Modelele teoretice ale comportamentului agresiv au fost considerate adecvate pentru studierea abuzului fizic a copiilor (Feshbach &

Feshbach, 1982; Parke & Staby, 1983). Din acest punct de vedere, si bazandu-se pe literature de specialitate, cativa autori au sugerat ca parintii care isi abuzeaza fizic copiii ar putea duce lipsa de empatie fata de acestia (Miller & Eisenberg, 1988; Milner, 2000; Schetky, Angell, Morrison, & Sack, 1979). Parintii abuzivi pot esua in a simti empatie (dispozitionala sau situationala), deoarece au probleme in a discrimina starea emotionala a copiilor lor si sa inteleaga situatia din perspective acestora. Prin urmare, capacitatea lor de a se comporta nonagresiv sau de a utilize strategii incompatibile cu comportamentul agresiv este redusa. (Nagore Aslaa, Joaqun de Pala, Alicia Prez-Albniz. (2011).Emotion recognition in fathers and mothers at high-risk for child physical abuse.) Teoria si numeroase cercetari au indicat ca anumiti factori individuali si de mediu sunt asociati cu abuzul fizic a copiii (Belsky, 1980, 1993; Wolfe, 1987, 1991). La nivel individual, factorii cognitive sunt cei care mediaza agresiunea verbala si fizica directionata catre copii. In incercarea de a intelege cognitiile parentale diferentiale care se cred ca ar contribui la abuzul fizic al copiilor, Milner (1993, 2000) propune un model de procesare a informatie sociale care contine 3 stadii cognitive si un stadiu cognitiv comportamental. Stadiu cognitive include: perceptii ale comportamentului social (1), interpretarile si avaluarile care dau sens comportamentului social (2), si information integration and response selection activities (3). Stadiul patru implica implementarea raspunsului si procesul de monitorizare. In modelul de procesare a informatiei sociale propus de Milner (1993, 2000), mamele cu risc crescut si abuzive fizic, comparative cu cele cu risc scazut si nonabuzive, se crede ca vor face diferite interpretari si evaluari in ceea ce priveste cmportamentul copiilor lor. De exemplu, diferentele in evaluarea greselilor ce tin de comportamentul copiilor se cred ca sunt mediatori critici a comportamentului abuziv. Modelul de procesare a informatie sociale, la fe ca si alte modele cognitive, sugereaza ca parintii cu risc crescut si abuziv, comparative cu cei cu risc scazut si nonabuzivi, sunt mai predispusi sa creada ca comportamentul negative al copiilor se

