Mentenanta si fiabilitatea masinilor Capitolul 2.

Variabile aleatoare si repartitii

CAPITOLUL 2
VARIABILE ALEATOARE SI REPARTI|II
2.1 Introducere
Variabila aleatoare este una dintre notiunile fundamentale ale teoriei
probabilitatilor. Este cunoscut faptul ca, in urma unui proces tehnologic
uniform de fabricatie, produsele obtinute au valori diferite de la un produs
la altul pentru oricare din caracteristicile controlate (geometrice, fizice,
functionale, etc.) . De asemenea, in cazul unei serii de experimente,
oricate precautii s-ar lua pentru a controla diferitii factori, rezultatele vor
1
Mentenanta si fiabilitatea masinilor Capitolul 2. Variabile aleatoare si repartitii
prezenta intotdeauna un anumit grad de variabilitate care fac imposibila
previziunea exacta a observatiilor.
Cu aceste constatari, amintim ca numim variabila aleatoare acea
marime care poate capata, in urma unui experiment, o valoare oarecare
necunoscuta aprioric. Variabila aleatoare este o notiune cu doua aspecte :
unul referitor la o anumita caracteristica exprimata cantitativ sau calitativ
si al doilea referitor la posibilitatea de realizare exprimata prin
probabilitate. Variabilele aleatoare pot fi : discrete -- luand numai valori
izolate, cum ar fi : numarul pieselor defecte intr-un esantion, numarul
restantelor dintr-o grupa, etc., sau continue -- luand orice valoare dintr-un
interval finit sau infinit, cum ar fi : caderea de tensiune in contact, curentul
absorbit de un electromagnet, durata de viata a unui produs, etc.
2.2 Variabile aleatoare
Vom nota variabilele aleatoare cu litere mari X, Y, Z, ... si cu literele mici
corespunzatoare x1, x2, ... , xn, y1 2 1 2
, ,..., , , ,..., ,... y y z z z
n n valorile lor
posibile.
2.2.1 Variabile aleatoare discrete
Fie o variabila aleatoare X. Daca in urma unor experiente variabila X
capata valorile x1 2
, ,..., x x
n , probabilitatea aparitiei fiecarei valori este:
P(X = x
1 1 2 2 n n
) p ; P(X x ) p ; ... ; P(X x ) p
.
Numarul valorilor posibile ale unei variabile aleatoare discrete poate fi finit
X = Ix1 2
, ,..., x x
nS sau infinit X = I
,..., ,
2 1
x x
S. Enumerarea tuturor valorilor
posibile ale unei variabile aleatoare si ale probabilitatilor respective se
numeste repartitie. Repartitia variabilei discrete se poate prezenta sub
forma unui tablou, tabloul repartitiei, sau sub forma :
2
Mentenanta si fiabilitatea masinilor Capitolul 2. Variabile aleatoare si repartitii
X :

,
_

n
n
p p p
x x x
,...., ,
,..., ,
2 1
1
2
, sau X :

,
_

i
i
p
x
, 1
i n
,
unde in prima linie sunt trecute toate valorile posibile ale caracteristicii, iar
in a doua linie probabilitatile corespunzatoare. Indicand exact
probabilitatea fiecarui eveniment x i , s-a stabilit legea de repartitie a
variabilei aleatoare. Legea de repartitie se poate prezenta sub forma unei
relatii analitice care stabileste corespondenta dintre valorile aleatoare x i
si probabilitatile respective. Expresia analitica:

P X x P x p
i i i
( ) ( )

(2.1)
se numeste functie de probabilitate si satisface dubla inegalitate
0 1 P X
i
( ) .
Reprezentarea grafica a repartitiei se poate face sub forma unei diagrame
cu bare (figura 2.1) sau sub forma unei diagrame poligonale (figura 2.2).
|
inand seama ca fiecare experiment
are un singur rezultat, totalitatea valorilor distincte si posibile
x x x
i n
, ,...,
2
formeaza un sistem complet de evenimente incompatibile. Pentru
multimea ale carei perechi ordonate
{ } ( , ), , ,... x p i n
i i
12
definesc repartitia ,
se poate scrie :
3
Mentenanta si fiabilitatea masinilor Capitolul 2. Variabile aleatoare si repartitii

n
i
p
1
1
(2.2)

