Insuficienta renala acuta Generalitati Insuficienta renala acuta se caracterizeaza prin faptul ca rinichii in mod brusc nu-si maiindeplinesc

functia. In mod normal rinichii filtreaza produsii de metabolism (deseurile) simentin nivelul normal de apa, sare si minerale (electroliti) din sange. Cand rinichii nu maifunctioneaza, produsii de metabolism, lichidele si electrolitii se acumuleaza in organism, ceeace poate duce la o situatie ce pune viata in pericol. Cauze Un numar de boli si conditii speciale pot face ca rinichii sa inceteze sa mai functionezein mod normal. Un pacient poate face insuficienta renala acuta daca acesta:-a pierdut o cantitate mare de sange. Aceasta situatie poate aparea din cauza unei raniri gravesau unei interventii chirurgicale majore. S-a deshidratat din cauza ca avomitatsau din cauzaexcesului de diuretice-are o afectiune cardiaca serioasa, cainsuficienta cardiaca,infarct miocardic,aritmie(ritm cardiac anormal),valori tensionale mari,endocardita, valvulopatie sau tamponada cardiaca -are o afectiune care poate afecta rinichii sau ficatul, ca de exemplusindrom nefrotic,ciroza hepatica,lupus eritematos sistemicsau o alta boala care cauzeaza inflamatia vaselor sanguine (vasculita)-are alta afectiune serioasa, ca malnutritie severa, arsuri, o vatamare grava sau sindrom destrivire sau o infectie grava (sepsis)-a folosit medicamente care pot afecta rinichii, inclusiv antibiotice cagentamicinasaustreptomicina, inhibitori de enzima de conversie pentru valorile tensionale mari,antiinflamatoare nesteroidiene caaspirinasauibuprofenulsau substante de contrast folosite in unele investigatii cu raze X-are o obstructie brusca la un anumit nivel pe traiectul urinar care blocheaza eliminarea uriniidin rinichi.Litiaza renala, tumorile, o injurie a tractului urinar sau oprostatamarita de volum pot cauza blocaje.

Ce este insuficienta renala acuta?

Insuficienta renala acuta (IRA) apare brusc atunci cand rinichii nu mai pot sa isi indeplineasca functiile - de filtrarare a produsilor de metabolism si de eliminare a excesului de apa si electroliti din organism. Insuficienta renala acuta este definita ca fiind o conditie patologica in care rata filtrarii glomerulare este redusa brusc, ceea ce determina o retentie acuta a unor metaboliti endogeni si exogeni (uree, creatinina, potasiu, fosfati, sulfati, medicamente etc.), care sunt in mod normal eliminati de rinichi. Volumul de urina eliminata poate sa scada, si atunci se instaleaza oliguria care reprezinta situatia in care rinichii elimina sub 400 ml/zi de urina. Dar in cursul evolutiei acestei afectiuni se poate ajunge la suprimarea completa a diurezei (anuria) adica rinichii nu mai pot sa elimine deloc urina. O alta situatie care se poate intalni in cursul instalarii insuficientei renale acute este ca diureza (eliminarea de urina) sa fie normala sau chiar crescuta, ceea ce semnifica ca mecanismele de concentrare ale urinii de la nivelul rinichilor au fost afectate. Cele mai severe forme de insuficienta renala acuta se intalnesc la cei internati in spital, in special cei internati in sectiile de anestezie si terapie intensiva.

Cauzele aparitiei insuficientei renale

Este important sa se stabileasca cauza care a dus la aparitia insuficientei renale acute pentru a se putea institui un tratament adecvat. Astfel, in functie de cauza insuficientei renale acute se disting urmatoarele forme IRA: 1. Prerenala (functionala): apare in cazul unor situatii patologice care prezinta in cursul evolutiei un volum sanguin scazut, ceea ce va determina si scaderea fluxului sanguin renal. Apare in cazul a 60-80% din cazuri, in

urmatoarele situatii: diaree, varsaturi, deshidratare, peritonita, ocluzie intestinala, sindrom hepato-renal, trombembolism, anevrism arterial disecant, hipertensiune maligna, pierderi de sange in cazul traumatismelor, infarct miocardic acut, embolie pulmonara, chirurgie cardiaca, insuficienta cardiaca severa. 2. Renala (parenchimatoasa): se instaleaza in cazurile in care partile componente ale rinichiului sufera diferite leziuni.Se intalneste in 10-20 % din cazuri. Apare in urmatoarele situatii: glomerulonefrita, nefrita interstitiala, sindrom hemolitic-uremic, boli autoimune, administrarea de medicamente nefrotoxice cum sunt: unele antibiotice, unele anestezice, dar si produsele pe baza de iod utilizate in radiografie si intoxicatia cu metale grele: arsenic, plumb, uraniu 3. Postrenala (obstructiva): apare in doar 10% din cazuri, atunci cand se produce obstructia acuta a cailor urinare. Se poate intalni in obstructie ureterala bilaterala si litiaza renala pe rinichi unic.

