Cap.

II Relatiile Maresalului Ion Antonescu cu principalele partide politice in contextul razboiului antisovietic
2.1. Atitudinea partidelor politice fata de razboiul antisovietic pentru eliberarea Basarabiei si Bucovinei
Poporul roman si armata sa au intrat in razboiul contra Rusiei pentru singurul scop al recastigarii a ceea ce fusese furat prin amenintarea cu forta. Pentru a pune capat umilirii pe care au suportat-o in urma deciziei guvernului lor de a capitula fara varsare de singe, romanii au resimtit moralmente necesitatea de-a
lupta pentru recastigarea pamantului ce apartinea de drept Romaniei. Procedand astfel, ei

de asemenea natura; ei au conceput razboiul lor contra Rusiei ca o actiune militara purtata pentru recastigarea celor doua provincii romanesti pe care ei au fost gata sa le apere prin forta cu un an mai devreme si, de asemenea, pentru eliberarea a doua milioane de tarani romani a caror viata, sub ocupatia sovietica fusese o lunga serie de persecutii, deportari si ucideri in masa. (Intr-un singur an de ocupatie, peste 300 000 de romani din Basarabia disparusera prin forta). Poporul roman a fost convins ca, pentru el, razboiul va inceta a doua zi dupa eliberarea Basarabiei si a Bucovinei de Nord, iar Armata a fost informata ca ea va depasi raul
nu s-au gandit nicicand sa participe la vreo cruciada ori la vreo campanie mondiala 1

Nistru, granita legala intre Romania si Uniunea Sovietica, numai pentru o foarte limitata extensiune dictata de necesitati militare: in principal de nevoia de a fi distruse bazele construite de Uniunea Sovietica de-a lungul intregii frontiere cu Romania. Un acord semnat cu Germania chiar stipula ca armatei romane nu i se va cere sa inainteze dincolo de riul Bug.
Decizia de a continua lupta peste Bug a fost luata de guvernul Antonescu fara cunostinta ori consimtamantul poporului roman. Intrucat avansul unor unitati militare romanesti dincolo de acest rau s-a realizat gradual a fost nevoie de timp pentru ca poporul roman lipsit de orice mijloace de expresie ori de a-si impure efectiv vointa sa fi fost informat

ca o

parte a armatei sale 1upta inca in Rusia. La 22 iunie 1941 Germania hitlerista a atacat Uniunea Sovietica. Uzand de calitatea sa de conducator al statului, Antonescu a dat ordin trupelor sa treaca Prutul si sa inceapa operatiile militare, angajand Romania in acest razboi ; ulterior, tara a fost pusa in stare de razboi cu Marea Britanie si Statele Unite ale Americii. Consecintele situatiei economice grele createca urmare a dominatiei Reichului au fost resimtite acut in primul rand de masele muncitoare, dar s-au repercutat sub diverse forme si asupra burgheziei, care vazuse in Antonescu pe aparatorul propriilor lor interese, acordandu-i sprijinul pentru a guverna. Vorbind la 14 februarie 1941 in fata cadrelor Partidului National Liberal, C.I.C. Bratianu il considera pa Antonescu drept [...] singurul care poate guverna tara in conditiile externe si interne de astazi, apreciind ca guvernul instituit era cea mai buna solutie ce se putea da crizei actuale. Ii dam tot concursul ce ii putem da, indeplinindu-ne o datorie patriotica1. De asemenea Iuliu Maniu aprecia consolidarea regimului Antonescu ca o necesitate si-i promitea acestuia tot sprijinul Partidului
1

Buzatu Gheorghe, Romania cu si fara Antonescu, Ed.Moldova, Iasi, 1991, p.192

National-Taranesc. Venind in intampinarea eforturilor lui antonescu de a consolida regimul prin atragerea in gucern a unor personalitati civile, seful Partidului National-Liberal a indicat unor cadre sa intre in gucern sau in administratia centrala si locala de stat, ocupand posturi cheie, cum earu Ministerele Economiei Nationale, finatelor, Bancii Nationale. De asemenea Antonescu s-a bucurat de sprijinul nemijlocit al marii finante ; toate actele importante de guvernamant, cu caracter economic, inclusiv protocoalele romano-germane, erau discutate de Antonescu cu conducerea Bancii Nationale a Romaniei primind girul sau refuzul acesteia. Cu toate acestea conducatorii principalelor partide burgheze si-au manifestat unele dezacorduri fata de anumite acte de guvernamant ale dictaturii militare-fasciste. In consfatuiri cu caracter restrans si prin memorii adresate generalului Antonescu, ei au luat atitudine impotriva aderarii la Pactul Tripartit, acceptarii trupelor germane pe teritoriul Romaniei, ruperii relatiilor diplomatice cu Marea Britanie, ulterior si cu S.U.A.2 Ostiliatea poporului roman fata de trupele hitleriste, considerate unanim drept trupe de ocupatie, s-a oglindit si in atitudinea militarilor romani. Incadrarea unitatilor romanesti cu instructori germani a produs numeroase si puternice nemultumiri in randurile armatei, fapt ce a determinat Ministerul Apararii Nationale sa dea ordin in care cerea comandantilor sa supravegheze starea de spirit a trupelor, iar serviciilor contrainformative sa fie foarte atente, urmarind indeaproape elementele indoielnice,
2