In multe cazuri intereseaza
probabilitatea evenimentului
X x .
.
Probabilitatea acestui eveniment
reprezinta o anumita functie numita
functie de repartitie a variabilei
aleatoare

) ( ) ( x X P x F

(2.3)
Functia de repartitie este caracteristica cea mai reprezentativa a unei
variabile aleatoare. In cazul variabilei discrete, aceasta se reprezinta sub
forma unei diagrame discontinue in trepte (figura 2.3). Cunoscand functia
de probabilitate a unei variabile discrete P(xi
)
, functia de repartitie
conform relatiei (2.3) va fi :
F x P X x P X x P x p
k k
i
k
i
i
k
i i
i
k
( ) ( ) ( ) ( )
1 1 1
(2.4)
2.2.2 Variabile aleatoare continue
Pentru o variabila aleatoare continua, la care exista o infinitate de valori,
repartitia nu poate fi redata printr-un tablou, ca la variabilele aleatoare
discrete. Mai mult, dupa cum vom vedea mai departe, nu fiecare valoare
are o probabilitate diferita de zero. In consecinta, in loc sa se utilizeze
probabilitatea evenimentului X = x , se foloseste probabilitatea
evenimentului X < x care, dupa cum s-a vazut, se numeste functie de
repartitie si are in acest caz un rol primordial. Pentru variabila aleatoare
continua, functia de repartitie este definita de integrala:

4
Mentenanta si fiabilitatea masinilor Capitolul 2. Variabile aleatoare si repartitii



<
x x
dx x F dx x f x X P x F , ) ( ' ) ( ) ( ) (

(2.5)
unde f(x) reprezinta densitatea de repartitie a probabilitatii sau mai pe
scurt densitatea de probabilitate. Densitatea de probabilitate este prima
derivata (daca exista) a functiei de repartitie F(x), adica:
). ( '
) ( ) (
lim ) (
0
x F
x
x F x x F
x f
x

Curba densitatii de probabilitate este reprezentata in figura 2.4:

Marimea f(x)dx se numeste element de probabilitate si reprezinta
probabilitatea ca variabila aleatoare sa se gaseasca in intervalul elementar
dx, fiind egala, din punct de vedere geometric, cu aria dreptunghiului
elementar cu baza dx (vezi figura 2.5). Rezulta ca probabilitatea unei
valori oarecare a variabilei aleatoare continue este egala cu zero. In
concluzie, evenimentul
x X
este un eveniment posibil, dar probabilitatea
acestui eveniment este zero. Un astfel de eveniment posibil cu
probabilitatea nula pare paradoxal la prima vedere, dar nu trebuie
confundat cu evenimentul imposibil. Se observa de asemenea ca f(x) nu
are semnificatia unei probabilitati, asa cum se prezinta expresia P(x)
pentru variabila aleatoare discreta. In consecinta, semnul sau folosit la
variabila aleatoare discreta va fi inlocuit, in general, prin < sau > pentru
variabila aleatoare continua (probabilitatea egalitatii fiind nula).
5
Mentenanta si fiabilitatea masinilor Capitolul 2. Variabile aleatoare si repartitii
2.3 Modele statistice utilizate in controlul
durabilitatii
Fiabilitatea produselor industriale este determinata de o gama larga de
factori fizico-chimici sau de alta natura.
Printr-un model statistic se intelege acea repartitie statistica ce descrie
comportarea timpului de functionare pana la defectare.
De la inceput trebuie remarcata o caracteristica esentiala a acestor
repartitii statistice : timpul fiind o cantitate pozitiva (t 0), repartitiile
respective vor fi definite pe intervalul
[ ) 0,+
. De asemenea, s-a constatat
experimental ca unele produse, desi fac parte din acelasi lot, presupus a fi
realizat in conditii de omogenitate relativa, au durate de functionare destul
de diferite. Din aceasta cauza, repartitia va rezulta asimetrica.
Alegerea repartitiei statistice considerate ca descrie cel mai fidel
fenomenul durabilitatii intr-un anume caz concret, este o problema
complexa si intereseaza in
mod deosebit in practica,
deoarece de aceasta
alegere depind concluziile
asupra pieselor aflate in
studiu. Modelul matematic
cu ajutorul caruia se va
studia fiabilitatea sau
durabilitatea nu va putea sa
cuprinda decat un numar limitat de aspecte implicate. De aceea, in
modelarea durabilitatii s-a ales factorul cel mai important, si anume
comportarea timpului efectiv de functionare, facand abstractie de
multiplele dependente de natura fizica sau chimica ale defectarii, specifice
fiecarei categorii de produse in parte. Repartitiile statistice folosite in
modelarea durabilitatii indepli-nesc urmatoarele conditii esentiale in
alegerea unui model matematic :
simplitatea conceptuala
6
Mentenanta si fiabilitatea masinilor Capitolul 2. Variabile aleatoare si repartitii
simplitatea aparatului matematic
simplitatea in precizarea rezultatelor experimentale
In figura 2.6 se prezinta procesul de modelare al fenomenului durabilitatii,
prin adaptarea schemei lui Barnett privind modelarea statistica. In anexa
A.2.1 se prezinta cateva elemente privind algebra variabilelor aleatoare.
2.3.1 Repartitii continue
2.3.1.1 Repartitia uniforma
Variabila aleatoare X apartinand intervalului (a, b) are toate valorile
echiprobabile. Densitatea de probabilitate este :
f x
b a
a b
a b
( )
( , )
( , )