Simptomele insuficientei renale

Simptomele care pot sa apara in caz de insuficienta renala acuta sunt: - anuria (incetarea producerii de urina); - oliguria (scaderea producerii de urina sub 400 ml/zi); - edeme ale membrelor inferioare; - senzatie de sete; - lipsa poftei de mancare - greata si varsaturi; - cefalee (durere de cap); - dureri abdominale; - somnolenta; - confuzie; - anxietate; - hematurie (sange in urina); - tulburari de ritm cardiac; - convulsii; - coma.

Astfel in cursul evolutiei IRA se disting mai multe faze: - faza preanurica: acesta dureaza intre 24-36 ore si este faza de instalare brutala a IRA; - faza anurica: cu durata intre 4-21 de zile, se caracterizeaza prin modificari cantitative ale eliminarii normale a urinei; - faza de reluare a diurezei: dureaza intre 7-10 zile, diureza incepe sa revina la normal, iar starea generala incepe sa se amelioreze; - faza de recuperare functionala renala: este ultima faza de evolutie a bolii, rinichii isi revin la normal, perioada necesara pentru recuperare este cuprinsa intre 6-12 luni. In 1-5% din cazuri IRA evolueaza spre insuficienta renala cronica, iar 10% din cazuri prezinta dupa vindecare sechele semnificative.

Stabilirea diagnosticului de insufiecienta renala

Medicul va incepe evaluarea unui pacient suspectat de insuficienta renala cu realizarea anamnezei pentru a afla istoricul bolnavului si al debutului bolii. Apoi va efectua un examen fizic, si va recomanda efectuarea unor investigatii suplimentare, cum ar fi: analize de sange (hemoleucograma, creatinina serica, viteza de sedimentare a eritrocitelor, uree, glicemia), teste de urina (clearence-ul creatininei, deteminarea cantitatii de urina eliminata in 24 ore, densitate urinara, osmolaritate urinara, ureea, natriu urinar).

Testele imagistice ce pot fi efectuate sunt: radiografia simpla, ecografie renala simpla, ecografie renala Doppler, urografia intravenoasa, pielografia, arteriografia renala, tomografia computerizata, rezonanta magnetica nucleara si punctie biopsie renala.

Tratamentul insuficientei renala acuta

Principalele obiective ale tratamentului IRA sunt de restabilire a functiei renale si de mentinere a functiilor vitale, dar si a echilibrului hidro-electrolitic si acido-bazic. Pentru indeplinirea obiectivelor tratamentului este extrem de important sa se stabileasca cauza care a dus la instalarea IRA. Astfel tratamentul etiologic urmareste indepartarea sau ameliorarea cauzei care a dus la producerea IRA, ca de exemplu: intoxicatii (se va administra antidotul si se va realiza epurarea extrarenala), volum sanguin scazut (se va suplini pierderea de lichide, sange, plasma), medicamente (se intrerupe administrarea medicamentelor responsabile de declansarea IRA), obstructie (se va incerca inlaturarea obstructiei), afectiuni renale (se va trata afectiunea renala cauzatoare). Tratamentul patogenic incearca ameliorarea functiei renale prin administrare de diuretice (Manitol, Furosemid), vasodilatatoare si antibiotice. In unele cazuri va fi necesara efectuarea dializei, medicul va putea opta pentru realizarea hemodializei , hemofiltrarii sau a dializei peritoneale. Medicul poate recomanda si efectuarea unei interventii chirurgicale fie pentru inlaturarea unei obstructii, fie in cazuri grave pentru realizarea unui transplant renal.

Retineti ca, in cazul insuficientei renale este foarte important la aparitia primelor simptome ale bolilor cauzatoare sa va prezentati neaparat la medic. Astfel se poate preveni instalarea acestei boli.

