vis,bine ca este doar un vis si nu o realitate,nu as vrea ca asa ceva sa se intample niciodata dar riscul exista. Datorita acestui sange de animal sunt ca un dependent de droguri care este la detoxifiere doar ca la mine nu se termina niciodata perioada asta de chin si de foame din ce in ce mai mare. Stiu ca i-am promis Angelicai ca nu voi mai bea sange de om dar va trebui sa imi incalc aceasta promisiune,trebuie sa ma hranesc pentru a detine controlul si a evita un posibil scenariu ca cel din vis,trebuie! Imediat cum se imbraca porneste in jos pe scari cu gandul sa gaseasca o sursa de hrana,nu vrea sa faca rau nimanui asa ca planul lui este sa se strecoare cumva in spital si sa fure niste pungi de sange. A incercat si varianta cu pungile de sange dar a esuat si acum este foarte cunoscut de catre politia din Los Angeles,nu mai poate merge acolo pentru ceva timp,fata lui este in toate sectiile de politie si cunoscuta de majoritatea ofiterilor de politie. In timp ce coboara pe scari scoate

telefonul si o apeleaza pe Angelica. Are telefonul inchis,incerc din nou in 30 de minute . Afara este rece,normal pentru o zi de decembrie,instalatiile de craciun impazesc orasul care desi era foarte luminat si inainte acum chiar nu mai exista colt de strada intunecat. A nins putin,zapada este urat colorata de la praf iar pe strada masinile au facut din zapada alba o pasta urata care se scurge la marginea drumului. In timp ce se indreapta spre spital se uita in jurul sau si isi aminteste de cum era in anul 1920,prima oara cand a pasit aici ajuns din Europa. Tin minte perfect acea zi,cum sa uit,dupa atata timp de mers cu barca in care a trebuit sa ma hranesc cu sangele soarecilor de la bord pentru a nu risca sa fiu descoperit de catre cineva am fost uimit cand am vazut pentru prima oara orasul . Totul era curat,era foarte multa lume pe strazi si multe automobile,totul era asa de mare,cladiri inalte care impresionau pe oricine,ca niste maini care se intind spre ceruri parca incercand sa ajunga la Dumnezeu. Oamenii erau imbracati foarte bine,toata lumea era ocupata,se construia in toate zonele orasului,ca un stup de albine unde nimeni nu sta degeaba,toti aveau un rol de jucat. In timp ce visa in continuare la timpurile trecute,fara sa isi dea seama ajunge la spital si incepe sa isi faca planul cum sa se strecoare nedetectat odata ajuns inauntru. Experienta castigata in Los Angeles ii permite sa confectioneze un plan in scurt timp,a mai facut asta de cateva ori in timpul in care a locuit acolo. - Ia uite ce avem aici. Ii spune o voce familiara . Mihai se intoarce imediat pregatit sa atace pe cel care l-a descoperit. - Cristian! Trebuia sa stiu ca nu vei sta departe pentru mult timp. - Cum le stii tu pe toate,nu incetezi sa ma uimesti prietene,esti din ce in ce mai imprevizibil! Spune Cristian pe un ton ironic - Prietene? Ai baut sange stricat? Apreciez ironia dar nu am timp de complimente,spune ce vrei! - Mihai,Mihai,Mihai...de ce asa grabit? Nu mai ajunge sangele de soarece? Vrei sa incerci din nou sangele uman? Te reprofilezi in functie de sezon? - Nu imi plac vizitele astea familiale neanuntate,defapt orice vizita din partea as vrea sa o evit...stai,exista o exceptie,nu m-ar deranja o vizita de la tine intr-o urna de cenusa sa fiu sincer. - Vroiam sa vad ce mai face...copilul meu...si poate sa petrec ceva timp cu el cat timp ma aflu in oras. - Copil? Am fost prima ta victima,esti cu cat?trei zile mai batran ca mine? Nu ma face sa rad,defapt daca stau bine sa ma gandesc sunt defapt mai mare ca tine cu 2 ani daca nu ma inseala memoria. - Da,din fericire incompetenta mea ca tanar vampir ma rasplatit cu tine. Spune Cristian pe un ton ironic si putin amuzat Cristian este vampirul care l-a transformat pe Mihai care a avut ghinionul sa fie prima lui victima. Fiind prima victima,Mihai,a scapat cu viata din intalnirea cu