Regimurile fasciste si totalitare din Europa, ed.Militara, 1980,p.309

indeosebi dintre muncitorii, lucratorii concentrati etc. 3 Fortele patriotice revolutionare si democrat-nationale au luat atitudine in diverse modalitati contra politicii antonesciene si a dominatiei Germaniei naziste. Partidul Comunist Roman s-a manifestat consecvent si combativ impotriva acestei politici, comunistii fiind organizatorii demonstratiei de la Obor, unde participantii au luat atitudine contra prezentei trupelor germane pe teritoriul romanesc. Intrarea Romaniei in sfera de dominatie a Reichului hitlerist si antrenarea ei in razboiul acestuia au determinat o ascutire considerabila a contradictiilor social-economice si politice din tara. Contradictia principala de a carei rezolvare depindea insasi existenta de sine-statatoare a natiunii romane si posibilitatile dezvoltarii luptei fortelor ei avansate pentru progres social a devenit, in aceasta perioada, contradictia dintre poporul roman, pe de-o parte, si imperialismul german hitlerist si dictatura antonesciana pe de alta parte. Pornind de la aprecierea justa ca sarcina primordiala ce statea in fata intregului popor consta in organizarea luptei pentru salvgardarea fiintei sale nationale si recastigarea teritoriilor pierdute prin amenintarea cu forta, partidul comunist a chemat la unire toate fortele patriotice, nationale, antihitleriste, indiferent de apartenenta de clasa, de conceptiile ideologice si politice. In circulara sa din iulie 1941 si in cunoscuta platformaprogram din 6 septembrie acelasi an, intitulata Lupta poporului romanpentru libertate si independenta natioanla, Partidul Comunist Roman se adresa poporului,
3

A.M.A.N., Pitesti, fondul M.St.M., ordinul M.A.N. nr 11351/1941

dezvaluindu-i prapastia in care era impins de regimul generalului Antonescu si hitleristi si-l chema la lupta pentru Rasturnarea guvernuluisi regimului militaro-hitlerist4 si formarea unui guvern al independentei nationale, cu participarea tuturor fortelor patriotice, pentru incetarea razboiului antisovietic, pentru participarea, alaturi de U.R.S.S. si de celelalte popoare din coalitia antihitlerista, la zdrobirea Germaniei naziste. El se adresa tuturor fortelor politice ale tarii, indiferent de conceptii politice, filozofice, stare sociala sa se uneasca intr-un front national, fixand ca unic criteriu al acestei aliante atitudinea antihitlerista. Sub conducerea comunistilor si a altor patrioti antifascisti lupta maselor a imbracat forme dintre cele mai diverse. In marile centre industriale, actiunea impotriva razboiului hitlerist se impletea adesea cu actiuni revendicative economice ale salariatilor. Astfel de actiuni erau semnalate de Marele Stat Major al Armatei care aprecia ca in situatia existenta masa muncitoare este impinsa incet, dar sigur, intr-o zona periculoasa de influenta a curentului comunist.5 Avand in vedere cenzura foarte stricta, de-a dreptul draconica, din timpul razboiului, faptul ca unele cuvinte (partid, democratie s.a.) erau interzise, ca regimul dictatorial nu ingaduia nici un fel de dezbatere politica sau ideologica, este lesne de inteles ca national-taranistii care au publicat in presa legala nu-si puteau afirma apartenenta la Partidul National-Taranesc si nici nu puteau face propaganda pro domo. Dar din subiectele abordate, prin accentul pus pe anumite probleme, prin modul de prezentare a evenimentelor
4

Documente din istoria Partidului Comunist din Romania, editia a II-a, Ed. pentru literatura politica, Bucuresti, 1953, p. 347 5 Regimurile fasciste si totalitare din Europa, ed.Militara, 1980,p.312

ei ca si alti ziaristi si oameni politici cu vederidemocratice, ostili Germaniei hitleriste si regimului antonescian au reusit sa afirme un spirit de demnitate nationala, de incredere in forta creatoare a poporului roman, sa demasce cu consecventa caracterul nedrept al dictatului de la Viena si sa sublinieze necesitatea revenirii nordului Transilvaniei la Romania

2.2. Pozitia liderilor partidelor politice fata de regimul antonescian

Dupa 22 iunie 1941, cand Romania a fost angrenata in razboiul Germaniei hitleriste impotriva Uniunii Sovietice, a avut loc un proces de polarizare a fortelor politice. Atitudinea fata de participarea tarii la razboi a devenit elementul esential in aprecierea oricarui partid, organizatie sau om politic.
In dinamica miscarii de rezistenta pot fi distinse mai multe etape, determinate de evolutia evenimentelor de pe front, de amploarea si intensitatea acestei miscari, de pasii facuti pe calea cuprinderii unor largi categorii sociale si forte politice in lupta pentru inlaturarea dictatorului Antonescu si scoaterea Romaniei din razboiul hitlerist.

Prima etapa cuprinde perioada 22 iunie decembrie 1941, caracterizata prin succesele obtinute pe front de hitleristi, prin organizarea primelor actiuni de rezistena specifica razboiului, prin precizarea pozitiilor de catre principalele forte politice.6La 8 iulie 1941 Partidul Comunist Roman si-a exprimat convingerea ca numai printr-o larga coalitie de forte social-politice tara putea fi salvata din situatia in care o adusese dictatorul Antonescu, care la 6 septembrie 1941 a difuzat Platforma-program prin care erau formulate obiectivele miscarii de rezistenta din Romania.