datoreaza factorilor interni, constanti si globali, si sunt mult mai predispusi in vedea intentii ostile in comportamentul negativ al copiilor. Modelul sugereaza ca parintii abuzivi, comparative cu cei neabuzivi esueaza in a integra adecvat informatii legate de copii, avand ca rezultat inflexibilitatea(rigiditatea) in ceea ce priveste evaluarea si atribuirea comportamentului copiilor. Trickett and Kuczynski (1986) au descoperit ca parintii abuzivi utilizeaza ca raspuns pentru noncompianta copiilor pedeapsa ca strategie predominanta, in timp ce parintii nonabuzivi nu aratat nici un raspuns predominant pentru noncomplianta acestora. (M. Paz Montes, Joaqun de Paul, Joel S. Milner. (2001). Evaluations, attributions, affect, and disciplinary choices in mothers at high and low risk for child physical abuse) Copiii care sunt abuzati fizic de parintii lor risca numeroase consecinte atat pe termen scurt cat si pe termen lung. Pe langa posibilitatea leziunilor fizic si deces ( Brittain, 2006), copiii abuzati fizic, comparative cu cei neabuzati, sunt mai predispusi sa experimenteze probleme psihosociale, precum deficite cognitive, performante academice proaste, stima de sine scazuta, depresie, anxietate, furie, distress psihologic, probleme relationale. Mai mult decat atat, copiii abuzati prezinta un risc crescut in ceea ce priveste angajarea in comportamente cu risc crescut, precum fumatul, mancatul in exces, consumul de alcool sau droguri, angajarea in comoprtamente sexuale riscante. Copiii care care au fost abuzati fizic, comparative cu cei neabuzati, prezinta un risc crescut in a savarsi comportamente violente. Desi sunt exceptii (e.g., Neller, Denney, Pietz, & Thomlinson, 2005), abuzul fizic al copiilor a fost identificat ca un factor de risc pentru cateva tipuri de violenta interpersonala, printre care agresarea colegilor (Benda & Corwyn, 2002; Manly, Kim, Rogosch, & Cicchetti, 2001; Yexley, Borowsky, & Ireland, 2002), violenta intima (Merrill, Hervig,&Milner, 1996; Reitzel-Jaffe&Wolfe, 2001; Riggs, OLeary,&Breslin, 1990; Smith&Williams, 1992; Wekerle et al., 2001; Wolfe, Scott, Wekerle, & Pittman, 2001), infractiuni violente (Smith, Ireland, & Thornberry, 2005), si atacuri sexuale (Merrill, Thomsen, Gold, & Milner, 2001). Teoria sociala a invatarii si teoria atasamentului au fost folosite pentru a explica de ce copiii abuzati fizic, ca si adulti, risca sa isi abuzeze propii copii. Ambele teorii se concentreaza asupra impactului pe care primele experiente sociale le au asupra relatiilor

interpersonale de mai tarziu. Potrivit teoriei sociale a invatarii (Bandura, 1973, 1977, 1986; Heider, 1958; Markus & Zajonc, 1985; Mischel, 1973) comportamentele sociale sunt invatate prin observarea si imitarea comportamentelor modelor, precum parintii. Asadar, copiii care sunt expusi comportamentelor parentale abuzive, atat fizice cat si verbale, pot invata aceste comportamente sis a foloseasca unele asemanatoare cand vor deveni parinti. Comparativ cu teoria invatarii sociale, teoria atasamentului sa axat mai putin pe invatarea comportamentelor specifice decat pe formarea de modele cognitive a relatiilor care ghideaza selectia comportamentelor. Potrivit acestei teorii, copiii dezvolta modele de lucru interne a sinelui si a altora bazate pe interactiunile timpurii cu parintii lor (e.g., Bowlby, 1973; Hill & Safran, 1994; Main&Kaplan, 1985; Ryle, 1985; Shirk, 1998; Stern, 1985). Aceste modele furnizeaza expectatii in ceea ce privesc relatiile si ghideaza comportamentele relationale. (Joel S. Milner, Cynthia J. Thomsena, Julie L. Croucha, Mandy M. Rabenhorst, Patricia M. Martens, Christopher W. Dyslin, Jennifer M. Guimond, Valerie A. Stander, Lex L. Merrill. (2009). Do trauma symptoms mediate the relationship between childhood physical abuse and adult child abuse risk? )

Modelele ecologice si tranzactionale sugereaza ca riscul de abuzz fizic al copiilor este cel mai bine inteles ca un construct dinamic ce reprezinta confluenta caracteristicilor unui individ, al familiei si al unui context social mai larg (Belsky, 1993: Cicchetti & Rizley, 1981). Caracteristicile parintilor, cum ar fi credintele legate de cresterea si educarea copiilor (ex: credinta in valoarea pedepsei corporale). Factorii situationali, ca nivelul crescut de stress, ar putea deasemena sa creasca riscul anumitor comportamente, precum abuzul fizic. Mai mult decat atat, in conditii de stress ridicat, parintii sunt mai predispusi sa proceseze informatiile rapid si automatic (vs. procesare flexibila, mai controlata. (Julie L. Crouch, Leah E. Behl. (2000). Relationships among parental beliefs in corporal punishment, reported stress, and physical child abuse Potential. )