vampirul dar asta a facut ca si el sa devina unul dintre ei. Erau in Los Angeles cand au avut prima confruntare,pana atunci s-au inteles foarte bine desi Mihai profita de orice ocazie sa ii reproseze lui Cristian faptul ca din cauza lui este o creatura a noptii. Desi incearca sa lase impresia de baiat rau,nu reuseste, Cristian are ochii albastrii ,parul brunet destul de lung sa ii acopere urechile si gropite in obraji. Avea 24 de ani cand a fost si el la randul lui transformat de un alt vampir care vroia doar sa se distreze pe seama lui si la sfarsit sa il omoare dar un moment de neatentie a fost de ajuns pentru Cristian sa fuga. Cearta lor din Los Angeles a pornit tocmai din cauza Angelicai,Mihai nu vroia sa ii faca cunostina cu fata de teama sa nu i-o fure iar asta,la un loc cu multe alte motive, a dus la rivalitatea lor. - Daca nu ai venit sa iti ceri iertare nu ai ce cauta aici. Spune Mihai pe un ton serios - Ha ha ha! Iertare? Pentru ce? In primul rand nu am pentru ce si in al doilea rand as prefera sa beau apa sfintita in soare decat sa imi cer iertare in fata ta! - Nu vreau sa ma lupt din nou cu tine Cristian! Iti e dor de razboaiele noastre? De urmaririle nocturne si luptele in alei? Asa de rau ai ajuns incat incerci sa aprinzi rivalitatea noastra pe simplul motiv ca nu ai ce face? - Defapt...nu am venit aici pentru tine,faptul ca ne intalnim e o simpla coincidenta,sunt in oras de doua saptamani si am venit dupa provizii si eu la fel ca tine. Te flatezi singur,macar in felul asta te simti si tu mai bine cu tine. - A da? Pentru ce ai venit aici? Spune Mihai pe un ton superior - Nu cred ca e treaba ta,sa zicem ca am cunoscut si eu pe cineva special, nu esti singurul care are cunostinte aici. - Ma bucur sa aud ca ai prieteni,acum daca nu te superi am ceva de facut. Spune Mihai dupa care pleaca in graba spre spital Dupa ce obtine sangele dupa care a venit se grabeste la apartament sa se hraneasca si sa puna capat foamei. Nenorocitul de Cristian,cand totul e bine si frumos trebuie sa apara sa strice momentul,mai bine ma duceam la alt spital,daca nu stiam ca e aici si statea departe de mine ma simteam mult mai bine. Nu cred ca are el pe cineva aici,sunt sigur ca are un plan rau care ma vizeaza si pe mine intr-un fel sau altul. Sirul de ganduri ii este intrerupt de telefonul care incepe sa sune. - Mihai! Ce faci? Unde esti? Spune Angelica pe un ton ingrijorat - Am fost pana...la o plimbare,acum ma intorc la apartament. - Bine,sper ca nu ai uitat de planurile noastre! - ...nu am uitat! Cum as putea uita...? Isi lipeste o palma pe frunte amintindusi ca trebuie sa mearga cu Angelica la o petrecere a unui prieten de-al ei. - Ce a fost asta? Sa auzit o pocnitura... - Nimic nimic,traficul probabil. Voi veni eu la tine in o ora sa te iau. - Bine Mihai,ne vedem atunci! Te pup

Odata ajuns la apartament se grabeste sa devoreze o punga de sange dupa care incepe sa se imbrace pe fuga vazand ca nu mai are decat 20 de minute sa ajunga la apartamentul Angelicai. Se simte foarte bine,nu sa mai simtit asa de bine de mult timp,aproape a uitat cat de bun este sangele uman. Dupa ce se imbraca fuge repede pe scari uitand sa incuie si usa. Ajuns afara isi face drum spre apartamentul Angelicai care se afla la numai cinci minute distanta,observa ca a inceput din nou sa ninga,de data asta fulgii sunt mari si desi iar zapada incepe sa se vada pe masinile parcate, cat si pe trotuar. O vede pe Angelica asteptand in fata blocului si se grabeste la ea. - Ai intarziat doua minute,cum asa? Spune Angelica pe un ton amuzat - Probabil ceasul tau este inainte cu doua minute sau al meu in urma! Spune Mihai si el pe un ton amuzat - Taxi! Dupa ce se urca in masina Angelica il saruta - Ti-a fost dor de mine sa inteleg. Spune Mihai - Sigur ca da, cum sa nu imi fie dor de iubitul meu? Mihai o saruta si el - Prietenul asta al meu de care iti povesteam acum ceva zile il cunosc de cand stateam in Los Angeles,acum sa mutat in oras de curand si a chemat niste cunoscuti la o mica petrecere. M-am gandit ca ar fi frumos si politicos sa fim si noi prezenti,mai ales ca m-am inteles cu el foarte bine. - Deabia astept sa il intalnesc,orice prieten al tau este si prietenul meu! Spune Mihai dupa care o saruta din nou - 35 de dolari va rog. Spune soferul taxiului Dupa ce coboara din taxiu se vad in fata unei case inalte,cu doua etaje in stil european vintage,o casa frumoasa si foarte placuta la ochi,cu o mica gradina in fata cu doi pomi pusi de cate o parte a drumului spre usa. - Angelica! Bine ai venit! - Cristian! Ce bine imi pare sa te vad! Mihai este socat sa il vada pe Cristian,mai socat este sa vada ca el si cu Angelica se cunosc deja. - Ah si ce surpriza! Ai venit cu Mihai,ce mica este lumea! Spune Cristian pe un ton curios - Va cunoasteti? Ce coincidenta fericita! Spune Angelica cu un zambet mare pe buze. Cei doi sunt invitati inauntru,Mihai inca nu scoate nici un cuvant si adreseaza o privire taioasa lui Cristian. Interiorul este modern,se vede ca a fost mana unui decorator,din cate isi aminteste Mihai,Cristian nu este cea mai imaginativa persoana pe care o cunoaste,cu atat mai putin cand vine vorba de ceea ce este modern sau futurist. In timp ce isi pun hainele in cuierul de langa usa Cristian incepe o conversatie cu Angelica care pare fascinata de ineriorul casei.