Scurtu, Ioan, Din viata politica a Roamniei 1926-1947, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1983, p.456

In aceasta etapa atitudinea Partidului National-Taranesc a cunoscut anumite oscilatii, vizibile mai ales in atitudinea fata de razboi. La 23 iunie 1941, Ion Mihalache s-a adresat, in calitate de maior in rezerva, Marelui Stat Major, cerind sa fie mobilizat la una din unitatile operative ; prin aceasta el urmarea sa evite mobilizarea pe linga Comandamentul de Capetenie al Armatei, care intentiona sa-1 foloseasca in scop de propaganda politica. La 27 iunie, loctiitorul sefului Marelui Stat Major i-a raspuns ca cererea va fi satisfacuta la momentul oportun,
cind i se va comunica si misiunea primita. Dupa o luna, la 27 iulie, Ion Mihalache a fost instiintat ca fusese mobilizat pe linga Comandamentul de Capetenie al Armatei. Conform ordinului, Ion Mihalache s-a prezentat la unitate, dar dupa o discutie avuta la 5 august 1941 cu conducatorul statului, in timpul careia si-a exprimat dezacordul fata de continuarea razboiului dincolo de Nistru, a cerut sa fie demobilizat. Astfel,fara a fi participat efectiv la vreo actiune militara, fara a fi primit solda macar pentru o singura zi, ,voluntarul Ion Mihalache a fost Iasat la vatra. 53 Presedintele Partidului National-Taranesc, prin scrisorile adresate lui Ion Antonescu la 6 iulie 194154 si 18 hilie 194155, si-a exprimat satisfactia fata de succesele obtinute de armata romana pe front, dar a cerut ca aceasta sa se opreasca pe linia Nistrului, urmind a se pregati pentru eventualitatea luptei pentru redobandirea nord-estului Transilvaniei anexat de Ungaria in urma dictatului de la Viena. Maniu a folosit prilejul pentru a declara din nou ca aproba actiunea militara intreprinsa pana la Nistru, dar dezaproba continuarea acesteia ; aproba inlaturarea lui Carol al II-lea dar ,dezaproba categoric
continuarea regimului dictatorial, care exclude orice posibilitate de manifestare democratica a vointei populare si anihileaza libertatile cetatenestill ; dezaproba, in modul cel mai categoric germanizarea intreprinderilor industriale, comerciale si bancare.

Dupa eliberarea Basarabiei si Bucovinei de Nord, s-a pus intrebarea : Pana la Nistru sau si dincolo ? La 18 iulie 1941, Iuliu Maniu, presedintele Partidului National Taranesc, dupa ce aprecia actiunile armatei romane pana la Nistru si-l asigura pe generalul Ion Antonescu de recunostinta vesnica a tarii, specifica : Trebuie sa crutam armata noastra pentru scopurile noastre romanesti, care sunt multe si mari si de tragica actualitate pentru foarte apropiate vremuri .7 De asemenea, Maniu isi exprima dezacordul fata de politica externa promovata de Antonescu, de inglobare a Romaniei
7

Scurtu, Ioan, Viata politica din Romania 1918-1944, Ed. Albatros, Bucuresti, 1982, p.315

in Axa, intrucat aceasta era vinovata de ruperea unei parti a Transilvaniei si cedarea ei catre Ungaria. Cu ocazia implinirii unui an de la dictatul de la Viena a fost organizata, la sugestia lui Maniu, o adunare a refugiatilor ardeleni, care au protestat impotriva sentintei date de Germania si Italia si au exprimat vointa poporului roman de a lupta pentru drepturile sale nationale. In septembrie au fost initiate sezatorile cultural artistice", in cadrul carora locul central il ocupa situatia din nordul Transilvaniei si necesitatea revenirii acestuia la Romania5l (ele se desfasurau sub patronajul gazetei Ardealul"). Inca din primele zile ale angrenaril Romaniei in razboi, presedintele Partidului National-Taranesc a stabilit contacte cu diplomatii americani si englezi acreditati la Bucuresti pentru a-si expune punctul de vedere, deosebit de cel al lui Antonescu. Astfel, la 26 iunie 1941, Cloyce Kenneth Houston, de la ambasada S.U.A., 1-a vizitat pie Iuliu Maniu, caruia i-a declarat ca Marea Britanie si S.U.A. vor ajuta orice tara care se va ridica impotriva Germaniei sau va lupta impotriva hitlerismului pe teritioriul ei. Doua saptamani mai tirziu, la 12 iulle 1941, a avut loc o intilnire intre Franklin Mott Gunther (ministrul S.U.A.), Suphi Tanrioer (ministrul Turciei), Iuliu Maniu, Mihai Popovici si Ghita Popp, cu care ocazie presedintele Partidului NationalTaranesc a prezentat un memoriu catre guvernele englez si american, in care aprecia ca Romania se gasea intr-o situatie specialall". Totodata, Maniu a incercat sa obtina din partea lui Gunther un document potrivit caruia la conferinta pacii drepturile Romaniei vor fi examinate pe baze obiective, conform principiulul liberei autodeterminari a
8