'

1
0
, pentru x
, pentru x
(2.6)
Functia de repartitie are expresia :
F x ( )

'

0 , pentru x a
x- a , pentru a<X <b
1 , pentru x b
(2.7)
Diagramele densitatii si functiei de
repartitie uniforma sunt prezentate in
figura 2.7
Indicatorii teoretici sunt prezentati in
anexe (anexa A.2.2)
2.3.1.2 Repartitia exponentiala.
7
Mentenanta si fiabilitatea masinilor Capitolul 2. Variabile aleatoare si repartitii
Variabila aleatoare continua x, cu repartitia exponentiala negativa, are
densitatea de probabilitate :
f x e
x
( ) ;

> 0, 0 x

(2.8)
Functia de
repartitie este:
F x e
x
( ) ,

pentru x >0
F(x) = 0 , pentru x <0
Graficele densitatii de probabilitate si al functiei de repartitie sunt
prezentate in figurile 2.8 si, respectiv 2.9. La calculul functiei de repartitie
se poate utiliza tabelul functiei
e
x
. Indicatorii teoretici au expresiile
prezentate in anexa (anexa A.2.3). Se observa in acest caz egalitatea
dintre media teoretica si abaterea standard
/ 1
. Repartitia
exponentiala reprezinta cazul particular al repartitiilor Poisson si Weibull.
2.3.1.3 Repartitia normala.
Repartitia normala este una dintre cele mai importante legi de repartitie si
este cunoscuta sub numele de legea lui Gauss sau legea Gauss-Laplace.
a. Legea Gauss
Legea de repartitie Gauss (normala) este caracterizata de parametrii
]i
2
. Densitatea de probabilitate are expresia :
f x e
x
( )
( )

1
2
2
2
2

.
(2.9)
8
Mentenanta si fiabilitatea masinilor Capitolul 2. Variabile aleatoare si repartitii
Repartitia normala se noteaza simbolic prin N(
, )
2
. Graficul densitatii de
probabilitate are forma de clopot (fig. 2.10) si prezinta urmatoarele
particularitati :
- admite un maxim pentru x =

si scade
continuu la dreapta si la stanga acestuia:
df x
dx
( )
0 , pentru x = ; f( ) =1/
2
- are o simetrie in raport cu dreapta x =