- Cat de frumos ai aranjat casa Cristian! Chiar imi place ce ai facut cu locul acesta,fata de cum era atunci cand am vazut-o prima data dupa ce te-ai mutat aici. Cum? A mai fost aici? Eu cum de nu stiu de asta? Aaaahhhhhhh! Cristian,am sa te fac sa regreti ziua in care ai decis sa te pui impotriva mea! - Ce pot sa spun,am avut ajutor din afara,am chemat un decorator! Spune Cristian cu zambetul pe buze Am sa te decorez eu dupa ce termin cu tine! Nu inteleg de ce nu mi-a spus Angelica mai devreme de el? Stie macar ca e vampir? Trebuie sa aflu cumva,fara sa intreb in mod direct... - Observ ca ai niste draperii mari si groase la geamuri, cam strica tot stilul acesta modernist pe care il aici. Spune Mihai pe un ton rautacios - Stii tu,problema noastra comuna,a celor alergici la soare...sau tu te -ai vindecat? Raspunde Cristian - Alergici! Spune Angelica dupa care incepe sa rada in hohote Cum? Deci stie ca si el este un vampir! Dar nu inteleg de ce nu mi -a spus ca se cunosc pana acum,ce imi ascunde? Cati vampiri cunoaste? Nu suntem chiar asa de multi si mi se pare foarte ciudat ca nu mi-a spus nimic,ceva e in neregula aici. - Cristian,nu imi faci si mie turul casei in timp ce ne punem la curent cu ce am mai facut? Zise Mihai - Sigur,daca nu se supara Angelica ca o lasam singura. - Ah,sunt ok,voi duceti-va si faceti ce aveti de facut,eu o sa gasesc pe cineva cunoscut aici. Erau multi oameni in casa,majoritatea erau vampiri dar era si un numar rezonabil de oameni lucru care nu le permitea vampirilor sa se manifeste in forma lor naturala. Printre cei mai importanti invitati care erau prezenti era familia Brown,o dinastie foarte puternica si veche. Arthur Brown era cel mai batran vampir din toata America si tot o data cel mai influent dintre ei. In functie de varsta lor vampirii sunt din ce in ce mai puternci,nimeni nu stie exact de ce se intampla asta dar se spune ca,cu cat un vampir bantuie mai mult timp pe pamant cu atat se apropie mai mult de zeul lor creator in asemanare si in putere. Arthur Brown are 1544 de ani si nu a fost o victima a unui vampir. Fiind un tanar nobil Anglo-Saxon care se bucura de o enorma avere in urma razboaielor,Arthur descopera un vampir pe care il plateste pentru a ii oferi viata vesnica la varsta de numai 28 de ani. Cand implineste 18 ani,David Brown,fiul lui Arthur este si el transformat de catre tatal sau in vampir dar acesta este ucis la numai 2 ani de catre un razboinic al ordinii de fier care faceau ordinea in Europa la acea data. Cum vampirii nu pot avea copii acesta jura razbunare si se afla intr-o continua lupta. Arthur este acum in razboi cu Ordinea de Fier care se spune ca a fost infiintata ca raspuns fata de crearea vampirilor. Desi nu sunt vampiri,razboinicii ordinii de fier sunt foarte puternici

fiind condusi inca de la inceput de catre prima victima a primului vampir care in loc sa moara sau sa se transforme si el in creatura a obtinut imortalitate si puteri fizice demne unui zeu. Acum,Arthur,este un miliardar care detine chiar si propria lui armata de vampiri care ii asigura securitatea si se lupta impotriva ordinii cu orice ocazie.