popoarelor. Ministrul american n-a dat curs acestor insistente. La 23 iulie 1941, Maniu i-a inmanat lui Mott Gunther o scrisoare in care explica situatia speciala a tarii noastre, si anume ca guvernul roman se afla la dispozitia Germaniei, iar statul roman era ocupat de hitleristi ; in consecinta, opinia publica romaneasca se gasea in dezacord cu actele guvernului Antonescu. Legaturile intre national-taranisti si diplomatii americani in Romania au devenit tot mai frecvente spre sfirsitul anului 1941. Presedintele Partidului National-Taranesc na ezitat sa-si exprime si fata de reprezentantii Reichului convingerea ca victoria finala va apartine Angliei si S.U.A. Avind, la 16 iulie 1941, o discutie cu printul Karl Anton de Rohan, Maniu a declarat ca el nu putea fi pentru o politica alaturi de Germania care a ciuntit hotarele Romaniei si ca va continua sa se orienteze spre Anglia si Franta care au sprijinit poporul roman in realizarea idealului sau national. In aceasta etapa, Maniu s-a aratat reticent unei colaborari cu alte forte politice, el consultanduse aproape numai cu C.I.C. Bratianu, presediniele Partidului National-Liberal, in vederea stabilirii unei pozitii comune. Pe de alta parte, masele inregimentate in Partidul National-Taranesc, multe cadre locale au sesizat pericolul pe care-l reprezenta angrenarea Romaniei in razboiul hitlerist, manifestindu-si vointa de a actiona impotriva
9

acestuia. In noiembrie 1941 a avut loc o consfatuire la Deva, cu participarea unor reprezentanti ai Partidului Comunist, Frontului Plugarilor si organizatiilor locale ale Partidului National-Taranesc si Partidului National-Liberal. Cu aces prilej s-a votat o motiune in care se arata ca poporul roman isi da seama ca razboiul contra Rusiei sovietice este impotriva vointei si intereselor sale sii serveste numai intereselor Germaniei. Tara romaneasca doreste pace cu Rusia sovietica. Consfatuirea de la Deva se adreseaza tuturor romanilor de buna credinta, chemindu-i la lupta impotriva asupririi germane, pentru o Romanie libera si neatirnata.8
Ideea colaborarii tuturor fortelor democratice era impartasita de multe cadre de jos ale Partidului National-Taranesc, indeosebi de tineretul national-taranist. In decembrie 1941 studentii utecisti de la Universitatea din Bucuresti au reusit sa editeze gazeta Gindul nostru si sa creeze un cerc de dezbateri in jurul acesteia, la care participau si tineri national-taranisti. Partidul Comunist a ramas in continuare forta cea mai dinamica a miscarii de rezistenta, organizind un numar insemnat de actiuni impotriva razboiului hitlerist si a dictaturii antonesciene. P.C.R. a militat ferm pentru realizarea unei largi coalitii a tuturor fortelor patriotice, democratice, antifasciste si antihitleriste. In cadrul acestei coalitii Partidului National-Taranesc ii revenea un rol important.

2.3.Pozitia liderilor opozitiei fata de continuarea razboiului dincolo de Nistru

Daca recucerirea Basarabiei si a Bucovinei de Nord au fost actiuni fara indoiala populare, acceptate de marea masa a romanilor, continuarea razboiului dincolo de Nistru a fost intampinata cu ostilitate ; regele Mihai i s-a opus cu
8

Ibidem, p. 331

10

hotarare, la fel unii din generali, in frunte cu seful marelui Stat Major, I. Iacobici ; Maniu, care scrisese Conducatorului inca de la 27 februarie 1941, ca steagul romanesc a ajuns sa fluture deasupra unui lagar de sclavi pentru a le indica nationalitatea, a protestat si el in termeni foarte aspri : armatele romane nu trebuie sa invadeze teritorii care nu le-au apartinut" ...,,nu este admisibil sa ne prezentamu astazi ca agresori impotriva Rusiei, aliata de acum a Angliei... nu este admisibil sa ne legam soarta cu Axa prin razboaie de agresiune si cucerire"9. Continuarea razboiului dincolo de Nistru a complicat si relatiile cu Anglia si Statele Unite ale Americii cu care Romania a intrat in stare de razboi in decembrie 1941 si respectiv iunie 1942. Desi Antonescu a declarat ca nu se afla in razboi decat cu Rusia, antrenarea tarii dincolo de Nistru a avut consecinte grave pentru poporul roman, atat in momentul razboiului cat si in perspectiva
Cererile lui Maniu de a se retrage armata din Rusia, memorialul din ianuarie 1942, de pilda, au starnit furia lui Hitler care i-a intrebat pe maresal de ce tolereaza activitatea unui om care actioneaza constient pentru slabirea rezistentei frontului intern".

