n regiunea European chihlimbarul de origine Baltic a fost cea mai studiat rin fosil, prezentnd o rspndire geografic extins

i zcmintele cele mai abundente. Stout i colaboratorii a identificat Romanitul (chihlimbarul romnesc) drept chihlimbar Baltic degradat termic [Stout et al. 2000], bazndu-se pe studii sistematice ale unor probe variate provenind n special din judeul Buzu, Romnia. Aceste studii au demonstrat c toi compuii volatili derivatizai din fracia solubil in eter etilic extras din Romanit au fost identificai de asemenea fie n fracia solubil n eter etilic, fie n produii de piroliz ai fraciei insolubile din chihlimbarul Baltic. Feist i colaboratorii au studiat comportamentul termic n atmosfer inert a unui numr variat de rini fosile, folosind termo-gravimetria (engl. Thermo-Gravimetry, abrev. TG) si analiza termic diferenial (engl. Differential Thermal Analysis, abrev. DTA). Rezultatele obinute au sugerat c un proces discret de pierdere de mas are loc la temperaturi mai mari de 200 C, fiind atribuit fraciei volatile [Feist et al. 2007]. Spectroscopia IR a fost utilizat laIradierea alimentelor a nceput s fie studiat la sfritul secolului XIX, iar procesul tehnologic a fost pregtit pentru comercializare la sfritul anilor 1950. Urmare a unor studii aprofundate (microbiologice, toxicologice, nutriionale .a.) coordonate de Organizaia Mondial a Sntii (WHO), Organizaia pentru Agricultur i Alimentaie (FAO) i IAEA, n 1981, tratamentul prin iradiere a fost acceptat in Co