VALOAREA CA RELATIE INTRE OBIECT SI SUBIECT

Notiunea de valoare se afla in centrul oricarei definitii a culturii. Tudor Vianu,autorul primului curs de filosofia culturii si de teorie a valorilor tinut la Universitatea din Bucuresti in perioada interbelica,a ajuns la concluzia ca,termenul de cultura exprima suma valorilor create de om,mediul artificial simbolistic in care omul isi dobandeste caracteristicile sale ireductibile.El defineste valoarea ca fiind obiectul unei dorinte: Scurt spus,o valoare este obiectul unei dorinte.Aceasta dorinta poate sa fie la randul ei fizica sau morala.Un lucru care intruchipeaza in sine o astfel de valoare,un lucru care prin prezenta sau intrebuintarea lui poate sa satisfaca aceasta dorinta se numeste bun Vianu situeaza valorile la intersectia dintre dorinte si nevoi,pe de- o parte si obiectele corelative acestora pe de alta parte.Dorinta cuprinde valorile ca pe obiectele ei corelative spune Vianu.Valoarea este deci,tinta unei aspiratii,expresie a unui ideal sau scop. Actul cultural consta in introducerea unui obiect,prin creatie umana,in sfera unei valori.Prin creatie,omul investeste un obiect cu o anumita valoare si deci,il integreaza culturii. In cele mai frecvente intelesuri,valoarea este expresia ideala a unui acord intre eu si lume care poate fi oricand realizat. Orice valoare ,desi ramane o proiectie ireala,se intruchipeaza relativ si gradual intr-un suport fizic (obiect,opera,imagine,comportament,actiune) prin care isi exprima existenta si este incorporata in plasma vietii concrete.Cultura delimiteaza in arta socialului tot ceea ce omul a inventat si a introdus in campul existentei,toate creatiile si mijloacele care alcatuiesc mediul specific al existentei umane. In conceptia sa,Vianu pune un accent deosebit pe actul cultural,adica pe ideea de creatie.El elaboreaza o conceptie proprie asupra culturii pe care o denumeste conceptie activista,deoarece are in centrul ei ideea rolului activ al subiectului cultural.Cultura este deci procesul activ de creare a valorilor,de intrupare a valorilor in bunuri de civilizatie si de valorificare a lor conform nevoilor si trebuintelor umane. Intre obiectivism si subiectivism,Vianu considera ca valorile reprezinta expresia ideala a unui acord intre eu si lume ,deci psihologismul radical,care

reduce valoarea la simple trairi subiective,cat si materialismul vulgar,care confunda valoarea cu lucrurile inafara relatiei lor cu omul. Deci valoarea este o relatie a constiintei subiective cu lumea obiectiva,este o relatie sociala,acea relatie dintre obiect si subiect in care se exprima pretuirea,aprecierea acordata de o colectivitate umana sau de un individ ce reprezinta acea colectivitate,unor obiecte,fenomene,insusiri (naturale,sociale,psihologice) in virtutea capacitatii acestora de a satisface necesitati ,aspiratii,dorinte,idealuri umane,istoriceste determinate de activitatea omului.Omul acorda valoare,sau obiectele capata valoare pentru ca omul gaseste in ele ecoul unor necesitati si dorinte,pentru ca el nu ramane indiferent in fata lor,ci este impresionat de calitatile pe care le le poarta. Desi sunt expresia subiectivitatii prin creatie,valorile au obiectivitate si valabilitate sociala,fiind impartasite de grupuri umane.Ele sunt determinate de nevoile umane si raspund unor dorinte determinate de aceste nevoi,dar au in acelasi timp si un caracter social. Valorile reprezinta o zona intermediara intre constiinta si lucruri.Interesat mereu sa asigure sinteza intre ideal si real in structura valorii,Vianu va face distinctie intre valorile pure si cele realizate,intre mediul axiologic autonom si spatiul social.Substanta valorilor este asigurata totdeauna de realitati la care constiinta umana se raporteaza in mod necesar.De aici decurge obiectivitatea valorilor pe care Vianu o numeste excentricitatea valorilor afirmand ca sunt intuite si cuprinse de constiinta umana ca niste realitati care sunt exterioare ei