Opozitia taranista si liberala se afla dealtfel in contact cu comandamentul britanic din Orientul Mijlociu inca din vara anului 1941, gratie unui aparat de radio-emisie lasat la Bucuresti de legatia engleza inainte de a parasi capitala. La inceputul anului 1942, Maniu comunica angloamericanilor ca este dispus sa organizeze o lovitura de stat si sa obtina de la armata intoarcerea armelor impotriva Germaniei, daca aliatii vor recunoaste independenta statului roman, ii vor garanta frontierele existente si vor trimite un corp expeditionar in Balcani. Catre primavara, englezii au incercat sa asocieze Kremlinul la aceste discutii, dar Stalin
9

Buzatu Gheorghe, Romania cu si fara Antonescu, Ed. Moldova, Iasi, 1991, p. 154

11

nu a manifestat nici un interes pentru planurile lui Maniu, desi acesta se arata scum dispus sa renunte la cererea privind frontierele.
S-a vehiculat ideea potrivit careia adeziunea opozitiei din Romania la actiunile politice si miliate ale Aliatilor ar fi avut un substrat de atasament sentimental al frunatsilor romani traditionalisti. Nu se poate contesta existenta acestui etasament. De asemenea, nupoate fi pusa la indoiala increderea ferma a lui Iuliu Maniu si dinu Bratianu in victoria Aliatilor si in infrangerea categorica a Germaniei hitleriste (manifestata in mod temerar chiar si in momentele in care mersul razboiului a avantajat tabara hitlerista si a facut sa se clatine multe opinii in privinta victoriei finale) . Dar, in afara de devotamentul pro-aliat si neclintita credinta in victorie, conducatorii opozitiei din Romania isi sprijineau pozitia adoptata pe asigurari si texte concrete si pe logica stransa care determina perspectivele asezamintelor postbelice, rezultate din ideologia si realizarea intereselor politice ale Statelor Unite si ale Marii Britanii in viitor.
10

Intrarea tarii noastre in razboiul antisovietic, ca aliata militara a Germaniei (22 iunie 1941) a fost initial justificatade obligatia morala si patriotica de a recupera provinciile de rasarit ale tarii, ocuparea in mod samavolnic cu un an in urma, provincii ca altminteri ar fi fost expuse cruntelor devastari hitleriste. Romania nu a intrat in razboi ca un stat agresor. Razboiul Romaniei, pana la Nistru, a fost un razboi just, care s-a bucurat de acordul si aprobarea opiniei publice romanesti. Continuarea ofensivei, peste granitele etnice ale neamului, alaturi de Wermachtul german, s-a facut insa impotriva vointei natioanle, care si-a manifestat, prin exponentii ei reprezentativi, dezacordul si dezavuarea si a cerut, prin aceiasi exponenti, ca guvernul militar care se instalase la putere sa inceteze imediat ceea ce numea: urmarirea inamicului pana la distrugerea lui 11 si
sa retraga armata romana din teritoriul strain invadat. (Acest comandament moral era sustinut s i de unele capetenii ale armatei : generalii Iacobici, Ciuperca, Constantinescu-Klaps si altii, care au tras mai tarziu

De asemenea, Regele Carol al II-lea preciza n jurnalul su: Mi se prbuete o politic pe care am voit s o duc de zece ani ncoace, de apropiere de Anglia, dar n care aceasta nu mi-a dat nici o mn de
consecintele atitudinii lor).
10 11

Ibidem, p.196-197 Campus, Eliza, Din politica externa a Romaniei,1913-1947, Ed. politica, Bucuresti, 1980, p.278

12

ajutorPrimejdia de a reataa (Romnia) de Germania, este mare, dar dac fatalitatea ne mpinge n aceast direcie, mai bine s o facem la ora a 12-a12

2.4. Opinia partidelor politice fata de tratamentul aplicat evreilor

Holocaustul reprezint persecuia sistematic sprijinit de stat i anihilarea evreilor europeni de ctre Germania nazist, precum i de ctre aliaii i colaboratorii si din perioada 1933-1945. Nu numai evreii au fost victime n aceast perioad. Persecuii i arestri n mas au avut loc i mpotriva altor grupuri etnice, ca Sinti i Rromi, mpotriva persoanelor cu dizabiliti mentale, oponenilor politici, homosexualilor i altora. Un procent semnificativ al comunitii evreieti din Romnia a fost distrus n perioada celui de-al doilea rzboi mondial. Deportarea i uciderea sistematic au fost aplicate evreilor din Basarabia, Bucovina i judeul Dorohoi. Transnistria, partea din Ucraina ocupat aflat sub administraie romneasc, a fost folosit ca un imens spaiu pentru uciderea evreilor.
12

Carol al II-lea, ntre datorie i pasiune. nsemnri zilnice, vol. II, Ed Casa de Editur i Pres ansa SRL., Bucureti, 1996, p. 179.

13

Multe documentari si analize ale fenomenului sustin ca autoritile romne poart responabilitatea principal, att pentru planificarea ct i pentru aplicarea Holocaustului. Aceasta include deportarea i exterminarea sistematic a majoritii evreilor din Basarabia i Bucovina, precum i a unor evrei din alte zone ale Romniei, n Transnistria; omorrea n mas a evreilor romni i a celor locali n Transnistria; execuiile masive ale evreilor din timpul pogromului de la Iai; discriminarea i degradarea sistematic aplicat tuturor evreilor romni n timpul administraiei antonesciene inclusiv exproprierea bunurilor, concedierea de la locurile de munc, evacuarea forat din zonele rurale i concentrarea n capitalele de jude i n lagre i utilizarea masiv a brbailor de origine evreiasc drept mn de lucru forat sub aceeai administraie. Evreii au fost supui degradrii pentru simplul motiv c erau evrei, au pierdut protecia statului i au devenit victimele lui. O parte a populaiei rrome din Romnia a fost de asemenea supus deportrii si morii n Transnistria. Numrul evreilor romni i al evreilor din teritoriile aflate sub administraie romneasc ucii n timpul Holocaustului nu a putut fi stabilit cu precizie absolut. Totui, se apreciaza c ntre 280.000 i 380.000 de evrei romni i ucrainieni au fost omori sau au murit n timpul Holocaustului n Romnia i n teritoriile aflate sub controlul su. Un numr adiional de 135.000 de evrei romni care triau sub control maghiar n Transilvania de Nord au pierit la rndul lor n Holocaust, la fel ca i ali aproximativ 5.000 de evrei romni din alte ri. Referindu-se la Romnia, Raul