INSUFICIENTA RENALA CRONICA

Insuficienta renala cronica (IRC) reprezinta afectiunea caracterizata prin diminuarea lenta si progresiva a capacitatii de filtrare a rinichilor. Functia principala a rinichilor este filtrarea si excretia excesului de apa si a substantelor toxice din sange. Datorita evolutiei lente a insuficientei renale cronice (intervale de ani) si a absentei semnelor si simptomelor in fazele incipiente, numerosi pacienti nu sunt constienti de prezenta bolii decat dupa ce functia renala este redusa la 25% din valorile normale. Prin scaderea progresiva a capacitatii functionale renale se retin in organism substantele toxice rezultate din metabolism si evolutia este catre uremie terminala. Insuficienta renala cronica reprezinta etapa finala a bolilor renale bilaterale, in special a glomerulonefritelor cronice, a glomerulonefrozelor si a pielonefritelor cronice, a hipertensiunii arteriale maligne, cat si a obstructiilor cailor urinare.

Cauzele insuficientei renale cronice

Cea mai frecventa cauza a insuficientei renale cronice este diabetul zaharat (diabet de tip 1 sau 2). Aceasta boala afecteaza vasele sangvine mici, inclusiv cele ale rinichilor, determinand afectarea ireversibila a rinichilor. Alte cauze ale insuficientei renale cronice sunt: - hipertensiunea arteriala - obstructia cailor urinare - datorata unei hipertrofii a prostatei, calculi renali, tumori - boli renale - boala polichistica a rinichilor, glomerulonefrita (inflamatia glomerulilor), pielonefrita (infectia rinichiului) - boli autoimune - lupus eritematos diseminat - toxine

Simptomele insuficientei renale cronice

Deseori, insuficienta renala cronica nu prezinta semne si simptome in stadiile timpurii. In multe cazuri nu apar manifestari decat atunci cand functia renala scade sub 25 la suta din capacitatea normala de functionare. Unele simptome ale insuficientei renale cronice, precum oboseala, pot fi prezente mult timp, dar, intrucat se instaleaza treptat, nu sunt remarcate. Alte semne sunt, insa evidente: - urina tulbure sau de culoare inchisa - prezenta sangelui in urina - mictiuni frecvente, in special noaptea - cantitate redusa de urina - durere sau dificultati in timpul mictiunii

Alte simptome ale insuficientei renale cronice sunt reprezentate de: - hipertensiune arteriala - anorexie (pierderea apetitului) - greturi si varsaturi - pierdere inexplicabila in greutate - cefalee (dureri de cap)

Diagnosticul insuficientei renale cronice

Daca un pacient prezinta riscuri de insuficienta renala, efectuarea cu regularitate a analizelor de sange si urina contribuie la depistarea precoce a bolii. In lipsa unei supravegheri medicale, simptomele pot trece neobservate pana cand afectarea renala este ireversibila. In cazul in care medicul suspecteaza existenta insuficientei renale cronice, acesta va recomanda efectuarea unor teste de sange si urina care sa ofere informatii privind nivelurile de reziduuri din sange, precum si cele ale ureei si creatininei. Diagnosticul de certitudine al insuficientei renale cronice poate fi stabilit prin efectuarea unor examene complementare precum: - ecografia - tomografia computerizata (CT) - rezonanta magnetica nucleara (RMN) - biopsia renala

Tratamentul insuficientei renale cronice

Tratamentul insuficientei renale cronice presupune adoptarea unui regim alimentar corespunzator, din care sa se reduca aportul de proteine si cel lichidian, pentru a diminua, astfel, efortul impus rinichilor. In multe cazuri, este necesara dializa, metoda prin care se suplineste functia renala diminuata. Cu ajutorul dializei, sangele va fi filtrat, pentru a elimina, astfel, reziduurile si excesul de lichide. Pentru unii bolnavi transplantul renal este singura solutie de tratament. Grefa renala este recomandata pacientilor in cazul carora insuficienta renala cronica a fost cauzata de hipertensiune, infectii sau diabet.

Rinichiul transplantat poate proveni de la un donator viu, de la o ruda sau de la o persoana decedata. In cazul in care interventia chirurgicala reuseste, pacientul poate beneficia de o viata activa, aproape normala. Complicatiile insuficientei renale cronice sunt numeroase, cele mai periculoase fiind edemul pulmonar sau cerebral si infectiile. Supravegherea riguroasa, cu mentinerea echilibrelor hidroelectrolitic si metabolic, permite totusi o supravietuire indelungata a acestor pacienti.