Axiomele comunicarii: Scoala de la Palo Alto Scoala de la Palo Alto (un mic oras situat la sud de San Francisco)

desemneaza un grup de cercetatori din domenii diferite, care si-au concentrat activitatea asupra studiului comunicarii. Principalii exponenti ai Scolii de la Palo Alto, Paul Watzlawick, J.H. Beavin si D. Jackson isi concentreaza cercetarile mai mult de relatiile dintre, decat pe elementele luate separat, mentionand ca orice comportament uman are valoare comunicativa. Cei trei autori considera, in lucrarea lor de referinta intitulata Pragmatics of Human Communication. A Study of Interactional Patterns, Pathologies and Paradoxes, ca procesul de comunicare debuteaza mai ales ca relationare. Prin Axiomele comunicarii, Paul Watzlawick evidentiaza preponderent caracteristica relationarii, descriptiva pentru procesul de comunicare: Axioma 1. "Este imposibil sa nu comunici" (P. Watzlawick., 1967, 51). Axioma 2: "Orice comunicare implica existenta unui continut si a unei relatii astfel incat (continutul - n.n.) cel mai recent il contine pe cel mai vechi si este, in acest fel, o metacomunicare."(P.Watzlawick.1967, p.54). Axioma 3: "Natura unei relatii este intamplatoare pe punctarea secventelor comunicationale dintre participantii la actul de comunicare." (P.Watzlawick.1967, p.59). Axioma 4 "Fiintele umane comunica atat digital, cat si analogic. Limbajul digital are o sintaxa deosebit de logica si de complexa, dar este lipsit de o semantica adecvata in domeniul relationarii, in timp ce limbajul analogic poseda semantica, dar nu are o sintaxa adecvata pentru a oferi o definitie lipsita de ambiguitate asupra naturii relatiei" (P.Watzlawick.1967, p.66-67). Axioma 5 "Toate schimburile comunicationale sunt fie simetrice, fie complementare, depinzand de masura in care ele se bazeaza pe egalitate sau pe diferenta. " (P.Watzlawick.1967, p.70)