14

Hilberg a concluzionat c nici o ar, n afara Germaniei, nu s-a implicat n masacrarea evreilor la o asemenea scar. 13 Istoria exterminrii evreilor romni din perioada celui de-al doilea rzboi mondial este plin de paradoxuri. n anii 1920 i 1930, propaganda antisemit, instigarea i violenele de strad ale Grzii de Fier au otrvit atmosfera politic i au trezit animozitatea romnilor mpotriva populaiei evreieti a rii. n perioada ct s-a aflat la guvernare, de la mijlocul anului 1940 i pn n ianuarie 1941, Garda a fost vrful de lance al aplicrii unor legi i decrete antisemite care au adus daune imense evreilor i au pavat drumul pentru distrugerea lor prin njosire i privarea de drepturi, proprieti, demnitate i, mai ales, de mijloacele organizaionale i materiale pentru a se apra. Victimele pogromurilor legionare din ianuarie 1941 au fost puine comparativ cu numrul celor care au pierit ulterior de mna guvernului, armatei i jandarmeriei romne. Dei Garda de Fier propovduia aciunea violent mpotriva evreilor, i este adesea nvinovit pentru Holocaustul din Romnia, i dei muli foti membri ai Grzii de Fier i muli simpatizani ai si au luat parte la politica sistematic de deportare forat i ucidere a evreilor care a nceput n 1941, Garda de Fier fusese interzis ca organizaie la momentul cnd au avut loc majoritatea crimelor, iar conducerea ei (majoritatea fugii n Germania nazist sub protecia SS) nu a jucat nici un rol n guvernarea rii. Responsabilitatea direct pentru Holocaustul din Romnia aparine exclusiv statului romn condus de Antonescu. Autoritile si birocraia romna care mprteau interesul german de a lichida evreii, i-au coordonat aciunile
13

R. J. Rummel, Table 7. A. In timpul celui de-al doilea razboi mondial: surse, calcule, estimari

15

cu Germania cu dificultate i numai pentru perioade scurte de timp. Divergenele privind aspectele de abordare, planificare i metodologie au condus la reacii negative din partea germanilor, foarte frecvent fiind nvinuite tehnicile ineficiente ale pogromurilor din Romnia, natura improvizat a marurilor morii, graba oficialilor romni de a trimite lungi coloane de deportai peste Nistru, n 1941, i peste Bug, n 1942, precum i faptul c romnii au acionat foarte frecvent fr un plan clar n legtur cu ce aveau s fac cu evreii odat ajuni la destinaie, sau chiar se ateptau ca germani s le rezolve problemele. n plus, la nceputlui anului 1943, politica romneasc fost influenat de Realpolitik. Presiunea german pentru predarea evreilor din Vechiul Regat a produs un efect contrar: nici o putere strina nu le putea dicta naionalitilor romni ce s fac cu evreii lor. Trebuie menionat ns c vocile moderate nu au fost singurele care au solicitat atenia lui Ion Antonescu. Au existat i voci care cereau aciuni mai viguroase mpotriva evreilor romni. ntr-un memoriu din octombrie 1943, cei care se intitulau generaia 1922 (foti legionari i cuziti) cereau ca toate bunurile evreilor s fie transferate ctre stat cu scopul de a fi date n minile romnilor puri (dei la acea dat toate bunurile evreilor, cu puine excepii, fuseser deja transferate statului).14 Aceti extremiti continuau s cear folosirea obligatorie a semnului distinctiv de ctre toi evreii i interdicia pentru acetia de a profesa numeroase meserii. Soluia radical i final a chestiunii evreieti, scriau acetia, ignornd cursul recent al rzboiului, trebuie rezolvat n strict legtur cu [planul]
14

Jean-Francois Soulet,Istoria comparata a statelor comuniste, Ed. Polirom, Iasi, 1998, p.182

16

Europei viitoare. Atunci cnd a nceput repatrierea evreilor din Transnistria, Gheorghe Cuza, fiul lui A. C. Cuza, din Partidul Naional Cretin, i colonelul Barcan, prefectul de Dorohoi, au protestat public. Politicile anti-evreieti ale regimului Antonescu i trgeau seva dintr-o lung istorie de antisemitism n rndul elitelor politice i intelectuale romneti. Ele combinau de asemenea ideologia Grzii de Fier fasciste i pe cea a Partidului Naional Cretin obsedat de antisemitism. Propaganda fundamental a celor dou partide i-a gsit loc n politica lui Antonescu. Muli funcionari publici de la nivelul mediu al administraiei erau foti membri ai Partidului Naional Cretin. Legislaia antisemit a regimului era tipic fascist, iar cteodat se inspira direct din legile rasiste naziste, dei primele legi antisemite romneti fuseser deja emise de guvernul Partidului Naional Cretin n decembrie 1937, nainte de aliana cu Germania. n Romnia, Legiunea Arhanghelului Mihail i Partidul Naional Cretin au propulsat aceast doctrin pe care Antonescu a mbriat-o din toat inima. Unii istorici romni au argumentat c emigraia forat a fost obiectivul programului regimului, ns principalele instrumente folosite de Antonescu i regimul su n planul lor de a-i elimina pe evreii din Romnia au fost execuiile, deportrile, munca forat i nfometarea. Dac politicile i practicile antisemite ale regimului Antonescu erau inspirate de ur, comportamentul funcionarilor era ghidat, n cea mai mare parte, de aspecte pragmatice mrunte, ceea ce ducea, cteodat, la aciuni ntrziate cu iz oportunist. Poate ca Raul Hilberg a descris cel mai bine esena situaiei atunci cnd a scris:
17