- are o forma de clopot (clopotul lui Gauss)

cu convexitatea in sus. In punctele
]i +
curba isi modifica
convexitatea.
Curba densitatii de probabilitate
este cu atat mai ascutita (fig. 2.11)
cu cat

este mai mic. Modificarea

parametrului

translateaza curba
de-a lungul axei Ox fara sa o
modifice ca forma (fig. 2.12). In unele domenii de aplicatie (teoria erorilor)
functia densitatii de probabilitate cu repartitia normala este prezentata si
sub forma :
) (
2 2
) (

x h
e
h
x f
(2.10)
unde parametrul

1
707 , 0 2
1
h
caracterizeaza precizia. Functia de
repartitie normala este data de expresia :
F x P X x e dx
x
x
( ) ( )
( )
<

1
2
2
2
2

(2.11)
Repartitia fiind simetrica :
9
Mentenanta si fiabilitatea masinilor Capitolul 2. Variabile aleatoare si repartitii
F f x
x
( ) ( )dx

1
2
(2.12)
Valoarea functiei F(x) este reprezantata in figura 2.13 , prin aria hasurata.
Indicatorii teoretici au repartitiile in anexe (anexa A.2.4). Asimetria

1
si

2

pentru repartitie N(
,
2
) sunt egale cu zero.
Observatie. Cunoscand parametrii repartitiei normale

si

2
, se
poate determina analitic valoarea probabilitatii P(x<a) cu relatia
(2.11). Calculul nu este prea simplu si in practica este necesar sa
se recurga la tabele. Pentru a evita alcatuirea de tabele pentru
fiecare

si

, s-a trecut la normarea (reducerea) variabilei

aleatoare.
b. Repartitia normala redusa.
Functiile densitatii de probabilitate si de repartitie se pot centra printr-
o schimbare de variabila , si anume:
z
x

(2.13)

Cu aceasta transformare, repartitia
poarta denumirea de Repartitie
normala normata (repartitie normala
10
Mentenanta si fiabilitatea masinilor Capitolul 2. Variabile aleatoare si repartitii
redusa sau repartitie Laplace). Densitatea de probabilitate normala
normata (fig. 2.14) este :
f z e
z
( )

1
2
2
2

(2.14)
cu valorile
f ( ) 0
1
2

= 0,3989
si
f(3) = f(-3) = 0,0044.
Se observa ca f(z) se obtine din f(x) (relatia 2.11) daca
0 ]i =1.

Indicatorii variabilei aleatoare z au valorile M(z) = 0 si z = 1. In consecinta,
dispersia este egala cu abaterea standard, iar momentele centrate sunt
egale cu cele initiale. Repartitia normala se noteaza cu N(0,1).
Functia de repartitie Laplace are
expresia:
F x f x e dz
z
z z
( ) ( )dz .

1
2
2
2

(2.15)
Valorile functiilor f(z) si F(z) se pot
determina cu ajutorul tabelelor
din anexele A.2.5 si A.2.6. In
figura 2.15 este reprezentata functia de repartitie normala normata.
Functia de repartitie F(z) fiind simetrica in raport cu originea, se poate
scrie:


+ +
z z
z dz z f dz z f dz z f z F
0
0
) (
2
1
) ( ) ( ) ( ) (
(2.16)
11
Mentenanta si fiabilitatea masinilor Capitolul 2. Variabile aleatoare si repartitii
Grafic, normarea reprezinta o translatie de axe realizata de ecuatiile z = z
si
( ) ( ) z F z
1
2
(fig. 2.16 a,b).
Integrala:
( ) ( )dz z f z e dz
z
z z

