1. Relatia constient inconstient 2. Definirea si caracterizarea personalitatii 3. Functiile psihosociale ale organizatiilor 4.

. Stilul directiv si structurativ din comunicarea resurselor umane 5. Strategiile si tehnicile specifice psihoterapiei comportamentale 6. Mijloace de aparare ale Eului in conceptia lui Freud. Ilustrare: rationalizare

1. Interactiunea constient-inconstient:

-in abordarea sistemica organizarea psihica pe verticala apare ca relatie de comunicare si interactiune in ambele sensuri intre cele trei niveluri, care in sens ascendent difera unul de altul iar in sens descendent se modeleaza si se restructureaza evolutiv si optimizant unul pe celelalt -in organizarea sistemica toate nivelurile ierarhice sunt importante, fiecare are rolul sau, ireductibil in asigurarea si mentinerea emergentei si unitatii structural-functionale a sistemului; alterarea unui nivel va duce la alterarea sistemului in ansamblu sub aspectul identitatii sale -sistemul dobandeste caracteristici calitative noi, de integrare, pe baza interactiunii nivelurilor particulare constitutive In structura schemelor comportamentelor si actiunilor ce stau la baza vietii de relatie a omului, gasim ordonate dupa o anumita logica elemente apartinand celor 3 niveluri ierarhice ale sistemului psihic uman: inconstientul, subconstientul, constientul. Locul si ponderea acestor elemente variaza in functie de timp, de situatie si frecventa. Relatii intre constient si inconstient: a. Relaii circulare, n cadrul crora, coninuturile contientului trec n incontient, ca apoi, printr-un proces germinativ, s revin, nu neaprat integral, napoi; acelai lucru este valabil i pentru coninuturile incontientului, graie mai ales mecanismului reprimrii i celui al amnrii. O activitate mintal nceput la nivel contient i nefinalizat poate fi transferat i continuat ntr-o form specific la nivel incontient, unde este posibil gsirea soluiei, revenind ca terminat n contiin. b. Relaii de subordonare, care constau n dominana funcional a unui nivel integrativ asupra celuilalt, respectiv, a contientului asupra incontientului sau a incontientului asupra contientului. In mod normal, ntr-un sistem unitar, multinivelar, subordonarea se exercit de jos n sus; legea de baz este cea a controlului incontientului de ctre contient. In virtutea acestei legi, definim omul ca fiin contient, al crei comportament principal (de

relaionare cu lumea extern) este contient. De o subordonare n sens invers nu se poate vorbi dect n situaii speciale, episodice i improprii modului de a fi al omului. Atunci, contientul este temporar abolit, (n starea de somn (visele, comportamentele somnambulice), n starea de ebrietate avansat sau n starea de explozie afectiv negativ. c. Relaii de coordonare sau de echilibru, n care cele dou niveluri se coreleaz i se balanseaz reciproc sub aspectul forei funcionale. Intr-o astfel de relaie, componentele motivaionale aparinnd structurii contientului i cele aparinnd structurii incontientului posed o semnificaie egal sau apropiat, subiectul acordndu -le aceeai recunoatere i preuire. Rezultatul este o formul comportamental echilibrat, ambivert. 2. Personalitatea, - persoana maximal valorizat social, recunoscut ca atare prin performan, inut moral sau profesional exemplar, rolul deosebit jucat n anumite situaii importante pentru comunitate etc. - personalitatea este persoana, respectiv personajul devenit etalon valoric pentru anumite domenii de activitate sau pentru viaa social n general. Astfel, vom deosebi personaliti ale vieii politice, economice, tiinifice, artistice, religioase, educaionale , militare .a. n sens strict psihologic, prin personalitate se nelege modul specific de organizare a trsturilor i nsuirilor psihofizice i psihosociale ale persoanei; -este o structur dinamic de natur bio-psiho-social care, la un anumit individ, asigur adaptarea original la mediul natural i social. - principalul nucleu funcional care mediaz elaborarea conduitelor sociale. 3. Functiile psihosociale ale organizatiilor: -in plan macrosocial organizatiile operationalizeaza si asigura indeplinirea obiectivelor generale ale unei societati -in plan microsocial organizatiile asigura conditiile formarii si integrarii sociale a membrilor societatii -in plan intern organizatiile racordeaza bilateral si dinamic imperativele generale ale societatii. Paralel, organizatiile dezvolta si anumite functii specifice de autoconservare, mentinerea limitelor si dezvoltare. Principalele functii ale organizatiilor intelese ca subsisteme sociale dinamice avand o structura specifica sunt: -ordoneaza si structureaza viata sociala pe diferitele ei coordonate: civice, politice etc. -asigura formularea si indeplinirea unor categorii de obiective sociale, in termeni de realism si eficienta