 Oportunismul a fost practicat n Romnia nu numai la nivel naional ci i n relaiile personale... Goana dup ctig personal era att de mare n Romnia nct a fcut posibil ca muli evrei s-i cumpere salvarea n faa persecuiei... 15 Atunci cnd guvernul Antonescu a decis s stopeze exterminarea evreilor, exterminarea a ncetat. Schimbarea n politica fa de evrei a nceput n octombrie 1942, nainte de eecul de la Stalingrad, iar deportrile s-au ncheiat definitiv n martie-aprilie 1943. Au urmat discuiile despre repatrierea evreilor deportai. Rezultatul acestei schimbri a fost supravieuirea a aproximativ 340.000 de evrei romni. Curente antisemite puternice au existat sub diverse forme i cu intensiti variate n viaa politic, cultural i spiritual a societii romneti n cea mai mare parte a secolului care a precedat ascensiunea la putere a Partidului National Cretin n 1937, instalarea Dictaturii Regale n 1938 i a Statul Naional Legionar, condus de Ion Antonescu i Garda de Fier,in 1940 cu alte cuvinte, a secolului care a culminat cu Holocaustul. Politica antisemit a guvernului Goga, a Dictaturii Regale i a Statului Naional Legionar a pregtit terenul pentru evoluiile mult mai grave care aveau s urmeze sub regimul Antonescian din timpul rzboiului. Ion Antonescu inteniona s-i elimine pe evreii din Romnia prin romnizare (deposedarea de proprieti i mijloace de trai), deportare i, n cele din urm, ucidere. Aceast schimbare era sprijinit sau cel puin acceptat de majoritatea elitei politice, culturale i religioase a rii. Chiar i aceast modificare a politicii se ncadra ntr-o continuitate fundamental a ideilor ce fcuser parte integral din discursul politic, intelectual i
15

Hilbert, Paul, O istorie framantata, Ed. Albatros, Bucuresti, 1981, p.218

18

spiritual ce a caracterizat perioada derulat ntre lupta din secolul 19 pentru crearea statului romn independent i nfiinarea Romniei Mari, pe care Antonescu i acoliii si ncercau s o reconstituie. Cu elitele politice i intelectuale romneti ocupate s profereze sentimente antisemite i s produc o retoric antisemit decenii de-a rndul, nu este surprinztor faptul c cele dou partide principale ale Romniei Mari (Romnia de dup primul rzboi mondial), Partidul Naional Liberal i Partidul Naional rnesc, erau n cel mai bun caz indiferente la situaia minoritii evreieti a rii. Cu toate c nici unul dintre partide nu avea o poziie antisemit deschis n platforma sa politic, nici nu au fcut nimic pentru a asigura egalitatea n drepturi, statutul egal i sigurana evreilor. Acordarea n mas a ceteniei evreilor, care a fost impus Romniei, a nfuriat pe muli dintre liderii ambelor partide, iar aceast furie a ieit deseori la iveal n discursurile parlamentare i n pres. Unii lideri ai Partidului Naional Liberal i ai Partidului Naional rnesc erau hotri s promoveze politici antisemite ori de cte ori era posibil, mai ales n sfera economic i educaional. n timpul ct aceste partide s-au aflat la putere evreilor li s-a asigurat prea puin o protecie eficient iar comunitatea evreiasc s-a aflat permanent n defensiv, luptndu-se pentru a nu-i pierde drepturile recent dobndite. Atunci cnd evreii din Romnia apelau la ajutorul comunitilor i organizaiilor evreieti din strintate sau al unor guverne strine, acest lucru nu fcea dect s ntreasc poziia celor care i portretizau ca fiind anti-romni. n anii 1930, Partidul Naional Cretin (PNC) i, nainte de 1935, Partidul Naional Agrar al lui Goga a fost
19

principalul partid romnesc care a primit sprijinul Partidului Naional Socialist German, n ciuda afinitii ideologice mai mari a Grzii de Fier cu nazismul. Dei PNC s-a aflat puin timp la putere, politica sa antisemit a exercitat o influen considerabil asupra politicilor guvernelor care l-au urmat. Un numr semnificativ de partizani ai PNC au lucrat n guvernele din perioada dictaturii regale i au reaprut n biocraia civil a dictaturii lui Ion Antonescu din timpul rzboiului. Platforma PNC includea poziiile antisemite prevzute n platformele partidelor lui Goga i Cuza dinaintea fuziunii. Aceste platforme erau pro-monarhiste dar prevedeau modificri ale Constituiei din 1923 care s asigure dominaia etnicilor romni n toate sferele vieii naionale. Ele cutau s garanteze caracterul naional al presei i al tuturor activitilor culturale. Evreilor urma s li se impun un numerus clausus. PNC i predecesorii si doreau s-i expulzeze pe evrei dac acetia sau strmoii lor intraser n ar prin fraud sau dup semnarea tratatului de pace, iar cei care aveau s rmn urmau s fie exclui din toate funciile i serviciile publice. A existat, ns, n timpul rzboiului, o politic a statului romn care i viza pe toi evreii; legislaia antisemit, msurile de ordin rasial i procesul de romnizare au afectat, chiar dac n msuri diferite, toate segmentele populaiei evreieti. n anii 19401944, populaia evreiasc n ansamblul ei a fost supus unei discriminri severe. Nu acelai a fost regimul populaiei rrome. n Romnia n acei ani nu a fost luat nici o msur care s-i fi vizat pe toi rromii din ar adic ntreaga populaie nregistrat la recensminte drept rrom sau identificat astfel de autoriti sau populaia local.
20