1
2
2
2
0 0

poarta denumirea de Functie integrala Laplace si geometric reprezinta aria
dublu hasurata din graficul functiei densitatii de probabilitate (fig. 2.16 c).
Functia integrala Laplace fiind simetrica in raport cu originea, rezulta:
( ) ( ). z z
n consecinta, este suficient sa se cunoasca numai valorile functiei
( ) z

pentru z > 0. Valorile integralei Laplace se gasesc tabelate la fel ca si ale
functiei de repartitie Laplace F(z). Se atrage atentia asupra confuziilor care
se pot face uneori intre functia de repartitie Laplace F(z) si functia
12
Mentenanta si fiabilitatea masinilor Capitolul 2. Variabile aleatoare si repartitii
integrala Laplace
( ) z
, datorita si notatiilor diverse sub care se intalnesc.
Relatiile de legaturi intre F(z) si
( ) z
sunt prezentate in tabelul din anexa
A.2.7. Daca ne referim la un interval oarecare
( , ) x x
1 2 , probabilitatea ca
variabila aleatoare normala
N( , )
2
sa apartina acestui interval este data
de relatia:
P x X x f x F x F x
x
x
( ) ( )dx ( ) ( ).
1 2 2 1
1
2
< <

(2.17)
Efectuand normarea:
z x x
1 1 2
( ) / ( ) / , z
2
, rezulta:
P x X x f x f z F
x
F
x
F z F z
z
z
x
x
( ) ( )dx ( )dz ( ) ( ).
1 2
2 1
2 1
1
2
1
2
< <

_
,

_
,

(2.18)
Problema apartenentei variabilei aleatoare la un interval are numeroase
aplicatii practice. Astfel, valoarea unei caracteristici in raport cu limitele
impuse, a consumului de material, de energie, a abaterilor tehnologice,
etc., ridica probleme similare. In anexa A.2.8 sunt prezentate relatiile de
calcul si interpretarile geometrice ale probabilitatii in diferite cazuri.
Probabilitatea ca o variabila aleatoare
normala normata N(0,1) sa apartina
diferitelor intervale
t t t 1 ; 2 ; 3
este prezentata in figura 2.17.
In
numeroase aplicatii este necesara
valoarea variabilei aleatoare
Q

f ( z ) P ( z > Q

)
Z
F i g . 2 . 1 7 - R e p r e z e n t a r e a v a l o r i i Q
c u p r o b a b i l i t a t e a d e a f i d e p ` ] i t `


13
Mentenanta si fiabilitatea masinilor Capitolul 2. Variabile aleatoare si repartitii
z , cu probabilitatea

de a fi depasita (fig. 2.18). Aceste valori sunt

prezentate in tabelul din anexa A.2.9, pentru
z
cuprins intre 0 si 6.
2.3.1.4 Repartitia Weibull
Profesorul suedez Walloddi Weibull a propus (in 1951) pentru rata caderilor
urmatoarea functie:

( ) , t
d
dt
t t

_
,

_
,

1

(2.19)
unde
, ,
sunt parametri
respectiv de scara, de forma si de
pozitie, care definesc legea Weibull.
Densitatea de probabilitate (fig. 2.19) este:
f t
t
e t
t t
( ) ( )e

_
,

_
,

_
,

1
(2.20)
Rezulta de asemenea, expresia fiabilitatii:
R t e
t
( )

_
,

si a functiei de repartitie:
F t e
t
( )

_
,

In figura 2.20 sunt reprezentate

functiile R(t) si
( ). t
Legea
Weibull fiind definita de trei
parametri, este foarte supla si
modeleaza bine procesele de
14
Mentenanta si fiabilitatea masinilor Capitolul 2. Variabile aleatoare si repartitii
uzura mecanice si electrice. Media timpului de buna functionare este data
de expresia:
MTBF +

( )
1

D t ( ) +

_
,

+ +

_
,

1
]
1


2 2 2
2
1
1
1
Observatii. Mentionam ca rata caderilor variabila poate fi
obtinuta si cu ajutorul altor legi de repartitie (normala,repartitia
Rayleigh, repartitia putere, etc.). Repartitia normala este proprie
proceselor de uzura. Pentru produsele electrice si
electromecanice, repartitia Weibull se dovedeste a fi cea mai
potrivita. Din figura 2.19 se observa ca repartitia Weibull poate
inlocui repartitia exponentiala negativa cand

=1 si pe cea
normala pentru

=3
15