-racordeaza problematica macrosociala la cea microsociala, realizand puntea intre societate si individualitate -influenteaza sistemul institutional in sensul optimizarii acestuia -asigura cadrul integrarii sociale si modelarii psihosociale a membrilor societatii, oferind si impunand norme si valori paralel cu asigurarea mecanismelor prin care acestea sunt invatate, interiorizate si exercitate in plan individual si de grup -dezvolta mecanisme psihosociale specifice prin care se realizeaza autoconservarea, mentinerea limitelor sistemului si dezvoltarea adataptiva a organizatiilor. 4. Stilul directiv - comunicarea este unidirectional - comunicatorii insist ca ideile lor s aib prioritate - comunicatorii i conving pe ceilali s acioneze aa cum doresc ei - comunicatorii i folosesc puterea i autoritatea pentru a se face ascultati - comunicatorii utilizeaz manipularea interlocutorului 3. Stilul structurativ - comunicarea este orientat ctre sistematizarea mediului - comunicatorii i influeneaz pe ceilali prin citirea procedurilor, reguluilor, standardelor aplicabile situaiei - comunicarea este orientat spre clarificarea i structurarea problemelor 5. Strategiile si tehnicile specifice psihoterapiei compottamentale 1. Evaluarea - evidentierea problemelor, simptomelor clientului si a antecedentelor legate de acestea precum si a consecintelor lor - clientulmonitorizeaza frecventa si intensitatea problemelor simptom - monitorizarile sunt un instrument terapeutic ce permite alcatuirea planurilor terapeutice si evaluarea efectelor strategiilor aplicate - instrumentele de evaluare sunt scale de autoevaluare si tehnici bazate pe observatia directa (tehnicile sunt incluse in cadrul unor planuri de tratament, sunt special adaptate la problematica fiecarui subiect in parte) - cu cat este mai larga aria strategiilor utilizate cu atat terapeutul este mai eficient 2. Tehnicile de relazare - relaxarea: metoda de autoreglare ce presupune destindere musculara si calmare psihica

- tehnici de relaxare folosite: Europa metoda antrenamentului Autogen Schultz, SUA tehnica relaxarii progresive Jacobson - in prezent se utilizeaza tehnici de relaxare eclectice in combinatie cu strategii de tip comportamental (desensibilizarea sistematica, antrenament asertiv, meditatia sau imaginatia dirijata cu autosugestii) - hipnoza: considerata de specialistti ca o relaxare mai profunda, contribuie la obtinerea unor rezultate mai durabile si mai rapide - insusirea unei tehnici de relaxare dureaza intre 4 si 8 ore de lucru sub indrumarea terapeutului 3. Desensibilizarea sistematica (Joseph Wolpe) - tehnica poate fi considerata o metoda de expunere pentru ca subiectii se confrunta in plan mental cu imagini care produc anxietate - insusirea unei tehnici de relaxare (antrenament de relaxare realizat prin intermediul unei versiuni modificate a tehnicii Jacobson) - clientul isi insuseste relaxarea musculara, apoi isi imagineaza scene agreabile - i se cere sa practice relaxarea acasa timp de 30 de minute - alcatuirea unei ierarhii care sa cuprinda situatii anxiogene de la cea mai putin anxiogena la cea mai anxiogena - desensibilizarea propriu-zisa (incepe dupa cateva sedinte in care clientul si-a insusit tehnica de relaxare si a alcatuit lista stimulilor anxiogeni) - la inceput clientul se va relaxa cu ochii inchisi, apoi isi va imagina o scena neutra 4. Strategii de expunere - expunerea se realizeaza in plan real - desensibilizare in vivo:confruntare cu situatii progresiv tot mai anxiogene in planul vietii reale; experienta de expunere se poate incheia cand anxietatea devine intolerabila - expunerea poate fi realizata la inceput cu ajutorul T sau cu ajutorul altei persoane special instruite, fiind mai eficienta decat cea in plan imaginar - metoda imersiunii (flooding):expunere prelungita in plan real sau imaginar la stimuli generatori de anxietate, fara declansarea comportamentelor de reducere a acesteia 5. Desensibilizarea si reprocesarea prin metoda miscarilor oculare - elaborata de Francine Shapiro -aplicata mai ales in cazurile victimelor abuzurilor sexuale, socurilor produse de confruntarile militare, supravietuitorilor unor agresiuni sau accidente, subiectilor suferind de atacuri de panica, depresie - obiectiv: restructurarea in plan cognitiv sau reprocesarea informatiilor - include o serie de tehnici comportamentale in combinatie cu utillizarea miscarilor ritmice ale globilor ocular 6. Antrenamentul asertiv - tehnica de antrenare a abilitatilor sociale - util: pentru cei ce nu isi exprima furia/mania, dragostea sau alte sentimente pozitive cei care nu stiu sa spuna nu, cei excesiv de politicosi de pe urma carora profita altii - supozitia de la baza: oamenii au dreptul dar nu si obligatia de a se exprima

- obiectivele antrenamentului asertiv: largirea repertoriului de comportamente cu caracter adaptativ si invatarea clientilor sa se exprime pe ei insisi tinand seama de sentimentele si drepturile celorlalti 7. Programele de self management si de comportament autodirijat - scop: clientii invata tehnici de relaxare si autoreglare psihica pentru a-si conduce existenta intr-un mod mai eficient - strategiile de self management cuprind metode de automonitorizare, autorecompensare, contracte realizate cu propria persoana si controlul stimulilor - clientii care le urmeaza decid ce comportament doresc sa modifice 6. Raionalizarea Dup Laplanche i Pontalis (Vocabularul psihanalizei), termenul introdus de Ernest Jones are urmtoarea accepie: Procedeu prin care subiectul ncearc s dea o explicaie coerent din punct de vedere logic sau acceptabil din punct de vedere moral unor atitudini, idei, sentimente ale cror adevrate motive nu sunt percepute. Se vorbete n special de raionalizarea unui simptom, a unei compulsii defensive, a unei formaiuni reacionale. n delir rationalizarea intervine pentru a-l sistematiza, actiunea sa fiind asemntoare cu a elaborrii secundare. Anumite lucrri de psihanaliz nu includ raionalizarea printre mijloacele de aprare ale Eului, deoarece nu este ndreptat direct mpotriva tendinelor pulsionale, ci camufleaz n mod secundar diferite aspecte ale conflictului. Un exemplu dintr-o psihanaliz contemporan considerentele morale sunt folosite ca raionalizare pentru sentimentele de inferioritate provocate de obezitate. O femeie care arat ca mine nu poate avea aventuri.