Deportarea rromilor nu s-a bucurat de sprijinul populaiei romneti, i au existat proteste din toate mediile. O serie de proteste au venit din partea elitei politice i culturale, inclusiv a lui C. I. C. Brtianu, eful Partidului Naional Liberal i a unor conductori ai Partidului Naional rnesc, precum i a compozitorului George Enescu. De asemenea, conducerea unor companii, cum au fost Cile Ferate Romne, de team c deportrile se vor extinde i la alte categorii de rromi, a intervenit n favoarea angajailor de origine rrom. Majoritatea documentelor indic o opoziie popular fa de deportarea rromilor din partea tuturor claselor sociale, n timp ce foarte puine documente indic un sprijin pentru aceast msur. Protestele erau de obicei exprimate sub forma unor scrisori sau memorii trimise de persoane particulare sau de comuniti ntregi unor autoriti publice ca Preedinia Consiliului de Minitri, lui Ion Antonescu personal, Reginei Mame, Ministerului de Interne i efului Marelui Stat Major. n ciuda propagandei antisemite a regimului Antonescu, societatea romn din perioada rzboiului nu s-a fanatizat. n schimb, rezultatul acestei propagande a constat ntr-o anumit neutralizare a reaciei publice, o anumit desensibilizare a majoritaii populaiei fa de ceea ce li se intmpla evreilor. Reaciile de compasiune i revolt erau insoite de acceptarea pasiv a masacrelor i chiar de o participare activ la aplicarea politicii antisemite. Cu toate acestea, studiul vieii intelectuale romneti din perioada interbelic arat c Romnia avea ntr-adevr o tradiie democratic iar multe personalitai publice, precum intelectuali democrai (afiliai sau nu la micri de stnga), scriitori i chiar unii politicieni, s-au opus antisemitismului
21

anilor 30. Deosebit de competente i influente n dezbaterile intelectuale de la nceputul anilor 30, aceste persoane au nceput sa-i piard influena dup 1935 i 1937. Dup suspendarea presei democratice, ei au fost efectiv redui la tcere. Atunci cnd evreii au fost exclui din asociaiile profesionale iar legislaia antisemit a fost votat i pus n aplicare de guvernul Goga, n decembrie 1937, vocile lor practic nu s-au mai auzit. Au existat numeroi intelectuali care au adoptat atitudini antisemite pentru c se identificau n mod pasiv cu cei mai influeni reprezentani ai naionalismului romnesc din trecut i din epoca lor. Mai mult dect att, evenimentele din 1940 (pierderea Basarabiei i a Bucovinei de Nord n favoarea sovieticilor, precum i a Ardealului de Nord n favoarea Ungariei) au fcut ca problema discriminrii evreilor s devin un subiect de importana secundar n mediile intelectuale romneti. Din toamna 1941 a inceput deportarea populatiei evreiesti din Basarabia si Bucovina, care scapasera de masacrele trupelor germane si romane sau nu se refugiasera impreuna cu Armata Rosie. Peste 110.033 de oameni au fost trecuti peste Nistru si dusi in Transnistria. Datorita conditiilor precare in care au fost transportati si apoi cazati, a executiilor, 59.392 din ei au murit pana in 1943. Au fost de asemea evacuati si evreii din Odessa, iar in urma exploziei comandamentului romanesc din oras, Antonescu a ordonat represalii foarte dure, victimile fiind in marea lor majoritate tot evrei. In 1942 a deportat 24.617 de tigani in Transnistria, din care numai jumatate au supravietuit si au reusit sa se reintoarca in Romania in 1944.16
16

Buzatu, Gh., Romania cu si fara Antonescu,Ed. Moldova, Iasi, 1991, p. 183

22

Se poate spune ca problema evreiasca a reprezenatat un subiect delicat datorita presiunilor hitleriste, iar conjuctura celui de-al doilea razboi mondial a fost de asa natura incat aproape nici un om politic al vremii nu putea sa-si asume responsabilitatile ce i-au revenit lui Antonescu. Dar acest lucru nu justifica atitudinea Maresalului fata de evrei si fata de politica adoptata fata de acestia. Aceasta atitudine a fost vehement contestata de liderii principalelor partide politice aflate la guvernare, si anume Partidul National Crestin si Partidul National Liberal, care, prin manifestari si contestatii adresate statelor din tratatul de otel, au mai colorat imaginea Romaniei care aparea in viziunea acestora ca o pata neagra pe harta Europei tocmai datorita adoptarii politicii Germaniei de catre tara noastra.

23